Publicistul Ion Cristoiu remarcă dezastrul pomiculturii româneşti, aşa cum a fost zugrăvit de prof.univ.dr. Florin Stănică în interviul difuzat sâmbătă de Aleph News, constatând că după 1989, când a avut loc fărâmiţarea terenurilor cu livezi, niciun guvern nu a luat măsuri pentru ca România să redevină o mare putere europeană a pomiculturii.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Pe Florin Stănică, prof. dr. şi prorector la Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară, Bucureşti, l-am auzit la Radio România Actualităţi cu ceva timp în urmă vorbind prin telefon despre o iniţiativă a Universităţii Zilele Horticulturii Bucureştene. În Campusul Agronomie – Herăstrău între 13 şi 16 mai 2021 s-a organizat, ca în fiecare an, o amplă manifestarea avînd drept punct principal Expoziţia Hortus FlorShow, care a oferit vizitatorilor – citez din afişul manifestării –
Această pasiune am întîlnit-o şi pe parcursul interviului pe care mi l-a acordat pentru AlephNews, difuzat sîmbătă, 10 iulie 2021, între orele 20 şi 21. Din cîte şi-au dat seama telespectatorii AlephNews şi cititorii cristoiublog.ro, politicienii lipsesc dintre invitaţii mei. Cu mici excepţii. Una dintre ele a fost Sebastian Burduja. Însă domnia sa mi-a atras atenţia în postura de autor al unei cărţi deosebite – Planul pentru România – şi nu în calitate de politician. Prudenţa mea faţă de invitarea politicienilor e perfect explicabilă. Un politician vine de regulă la un interviu nu pentru a răspunde la întrebări, ci pentru a transmite mesaje. De aceea sînt rari politicienii intervievaţi în peste două decenii de activitate ca moderator TV care să mă fi încîntat printr-o prestaţie sinceră, omenească, pasionantă, convingătoare. Cei mai mulţi politicieni fac din interviu un lung şir de clişee obosite, expuse într-un limbaj de lemn. Trebuie un efort deosebit pentru a-i face să răspundă la întrebările tale precise, aduşi la subiect cu mari eforturi din depărtarea în care au ajuns. Mi-am făcut o listă de interviuri din care lipsesc politicienii – mai ales cei de la putere – şi pentru că zicerile lor (faptele mai puţin, că nu au) constituie preocuparea de căpetenie a presei. Presa noastră din ultimul timp şi-a redus preocuparea pentru Politică la ducerea vorbelor de la un politician la altul. S-a trezit vorbind politicianul X. El îl spune ceva despre politicianul Y. Fătucele şi guguştiucii de la televiziuni, a căror profesie e cea de a ţine microfonul ca pe un ciomag, dau fuga la politicianul Y despre care a vorbit politicianul X ca să-l întrebe ce spune despre ce-a spus politicianul X. Şi după ce au obţinut ce-a spus politicianul Y despre ce-a spus despre el politicianul X, fătucele şi guguştiucii din presă se întorc, tot fuga-fuguţa, la politicianul Y pentru a-i cere o părere despre ce-a zis X despre ce-a zis el, Y.
Aşa s-a ajuns ca domenii de însemnătate crucială pentru România să fie neglijate de presă. Horticultura, de exemplu, care cuprinde pomi, flori, legume, struguri, vin. Aşa s-a ajuns ca personalităţi de excepţie ale României – specialişti de marcă în diferite domenii – să fie ţinuţi deoparte de opinia publică.
Unul dintre aceşti specialişti e profesor dr. Florin Stănică.
De numele său se leagă aducerea kiwi în România, ca plantă şi nu ca marfă.
Florin Stănică nu e singurul specialist în agricultură cu care am discutat la emisiunea Interviurile lui Cristoiu. Toţi invitaţii mei au semnalat, cu tristeţe dezastrul agriculturii româneşti. Specialist în pomicultură Florin Stănică a înfăţişat în interviu dezastrul pomiculturii româneşti. Un aspect al acestui dezastru îl reprezintă micşorarea incredibilă a suprafeţei de plantaţii pomicole în România după decembrie 1989:
De dezastrul pomiculturii ţine şi absenţa fructelor româneşti de pe piaţa europeană. Am fost faimoşi ca exportatori de prune. Nu mai sîntem:
Principalul efect al dezastrului se vede în magazine, în pieţe. Spune Florin Stănică:
Dezastrul pomiculturii, remarcă Florin Stănică, îşi are cauza în fărîmiţarea uriaşelor livezi în primii ani de după 1989. Fiecare şi-a luat dintr-o livadă uriaşă, cîteva rînduri de pomi.
A fost o nenorocire fatală, inevitabilă.
Da, dar de atunci au trecut peste trei decenii.
Trei decenii de preşedinţi, premieri, miniştri, guvern, parlament, partide.
Nimeni nu s-a gîndit să întreprindă ceva pentru ca România să redevină ceea ce a fost:
O mare putere europeană în Pomicultură.”
NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro