„Am aflat cu imensă durere despre dispariţia Academicianului Răzvan Theodorescu. L-am cunoscut de când era student, aşadar, nu greşesc dacă spun că ne ştiam de o viaţă. Viaţa lui a fost încercată: şi-a hrănit vocaţia de profesor şi de cercetător când uşile universităţii i-au fost închise, iar mai târziu, a devenit nu doar unul dintre cei mai buni istorici ai artei şi civilizaţiei României ultimului secol, dar şi un profesor extraordinar, un rector formidabil, un Preşedinte cu viziune al Radioteleviziunii Române, un ministru al Culturii care a dat excelenţă acestei funcţii, un academician a cărui operă va fi imposibil de egalat, şi un Vicepreşedinte al Academiei Române care a ştiut să modernizeze această instituţie”, scrie, luni, fostul preşedinte Ion Iliescu, pe blogul său.
Fostul preşedinte al României afirmă că printre toate aceste roluri publice pe care le-a avut Răzvan Theodorescu, el a rămas „un om liber” şi tocmai această libertate „a făcut ca prietenia dintre noi să fie una adevărată”.
„Sunt puţine prietenii adevărate astăzi, tot aşa cum sunt puţini oameni autentici, aşa cum a fost „profesorul naţiunii”, Răzvan. Îi mulţumesc că, într-o ţară în care a fi „omul lui Iliescu” a fost, mai ales în ultimii ani, eticheta unui stigmat, Răzvan Theodorescu nu s-a dezis niciodată de această legătură, ba dimpotrivă, a afirmat-o cu onoare şi a transformat-o în ceea ce el numea, generos, ca fiind un titlu de nobleţe”, mai scrie Iliescu.
Fostul preşedinte al României spune că Răzvan Theodorescu „a făcut România mai culturală într-o societate insensibilă la valorile culturii, şi poate aceasta a fost printre cele mai grele misiuni pe care şi le-a asumat lucid, nu doar altruist”.
Ion Iliescu transmite condoleanţele sale familiei, iar Ilincăi, fiicei sale, îi doreşte putere şi alinare: „Pierderea ei este şi pierderea României, una care speram să întârzie oricât de mult”.