Judecător: Nu se schimbaseră temeiurile privind pericolul pentru ordinea publică în cazul Becali

De asemenea, judecătorul afirmă că nu se schimbaseră în niciun mod temeiurile ce au determinat constatarea că lăsarea în libertate a lui Gigi Becali prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Redăm integral opinia separată a judecătorului George Matei, preşedintele completului de trei magistraţi în dosarul privindu-l pe incuplatul Gigi Becali:

"Prima instanţă a dovedit o corectă înţelegere a instituţiei prevăzută de articolul 160 indice l Cod de procedură penală, neprocedând la o nouă soluţionare a propunerii de arestare preventivă, cum în mod eronat a încercat să solicite inculpatul prin intermediul liberării provizorii sub control judiciar.

În afara condiţiilor de fond prevăzute de art. 160 indice 2, alineatele 1 şi 2, Cod de procedură penală, prima instanţă era datoare să verifice problematica subzistenţei temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, procedura îndeplinită de magistratul fondului. Or, acestea se menţin, în condiţie în care în intervalul de timp de la respingerea recursului inculpatului împotriva hotărârii prin care s-a dispus arestarea sa (6 aprilie 2009) şi până în prezent nu s-au schimbat în niciun mod temeiurile ce au determinat constatarea că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Chiar dacă inculpatul a insistat ca pericolul social concret al făptuitorului nu trebuie analizat în această procedură, apreciez că o astfel de optică ar fi eronată, în caz contrar orice inculpat urmând a fi eliberat automat ce s-ar face dovada îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 160 indice 2, alin. 1 şi 2, Cod de procedură penală, instanţa nemaiavând vreun drept de apreciere asupra consecinţelor pe care le-ar avea lăsarea inculpatului în libertate pentru ordinea publică.

Mergând pe aceeaşi optică eronată a apărării şi opiniei majoritare, ar însemna ca în cazul loviturilor cauzatoare de moarte (art. 183 Cod penal) săvârşite de un soţ împotrivia celuilalt şi în condiţiile în care acesta ar recunoaşte fapta, s-ar ipune ex oficio liberarea provizorie sub control judiciar, deoarece este evident că acesta nu ar mai putea să-şi influenţeze sau să-şi omoare încă o dată victima, martori nu există iar probele biologice ar fi deja ridicate şi aflate în custodia poliţiei şi nu s-ar mai putea pune problema să le distrugă făptuitorul.

O astfel de situaţie este una inacceptabilă, făptuitorul având doar o vocaţie de a fi liberat provizoriu sub control judiciar, îndeplinirea formală a condiţiilor prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 şi 2 Cod de procedură penală neputând duce automat la punerea sa în libertate.

În acelaşi sens este şi practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie care în mod constant arată că la soluţionarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar trebuie analizată subzistenţa motivelor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive. Exemplific în acest sens cu deciziile 3500/2005, 6736/2004, 5775/2004, 3958/2004 (www.scj.ro)

Încălcarea practicii constante a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în sensul neverificării subzistenţei temeiurilor ce au stat la baza luării măsurii arestării preventive reprezintă un element surprinzător şi care ridică problema lipsei de predictibilitate a dreptului aplicabil, creând o stare de inferioritate pentru persoanele cărora le-au fost respinse cererile de liberare sub control judiciar, ţinându-se seama de practica constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

În condiţiile în care părţile vătămate din prezenta cauză sunt supuse unei proces în care normele de drept aplicabile părţii cu care au interese contrare respectiv inculpatului, sunt impredictibile şi interpretate în favoarea acestuia, în profida practicii constante a instanţei supreme, se pune problema lipsirii acestora de garanţiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO.

Este adevărat că judecătorii sunt independenţi numai că aceştia trebuie să se supună legii, independenţa nefiind absolută. Supunerea în faţa legii înseamnă în opinia mea şi supunerea în faţa practicii constante a instanţei supreme, modificările de practică judiciară reprezentând un proces complex, precedat de dezbateri în cadrul secţiilor concretizate în minute înaintate Curţilor de Apel, urmând ca acestea din urmă să le supună dezbaterilor în cadrul instanţelor arondate iar mai apoi, minuta dezbaterilor trebuind a fi înaintată Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru a-şi exprima opinia.

Chiar dacă un magistrat nu este de acord cu arestarea unui inculpat, în condiţiile în care împotriva luării acestei măsuri s-a formulat recurs, iar acesta s-a respins ca nefondat, apreciez că independenţa sa nu poate merge dincolo de limitele legalităţii şi nu poate să rejudece el însuşi propunerea de arestare sub pretextul formal al incidenţei altei instituţii de drept procesual penal.

Consider deci că în speţă prima instanţă a făcut în mod corect aplicarea dispoziţiilor articolului 160, indice 1 şi 2, Cod de procedură penală, constantând subzistenţa motivelor ce au stat la baza arestării şi respingând cererea, ca nefondată", afirmă magistratul care a format opinia separată de judecătorii Constantin Marino Marin şi Monica Cipariu.

Judecătorii Marin şi Cipariu au decis, în 17 aprilie, ca Gigi Becali să fie eliberat din arest, întrucât anchetatorii nu au justificat faptul că, dacă va fi în libertate, acuzatul va zădărnici aflarea adevărului, va influenţa martorii sau va distruge probele.

"Nu există date la dosar care să justifice faptul că odată pus în libertate provizorie George Becali ar zădărnici aflarea adevărului sau că ordinea publică ar fi în mod real afectată", se arată în motivarea deciziei prin care Tribunalul Bucureşti a admis definitiv cerera de liberare provizorie sub control jusidicar făcută de finanţatorul Stelei.

În continuare arată magistraţii, potrivit normelor legale, eliberarea provizorie nu poate fi acordată atunci când există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe un inculpat să facă alte infracţiuni sau să împiedice aflarea adevărului prin influenţarea martorilor sau distrugerea unor probe.

Magistraţii care l-au pus liber pe Becali, cu opinie majoritară, mai arată în motivarea deciziei lor că "la acest stadiu procesual, când au fost audiaţi toţi inculpaţii, martori importanţi în ce priveşte stabilirea adevărului, părţile vătămate, scopul măsurilor preventive astfel cum este reglementat, poate fi realizat şi prin liberarea inculpatului sub control judiciar".

În motivarea se mai arată că Tribunalul "nu poate accepta ideea existenţei în continuare a unei stări de pericol social pentru ordinea publică raportat exclusiv la natura faptelor, la gravitatea acestora sau la împrejurările în care au fost comise, deoarece aceasta ar echivala cu nerecunoaşterea legalităţii şi a însăşi liberării provizorii, în condiţiile în care nu sunt indicii temeinice sau date relevante din care să rezulte că odată liberat provizoriu George Becali ar putea săvârşi alte infracţiuni şi ar influenţa probatoriul".