#JobInRomania: Soarta unui şomer la 50 de ani în România. “Cine mă mai angajează pe mine când sunt atâţia tineri? ”

“După o experienţă de 30 de ani în meserie, trăiesc din banii soţiei şi ai copiilor”

Discriminarea la angajare pe criteriul vârstei este un fenomen frecvent în piaţa forţei de muncă, atât în ceea ce-i priveşte pe tinerii absolvenţi, cărora, de obicei, li se cere o experienţă pe care nu au avut cum să o acumuleze, dar, mai ales în cazul celor trecuţi de 45 - 50 de ani, care şi-au pierdut din diferite motive locul de muncă şi încearcă acum să-şi găsească o slujbă nouă. În general, motivele invocate de angajatori atunci când resping un „senior” la interviul de angajare se referă la greutăţile de adaptare, sau chiar la faptul că au prea multă experienţă, sunt supracalificaţi pentru postul scos la concurs, de aici rezultând pretenţii salariale mai mari.

În judeţul Constanţa, de exemplu, din cei aproximativ 8.100 de şomeri, mai mult de jumătate sunt trecuţi de 45 de ani, majoritatea având studii medii. Unul dintre ei este Dumitru C. Acum în vârstă de 52 de ani, bărbatul a lucrat timp de 30 de ani la o regie autonomă din Constanţa. În toamna anului 2014 au fost făcute restructurări şi peste 700 de oameni, printre care şi Dumitru, au fost concediaţi. Lucra ca instalator şi spune că a avut zile în care a „stat” la serviciu - aceasta însemnând muncă prin canalizări şi şanţuri, uneori chiar şi 12 ore în şir.

După ce şi-a pierdut locul de muncă, a încercat să-şi găsească un al serviciu, mizând că experienţa acumulată îi va fi de folos. Însă, nimeni nu căuta un instalator ajuns la 50 de ani, patronii spunându-i în faţă că cere prea mult şi că preferă tinerii care, deşi nu sunt instruiţi, vor mai puţini bani. „Un an de zile mi-am căutat un alt loc de muncă. Nu mai primesc şomaj (indemnizaţia de şomaj se acordă în funcţie de stagiul de cotizare, maximum 12 luni) şi supravieţuim din banii soţiei şi din ce ne mai ajută copiii”, spune Dumitru.

Nu-i place să vorbească despre trecut, spunând că e mai important viitorul deşi, după cum recunoaşte chiar el, şi-a cam pierdut speranţa, mai ales după ce a adunat atâtea refuzuri. A mai lucrat şi la negru, pentru câte un patron, numai ca să câştige un ban în plus, dar acum se gândeşte şi la pensie şi spune că nu-i convine să nu cotizeze deloc pentru că va „plăti” apoi mai târziu. „Dacă lucrezi la om în casă, când şi când, nu ai cum să-ţi plăteşti dările la stat. Şi nimeni nu vrea să dea bani din buzunar pentru asigurarea mea la sănătate sau pentru pensie. Şi a trebuit să accept”.

Bărbatul povesteşte că nu a mers la cursuri de recalificare sau reconversie pentru că nu ştie ce sa facă. „Ce să fac la vârsta asta, să mă fac ospătar, cine mă mai angajează pe mine când sunt atâţia tineri? Plus că aici, pe litoral, ar fi tot o muncă sezonieră. Zugrav sau faianţar, este acelaşi lucru cu a fi instalator, tot de aceiaşi patroni şi tot de aceleaşi probleme aş da. Nu am decât 10 clase terminate şi prea multe opţiuni nu văd”, mai spune Dumitru.

În situaţia lui mai sunt alte mii de constănţeni. Potrivit datelor prezentate de Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă, în Constanţa există în această perioadă aproape 4.500 de şomeri „trecuţi” de 45 de ani, pragul de la care vârsta începe sa fie percepută ca un impediment. Dintre aceştia, peste 1.300 nu mai primesc indemnizaţie de şomaj.

Măsurile statului nu au efect în piaţa muncii. “Angajatorii nu vor persoane înaintate în vârstă, se feresc de ele”

ANOFM asigură, conform Legii nr. 76/2002, programe gratuite de reorientare profesională pentru cei aflaţi în căutarea unui loc de muncă. Mai mult, oamenii beneficiază de mediere şi consiliere profesională, dar şi de consultanţă pentru începerea unei activităţi independente sau iniţierea unei afaceri. Totodată, angajatorii primesc subvenţii dacă angajează şomeri de peste 45 de ani, care sunt părinţi unici susţinători ai familiilor monoparentale, sau pentru cei care mai au cinci ani până la pensionare. Pentru aceste categorii, angajatorii primesc lunar, timp de 12 luni, o subvenţie în valoare de 500 de lei.

Măsurile statului nu au efect în piaţa muncii. Marian are 56 de ani şi are o micuţă afacere din care îşi duce traiul de la o lună la alta. El a acceptat să vorbească, pentru MEDIAFAX, despre cum a încercat timp de mai mulţi ani să îşi găsească un loc de muncă, după ce a fost nevoit să plece din localitatea de domiciliu din cauza unor probleme personale.

“Am fost nevoit să plec din oraşul în care locuiam în 2009 şi să mă mut în alt oraş, mai mic. Vândusem un apartament, iar în oraşul în care mă mutasem preţurile erau mult mai mici. Mi-au rămas şi ceva bani, aşa că puteam să trăiesc liniştit până îmi găseam ceva de lucru. Aveam 49 de ani atunci. Am fost foarte dezamăgit să văd că nimeni nu mai dă nicio şansă oamenilor care au înaintat în vârstă. Mergeam la interviuri, dar nimeni nu mă mai suna apoi să mă cheme să lucrez”, a declarat Marian pentru MEDIAFAX.

Vulcanizator de profesie, Marian a decis să urmeze cursurile de reorientare profesională şi să devină bucătar, dar nici aşa nu a reuşit să impresioneze angajatorii, care i-au spus de această dată că nu pot angaja un om fără experienţă în domeniu. “M-am gândit că ştiu să gătesc foarte bine şi am decis să fac cursuri de bucătar. Am obţinut calificarea şi am mers apoi în mai multe locuri în căutarea unei slujbe, dar nu am avut nici de această dată noroc. Mi s-a spus că nu pot angaja oameni fără experienţă.”

Pentru că trecuseră deja mai bine de doi ani de când îşi căuta un loc de muncă, Marian s-a gândit că cel mai bine ar fi să îşi deschidă o mică afacere din banii pe care îi mai avea.

“Eram descumpănit, nu ştiam ce să mai fac. Cu problemele de sănătate pe care le aveam, nu puteam să accept chiar orice slujbă. Am decis să deschid un mic fast-food. A durat câteva luni, am avut nevoie de o grămadă de acte şi semnături, dar am reuşit în final. Nu mă descurc foarte bine, nu pot să pun bani deoparte, dar supravieţuiesc, nu mă plâng. Eu am fost oarecum norocos, dar alţii de vârsta mea ce fac? Nu cred că statul e de vină. Angajatorii nu vor persoane înaintate în vârstă, se feresc de ele”, a mai spus Marian.

Un alt caz este cel al lui Doru, în vârstă de 52 de ani, care după ce a fost dat afară de la locul de muncă, a încercat în zadar să se angajeze în domeniul în care activase până atunci. La fel ca şi ceilaţi intervievaţi a preferat să îşi facă public doar prenumele.
“Aveam 48 de ani când au început să se facă disponibilizări la fabrica unde lucram. Aveam în grijă mai multe maşinării pe care trebuia să le supraveghez. Mi s-a spus că se trece printr-o perioadă grea din punct de vedere financiar şi că s-a decis să se renunţe la serviciile mele şi ale altor colegi de-ai mei. Vă daţi seama ce am simţit atunci. Mă gândeam doar că nu o să îmi mai pot susţine financiar familia, că am o vârstă la care este foarte dificil să te mai angajeze cineva, că o să urmeze o perioadă foarte grea. Aşa a fost”, a declarat Doru pentru MEDIAFAX.

După ce a devenit şomer şi s-a lovit de mai multe refuzuri când a vrut să se angajeze, şi-a dat seama că o opţiune bună ar fi recalificarea profesională. “ Soţia mi-a fost alături şi m-a susţinut, dar ne era şi aşa foarte greu. Aveam un copil care era la facultate şi chiar dacă era la buget, avea şi el nevoile lui şi trebuia să îl ajutăm să îşi ia mersul în viaţă. După mai multe luni în care nu am fost luat în seamă pentru a fi angajat, mai ales că nu existau foarte multe oportunităţi de angajare, am zis că e cazul să fac un curs de calificare pentru agenţi de pază. Ştiam că în domeniul ăsta se fac mai tot timpul angajări. M-am înscris, am fost la cursuri care au avut şi parte teoretică, dar şi practică.”

După terminarea cursurilor, ca şi în cazul lui Marian, Doru s-a lovit de probleme legate de vârstă şi de experienţa în domeniu, dar după mai multe interviuri a fost contactat de o firmă de pază.

“După ce am terminat, am început din nou să îmi caut de lucru. A durat ceva timp pentru că se legau tot timpul de vârsta mea, dar în final am reuşit să mă angajez. Acum sunt bine, mi-am revenit”, a mai spus Doru.

Potrivit datelor furnizate de către ANOFM pentru MEDIAFAX, în anul 2016, agenţia şi-a propus să cuprindă în programe de formare profesională un număr de peste 9.500 de persoane cu vârsta de peste 45 de ani. În primele cinci luni ale anului, au fost cuprinse în programe 2.541 de persoane de peste 45 de ani. Dintre acestea, 409 au o vârstă mai mare de 55 de ani. La finalul lunii mai, în România se înregistrau aproximativ 410.000 de şomeri. Dintre aceştia, peste 121.000 aveau o vârsă cuprinsă între 40-49 de ani, peste 60.000 aveau vârsta cuprinsă între 50-55 de ani, în timp ce peste 68.000 erau trecuţi de 55 de ani.

Citeşte şi: #JobInRomania: 5% din şomeri sunt absolvenţi de facultăţi: “De la Comunicare, am ajuns hair-stylist” - FOTO

Citeşte şi: #JobInRomania-Piaţa muncii: Salarii mici, meseriaşi puţini şi şomeri veniţi de pe băncile facultăţii