Ion Cristoiu: Un blestem care apasă în postdecembrism TVR şi SRR: Schimbările de conducere provocate de schimbările de regim

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, după decembrie 1989, regimurile de dreapta s-au precipitat să schimbe conducerile TVR şi Radioului Public, ultimul exemplu fiind regimul Iohannis, care, la patru luni de la alegerile parlamentare, are ca principală preocupare nu ieşirea din pandemie, ci plasarea slugilor în fruntea celor două instituţii media ale statului.

Redăm integral editorialul publicat pe crisoiublog.ro:

„Comisiile parlamentare pentru cultură au respins joi Rapoartele de activitate ale Televiziunii publice şi ale Radioului public pe anii 2017, 2018 şi 2019. Potrivit Legii e un prim pas spre demiterea preşedintelui-director general al SRR, Georgică Severin, şi a directorului general al TVR, Doina Gradea. Rapoartele urmează să fie supuse Plenului, unde, evident, vor fi respinse. Asta înseamnă că la TVR şi la SRR vor fi puşi şefi interimari. La un moment dat, Coaliţia decisese iniţierea unei Legi prin care la cele două instituţii să fie înfiinţate două posturi de şefi: una de preşedinte şi cealaltă de director general. Schimbările urmau să se petreacă după adoptarea Legii, pentru a se putea realiza împărţirea cîrnatului. Din cîte se vede schimbările vor avea loc înainte de adoptarea legii. Ludovic Orban a tras sforile pentru ca la şefia TVR să fie pus un interimar. Cum postul de preşedinte revine PNL, Ludovic Orban va pune mîna pe TVR. Are nevoie de această instituţie în bătălia care-l aşteaptă pentru şefia PNL. Va urma, aşadar, o bătălie în PNL (nu în Coaliţie) între găşti pentru cine-şi pune omul în fruntea TVR.

Dezbaterea rapoartelor a dat prilejul manifestării depline a diareii politruce. S-a remarcat un anume Gigel Ştirbu, deputat PNL, popă trecut la politicianism, după modelul pitorescului Constantin Burducea. Gigel Ştirbu s-a evidenţiat pînă acum prin obţinerea unui doctorat în Istorie, la Universitatea din Târgovişte, deşi studiile sale sînt de popă. Purtînd titlul Liberalismul Romanesc in anii 1930-1940 şi semnată Gigel Sorinel Ştirbu, teza de doctorat surprinde printr-o ciudăţenie:

Autorul citează, fără a preciza sursa, Arhive şi Biblioteci în care n-a intrat nici măcar ca să meargă la WC. Pornind de aici, presa l-a acuzat de plagiat. Un scandal care n-a pus în mişcare, ca în atîtea alte cazuri, mecanismul instituţional de verificare. Prietenii ştiu de ce.

Vom avea, aşadar, noi şefi la TVR şi la Radioul Public.

E un bun prilej pentru a medita asupra blestemului care apasă încă din decembrie 1989 asupra celor două instituţii, a TVR îndeosebi.

Lista directorilor TVR din decembrie 1989 pînă azi ne şochează printr-o constatare:

Din 28 decembrie 1989, cînd a avut loc prima schimbare de după căderea lui Ceauşescu la şefia TVR s-au perindat nu mai puţin de 17 şefi:

Preşedinţi ai Radioteleviziunii:

Aurel Dragoş Munteanu (28 decembrie 1989 - 9 februarie 1990)

Răzvan Theodorescu ( 9 ianuarie 1990 - 9 Iiulie 1992)

Eugen Preda (9 iulie 1992 - 27 ianuarie 1993)

Preşedinţi ai Televiziunii, după separarea Televiziunii de Radio:

Paul Everac (27 ianuarie 1993 - 11 ianuarie 1994)

Titus Popa (11 ianuarie 1994 - 16 decembrie 1996)

Stere Gulea (16 decembrie 1996 - 9 iulie 1998)

Bogdan Postelnicu (9 iulie - 14 octombrie 1998)

Cristian-Valeriu Hadji-Culea (14 octombrie 1998 - 9 iulie 2002)

Valentin Nicolau (9 iulie 2002 - 27 iunie 2005)

Tudor Giurgiu (27 iunie 2005 - 3 iunie 2007)

Alexandru Sassu (3 iunie 2007 - 29 iunie 2010)

Alexandru Lăzescu (29 iunie 2010 - 12 iunie 2012)

Radu Călin Cristea (12 iunie - 3 iulie 2012)

Claudiu Săftoiu (3 iulie 2012 - 10 decembrie 2013)

Stelian Tănase (20 decembrie 2013 - 23 septembrie 2015)

Irina Radu (23 septembrie 2015 - 27 septembrie 2017)

Doina Gradea (27 septembrie 2017 - prezent)

Aşadar, în 31 de ani, au fost 17 şefi ai TVR.

Prin Lege, mandatul e de patru ani. Lista de mai sus ne arată că doar un singur mandat a fost dus pînă la capăt:

Cel al lui Cristian Hadji-Culea.

În rest, mandate întrerupte după doar doi ani sau, uneori, chiar după mai puţin de un an (Claudiu Săftoiu). N-am luat în calcul directorii interimari, care au stat uneori cîte o lună.

Despre efectele acestei brambureli asupra vieţii şi activităţii TVR n-are rost să mai vorbim. Cum să construieşte ceva cît de cît, cînd şefia ta stă tot timpul sub ameninţarea că vei fi dat afară? Orice om care a condus un colectiv a învăţat că nimic nu loveşte mai tare buna desfăşurare a activităţii decît atmosfera de nesiguranţă de la nivelul conducerii. Nu se poate face nimic serios la TVR cîtă vreme lucrătorii de aici ştiu că şefii sînt dependenţi de hachiţele politrucilor. Cînd un partid e la putere, în TVR e o foşgăială de punere bine cu diferite găşti din partid. Cînd se apropie alegerile, mai ales cele anunţate ca ducînd la o schimbare de regim, nimeni nu mai lucrează serios în TVR.

Se ştie.

Conducerea e pe ducă.

O dată cu ea sînt pe ducă şefii mai mici sau mai mari.

Unii nu mai lucrează ca lumea, pentru că şefii sînt pe plecate. Alţii, pentru că sînt ocupaţi să tragă apa pe la formaţiunile care se anunţă cîştigătoare. O dată cu schimbarea de regim vine schimbarea de şefi. Posturile de şefi şi şefuleţi sînt puse în discuţie. Cei care au fost în regimul anterior ziariştii de casă ai partidului dat ca învingător, deşi doar redactori, şi de cele mai multe ori nişte piţifelnici, se bucură de autoritatea unor viitori şefi. Actualii şefi nu mai au nici o autoritate. Concomitent au loc schimbări de paturi. Ibovnicele şefilor actuali se mută rapid în paturile viitorilor şefi.

Lista ne dezvăluie că fiecare nou regim a avut ca punct al agendei guvernamentale schimbarea şefilor la TVR.

Rar un şef numit de regimul anterior a rămas şef în regimul proaspăt instalat.

Cristian Hadji-Culea, deşi a fost numit în 18 decembrie 1998, în regimul Emil Constantinescu, a rămas director şi în regimul Adrian Năstase, timp de doi ani (schimbarea de regim a avut loc în 2000), Irina Radu a rămas director şi după schimbarea de regim din 2016.

Schimbările n-au fost provocate totdeauna de schimbările de regim.

Uneori în interiorul aceluiaşi regim, dînd curs bătăliilor din partide sau între partidele unei Coaliţii, în funcţie de găştile victorioase, au fost schimbaţi şefii TVR.

E mai mult decît interesant că regimurile de Dreapta s-au precipitat să schimbe conducerile TVR şi Radioului Public.

Regimul Constantinescu şi-a pus conducerea în 16 decembrie 1996 la nici o lună de la victoria lui Emil Constantinescu la prezidenţiale.

Regimul Băsescu l-a schimbat pe Valentin Nicolau la şase luni de la alegeri.

Regimul Iohannis schimbă conducerile TVR şi SRR la patru luni de la alegeri.

Din cîte se vede, principala preocupare a Regimului Iohannis nu e ieşirea din Pandemie.

E plasarea slugilor în fruntea TVR şi SRR”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro