Ion Cristoiu: Un alt dezastru al timpurilor noastre: Cel al Pomiculturii româneşti

Publicistul Ion Cristoiu remarcă dezastrul pomiculturii româneşti, aşa cum a fost zugrăvit de prof.univ.dr. Florin Stănică în interviul difuzat sâmbătă de Aleph News, constatând că după 1989, când a avut loc fărâmiţarea terenurilor cu livezi, niciun guvern nu a luat măsuri pentru ca România să redevină o mare putere europeană a pomiculturii.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Pe Florin Stănică, prof. dr. şi prorector la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, l-am auzit la Radio România Actualităţi cu ceva timp în urmă vorbind prin telefon despre o iniţiativă a Universităţii Zilele Horticulturii Bucureştene. În Campusul Agronomie - Herăstrău între 13 şi 16 mai 2021 s-a organizat, ca în fiecare an, o amplă manifestarea avînd drept punct principal Expoziţia Hortus FlorShow, care a oferit vizitatorilor – citez din afişul manifestării – <o selecţie de flori, arbuşti, seminte, răsaduri de legume şi flori, plante aromatice, unelte, utilaje, accesorii pentru horticultură şi produse agricole tradiţionale>. De aici bucureştenii au putut cumpăra ce le-au vrut ochii. Manifestarea se înscrie într-o politică mai largă a USAMV Bucureşti, a Facultăţii de Horticultură îndeosebi, de a reaminti românilor că, în afară de automobile, trenuri, avioane, tancuri şi rachete, pe lumea asta există şi flori, pomi, legume. Nu-l ştiam pe profesorul Florin Stănică. Intervenţia sa m-a surprins nu doar prin competenţa unui mare specialist în Pomicultură, dar şi prin pasiunea cu care domnia sa vorbea despre mere, nuci, afine, castraveţi, salată, cireşe, prune, zmeură, amintindu-ne că-, deşi omul a ajuns în Cosmos, nu se dă în lături, totuşi, să muşte dintr-un măr.

Această pasiune am întîlnit-o şi pe parcursul interviului pe care mi l-a acordat pentru AlephNews, difuzat sîmbătă, 10 iulie 2021, între orele 20 şi 21. Din cîte şi-au dat seama telespectatorii AlephNews şi cititorii cristoiublog.ro, politicienii lipsesc dintre invitaţii mei. Cu mici excepţii. Una dintre ele a fost Sebastian Burduja. Însă domnia sa mi-a atras atenţia în postura de autor al unei cărţi deosebite – Planul pentru România – şi nu în calitate de politician. Prudenţa mea faţă de invitarea politicienilor e perfect explicabilă. Un politician vine de regulă la un interviu nu pentru a răspunde la întrebări, ci pentru a transmite mesaje. De aceea sînt rari politicienii intervievaţi în peste două decenii de activitate ca moderator TV care să mă fi încîntat printr-o prestaţie sinceră, omenească, pasionantă, convingătoare. Cei mai mulţi politicieni fac din interviu un lung şir de clişee obosite, expuse într-un limbaj de lemn. Trebuie un efort deosebit pentru a-i face să răspundă la întrebările tale precise, aduşi la subiect cu mari eforturi din depărtarea în care au ajuns. Mi-am făcut o listă de interviuri din care lipsesc politicienii – mai ales cei de la putere – şi pentru că zicerile lor (faptele mai puţin, că nu au) constituie preocuparea de căpetenie a presei. Presa noastră din ultimul timp şi-a redus preocuparea pentru Politică la ducerea vorbelor de la un politician la altul. S-a trezit vorbind politicianul X. El îl spune ceva despre politicianul Y. Fătucele şi guguştiucii de la televiziuni, a căror profesie e cea de a ţine microfonul ca pe un ciomag, dau fuga la politicianul Y despre care a vorbit politicianul X ca să-l întrebe ce spune despre ce-a spus politicianul X. Şi după ce au obţinut ce-a spus politicianul Y despre ce-a spus despre el politicianul X, fătucele şi guguştiucii din presă se întorc, tot fuga-fuguţa, la politicianul Y pentru a-i cere o părere despre ce-a zis X despre ce-a zis el, Y.

Aşa s-a ajuns ca domenii de însemnătate crucială pentru România să fie neglijate de presă. Horticultura, de exemplu, care cuprinde pomi, flori, legume, struguri, vin. Aşa s-a ajuns ca personalităţi de excepţie ale României – specialişti de marcă în diferite domenii – să fie ţinuţi deoparte de opinia publică.

Unul dintre aceşti specialişti e profesor dr. Florin Stănică.

De numele său se leagă aducerea kiwi în România, ca plantă şi nu ca marfă.

Florin Stănică nu e singurul specialist în agricultură cu care am discutat la emisiunea Interviurile lui Cristoiu. Toţi invitaţii mei au semnalat, cu tristeţe dezastrul agriculturii româneşti. Specialist în pomicultură Florin Stănică a înfăţişat în interviu dezastrul pomiculturii româneşti. Un aspect al acestui dezastru îl reprezintă micşorarea incredibilă a suprafeţei de plantaţii pomicole în România după decembrie 1989:

<Noi aveam peste 300.000 de hectare de plantaţii pomicole în România. La ora asta avem cîteva mii, la standarde europene. La viţa de vie aveam aproape 300.000 de ha de plantaţii de vie. Din fericire, după 2007 au fost nişte programe de reconversie şi s-au replantat vreo 50.000 de ha. Deci, în total, probabil că mai sînt cam 100.000 de ha de plantaţii viticole funcţionale.>

De dezastrul pomiculturii ţine şi absenţa fructelor româneşti de pe piaţa europeană. Am fost faimoşi ca exportatori de prune. Nu mai sîntem:

<România, după părerea mea, este ţara prunului. Aşa le spun şi studenţilor mei. Noi avem în zona de deal condiţii foarte bune pentru cultura prunului. Avem o tradiţie îndelungată. Ne-au bătut sîrbii şi la asta. Sîrbii sunt în faţa noastră. Noi eram cel mai mare producător de prune european. În 2017, în Germania, lîngă Munchen, s-a ţinut congresul internaţional de prun. Am fost prezent acolo, împreună cu colegii mei, am prezentat nişte lucrări ştiinţifice şi ne-am dus să vizităm o piaţă en gros. Şi aveam de gît numele şi ţara. Proprietara acestei pieţe imense se uită la mine şi zice Florin, unde sunt prunele româneşti? Păi zic eu, unde să fie, în România. Şi zice măi, dar de ce nu mai trimiteţi prune aici? Eram buni prin calitatea prunelor pe care noi le exportam.>

Principalul efect al dezastrului se vede în magazine, în pieţe. Spune Florin Stănică:

<Le dau studenţilor temă de casă. Pînă la cursul următor vă duceţi în supermarket şi îmi notaţi toate speciile de fructe pe care le găsiţi, toate soiurile, originea, atît la fructe proaspete, cît şi la fructe uscate. Cînd se întorc de la piaţă, studenţii mei sunt oripilaţi şi spun: domn profesor, păi 20% sunt româneşti, restul vin de-afară.>

Dezastrul pomiculturii, remarcă Florin  Stănică, îşi are cauza în fărîmiţarea uriaşelor livezi în primii ani de după 1989. Fiecare şi-a luat dintr-o livadă uriaşă, cîteva rînduri de pomi.

A fost o nenorocire fatală, inevitabilă.

Da, dar de atunci au trecut peste trei decenii.

Trei decenii de preşedinţi, premieri, miniştri, guvern, parlament, partide.

Nimeni nu s-a gîndit să întreprindă ceva pentru ca România să redevină ceea ce a fost:

O mare putere europeană în Pomicultură.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro