Judecătorii au respins revizuirea sentinţei ultimului condamnat la moarte din România

Constantin Răuţă, cetăţean american de origine română, a contestat sentinţa penală din 2 septembrie 1974, a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, prin care a fost condamnat la pedeapsa capitală şi la confiscarea totală a averii, pentru trădare prin transmitere de secrete, dezertare şi pentru refuzul înapoierii în ţară.

În 30 ianuarie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a respins, printr-o decizie definitivă, acţiunea de revizuire a sentinţei de condamnare în cazul lui Constantin Răuţă.

În motivarea acestei sentinţe, magistraţii instanţei supreme arată că "revizirea nu presupune prelungirea probatoriului pentru fapte sau împrejurări cunoscute de instanţe şi nici readministrarea sau interpretarea probelor deja administrate". Instanţa notează în documentul obţinut, joi, de MEDIAFAX, că, în caz constrar, procedura revizuirii s-ar transforma într-un nou grad de jurisdicţie în care s-ar putea continua administrarea de probe.

Potrivit magistraţilor, cazul de revizuire invocat de Răuţă presupunea descoperirea unor fapte sau împrejurări noi, ce nu au fost cunoscute de instanţă până la momentul judecării unei astfel de cereri..

"Este inadmisibil ca pe calea revizuirii să se obţină o prelungire a probatoriului pentru fapte cunoscute deja şi verificate de instanţele care au soluţionat cauza", se mai arată în motivarea magistraţilor care mai notează că "invocarea modificărilor legislative intervenite ulterior anului 1989, precum şi criticile făcute de Răuţă împotriva hotărârii sale de condamnare, nu constituie motive de revizuire, neavând semnificaţia unor fapte sau a unor împrejurări noi în sensul prevăzut de lege".

"Astfel în cadrul cererii de revizuire nu s-a făcut dovada descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, în ceea ce-l priveşte pe Constantin Răuţă, iar efectele modificărilor legislative, ulterioare anului 1989, cât şi celelalte aspecte invocate de acesta nu au putut fi analizate în calea extraordinară de atac a revizuirii", au conchis cei trei magistraţi care au decis că spionul român trebuie să rămână cu pedeapsa condamnării la moarte.

Avocatul acestuia declara, pentru MEDIAFAX, la pronunţarea sentinţei, că o va contesta la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), susţinând că este inadmisibil ca o persoană să fie condamnată la moarte în anul 2009.

Pedeapsa cu moartea a fost abrogată în România în 1990.

Avocatul lui Constantin Răuţă, Cătălin Dancu, afirma în ianuarie 2009, în faţa judecătorilor ICCJ, că acest caz este ultimul de acest gen, "în care sentinţa unui om condamnat la moarte în vremea regimului comunist nu a fost încă revizuită", apărătorul făcând trimitere la cazul generalului Ion Mihai Pacepa.

Avocatul Cătălin Dancu l-a reprezentat, în faţa autorităţilor române, şi pe Mihai Pacepa, şef al Direcţiei de Informaţii Externe a Securităţii în 1978, când a fugit în SUA.

În 7 iunie 1999, Mihai Pacepa a fost reabilitat de instanţa supremă, care a hotărît achitarea acestuia şi restituirea averii care i-a fost confiscată de regimul comunist, după ce îl condamnase la moarte pentru trădare.

La rândul său, Constantin Răuţă a cerut, în 2000, restituirea apartamentului confiscat de autorităţile române după fuga sa în anul 1973. Astfel, Răuţă a aflat de "existenţa sentinţe penale, prin care fusese condamnat la moarte".

La termenul din ianuarie 2009 al procesului de revizuire a sentinţei din 1974, avocatul Dancu le-a explicat judecătorilor că "modul secret de desfăşurare a şedinţei de judecată, lipsa de cunoaştere a acuzaţiilor ce i-au fost aduse clientului său imposibilitatea exercitării dreptului la apărare, precum şi exercitării căii de atac a recursului, încalcă în mod evident dispoziţiile Codului de procedură penală (CPP), precum şi drepturile omului, aşa cum au fost ele stipulate în Declaraţia Universală a Drepturilor Omului".

Dancu le-a mai spus atunci judecătorilor că decizia de condamnare nu i-a fost comunicată niciodată lui Răuţă cu toate că, potrivit legii, avea dreptul la declararea recursului în termen de zece zile de la pronunţare.

Dancu a mai invocat la acea vreme faptul că în 1990 a fost adoptat Decretul Lege numărul 6, prin care s-a abrogat pedeapsa cu moartea, dar şi alt act normativ prin care din 4 ianuarie 1990 s-au amnistiat "infracţiunile politice prevăzute în Codul penal şi în legile speciale".

Avocatul a mai spus că din cauză că Răuţă era plecat din ţară, la momentul judecării şi condamnării, şi pentru că nu a fost înştiinţat niciodată pe cale legală despre decizia de condamnare, în cazul acestuia s-a încălcat principiul egalităţii armelor, arătând că acesta a fost privat de posibilitatea de a se apăra sau de a formula o cale de atac împotriva sentinţei.

De asemenea, avocatul a criticat atunci şi probele în baza cărora s-a luat în 1974 decizia de condamnare la pedeapsa cu moartea a clientului său, despre care a spus că au fost neconcludente.

"În cauză instanţa a apreciat în mod greşit că faptele sunt dovedite, bazându-şi hotărârea pe probe neconcludente care nu sunt conforme cu articolul 64 din Codul penal. Pe de altă parte la domiciliul inculpatului nu s-au găsit niciodată documente sau date care să constituie secrete de stat sau care să afecteze siguranţa statului", le-a spus Dancu judecătorilor.

Avocatul şi-a încheiat pledoaria de la atunci spunând că hotărârea de condamnare la moarte, precum şi întregul proces s-a făcut în baza unei adrese a Ministerului de Interne (MI) de la acea vreme, "fără probe coroborate şi pe baza mărturiei fostei soţii a lui Răuţă cum că a primit de la acesta două cărţi poştale din SUA".

Procurorul de şedinţă s-a opus acestor solicitări şi a arătat că deciziile date de către Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti şi Curtea Militară de Apel au fost corecte.

În motivele de revizuire depuse de avocatul Dancu în ianuarie 2009 la instanţa supremă se arăta că Răuţă este cetăţean american, cu domiciliul în Statele Unite ale Americii (SUA).

Potrivit documentului citat acesta s-a născut în judeţul Alba la 6 noiembrie 1943. Răuţă a absolvit în 1966 Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii după care a fost cooptat şi angajat la Direcţia de Informaţii Externe (DIE).

În noiembrie 1973, în timpul unei vizite oficiale în SUA el a cerut şi primit azil politic, se mai arată în motivarea recursului.

Constantin Răuţă mai spune în documentul citat că "DIE îi cerea să-şi foloseascã cunoştinţele profesionale de inginer tocmai în scopul îngrădirii drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor români". El arată că "în aceste condiţii singura soluţie văzută de el a fost solicitarea de azil politic în SUA".

Procesul de revizuire a început la Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, instanţa care l-a condamnat la moarte în 1974 pe Constantin Răuţă.

În 21 ianuarie 2008 cererea de revizuire a fost respinsă de această instanţă pe motiv că nu au fost descoperite fapte sau împrejurări care să nu fi fost cunoscute de instanţa de judecată la soluţionarea procesului.

Răuţă a contestat decizia, însă a făcut-o prea târziu, fiind depăşit termenul prevăzut de lege. Astfel, Curtea Militară de Apel spunea că acţiunea s-a făcut tardiv, respectiv că avocaţii nu au demonstrat că "s-ar fi descoperit ulterior condamnării fapte sau împrejurări care nu au fost cunoscute de instanţă în soluţionarea cauzei".

În anul 1973, Constantin Răuţă era încadrat la DIE şi "instruit să facă spionaj", potrivit cererii acestuia de revizuire a sentinţei prin care a fost condamnat la moarte. .

"În luna noiembrie 1973 revizuientul apelant (Răuţă -n.r.) era încadrat la UM 0920 Bucureşti - DIE, aparţinând Ministerului de Interne. La data de 24 noiembrie 1973 Răuţă Constantin a primit misiunea şi s-a deplasat în SUA pentru a transporta valiza diplomatică; ajungând pe aeroportul din New York acesta a predat imediat organelor de poliţie americane valiza diplomatică în care se aflau date şi documente cu caracter «secret de stat» ce făceau parte din categoria celor care se refereau la munca operativă a organelor de securitate, la aparatura tehnică şi de specialitate din dotarea Ministerului de Interne folosită în scopul apărării secretului de stat, prevenirii scurgerii de informaţii şi depistării urmelor lăsate de persoanele interesate în pătrunderea la asemenea documente, divulgând misiunea primită; de la data menţionată nu s-a mai întors în ţară şi a lipsit nejustificat de la serviciu", se arăta în documentele depuse la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.