Jumătate din ţările UE nu au transpus normele privind confiscarea averii în străinătate

Un raport publicat, luni, de Comisia Europeană arată că jumătate din ţările UE nu au transpus încă normele privind confiscarea în străinătate a bunurilor provenite din infracţiuni. Acest lucru înseamnă că patrimoniul - bunuri, bani spălaţi sau maşini furate - unei organizaţii infracţionale urmărite în Franţa - este în siguranţă în Slovacia sau Bulgaria, precizează, într-un comunicat de luni, CE.

Normele UE permit, în teorie, autorităţilor judiciare să le solicite omoloagelor lor din alte state membre să execute ordinele de confiscare, însă raportul a subliniat că nivelul slab de punere în aplicare şi birocraţia, care reflectă adesea o lipsă de încredere în sistemele de justiţie ale altor ţări, fac încă dificilă încercarea de deposedare a bunurilor provenind din infracţiuni.

Normele UE stabilesc că o ţară a Uniunii poate trimite un ordin de confiscare altei ţări în care locuieşte, deţine bunuri sau are venituri persoana cercetată. Cealaltă ţară execută direct confiscarea, potrivit propriilor norme interne, fără o altă formalitate.

Cu toate acestea, raportul arată că, până în februarie 2010, numai 13 din cele 27 de ţări ale UE au transpus aceste norme. Deşi termenul de transpunere a măsurilor era 24 noiembrie 2008, şapte ţări au comunicat Comisiei că procesul legislativ era încă în curs, iar alte şapte nu au transmis nicio informaţie.

Cele 13 state membre care au transpus aceste norme, le utilizează deja pentru a combate criminalitatea. De exemplu, din momentul intrării în vigoare a normelor, autorităţile judiciare din Ţările de Jos (Olanda) au trimis 121 de ordine de confiscare omoloagelor lor din întreaga UE pentru bunuri în valoare totală de aproape 20 de milioane de euro.

Normele UE în vigoare prevăd un număr redus de cazuri în care statele membre pot refuza să execute ordinele de confiscare, cum ar fi dubla sancţionare pentru aceeaşi infracţiune sau scurgerea unei perioade prea lungi de timp între comiterea faptelor şi condamnarea definitivă.

Cu toate acestea, raportul arată că toate ţările, mai puţin Irlanda, Portugalia şi Olanda, au adăugat motive suplimentare pentru refuzul de a executa ordinele de confiscare emise de alte ţări, limitând impactul unui instrument menit să le permită autorităţilor să recunoască imediat şi reciproc deciziile altor autorităţi.

De asemenea, raportul Comisiei a atras atenţia asupra faptului că ordinele de confiscare nu sunt încă recunoscute automat, chiar şi în cazurile în care normele au fost transpuse, din cauza formalităţilor legale, cum ar fi şedinţele de judecată publice, care au fost adăugate normelor naţionale de către patru ţări şi anume Republica Cehă, Polonia, România şi Slovenia.

Sursa citată indică faptul că în luna iulie 2010, autorităţile italiene au confiscat bunuri ale mafiei în valoare de 60 de milioane de auro, iar în Marea Britanie, au fost confiscate 92,3 milioane de lire sterline de la o reţea infracţională internaţională care avea proprietăţi în Dubai. Confiscările reprezintă doar o mică parte a averilor totale ale infractorilor, care pot fi transferate cu uşurinţă peste graniţă. Din acest motiv, normele UE în vigoare din 2006 permit statelor membre să obţină confiscarea în străinătate a bunurilor provenind din infracţiuni.

"Într-o perioadă de criză economică, e păcat că statele membre ale UE pierd printre degete bunuri în valoare de miliarde de euro aparţinând unor infractori condamnaţi. Aceasta se întâmplă chiar dacă guvernele au convenit asupra măsurilor de confiscare în urmă cu patru ani", a declarat vicepreşedintele al Comisiei Europene şi comisar pentru justiţie, drepturi fundamentale şi cetăţenie, Viviane Reding.

Reding a mai arătat că reticenţa multor state membre de a se conforma deciziei-cadru a Consiliului, asupra căreia au convenit toate, dovedeşte, încă o dată, de ce spaţiul de justiţie al UE avea nevoie de Tratatul de la Lisabona.

"În viitor trebuie să avem norme mai clare, o aplicare şi o executare mai consecvente şi, mai presus de toate, încredere între sistemele de justiţie. Între timp, invit statele membre să transpună normele de combatere a criminalităţii astfel încât autorităţile judiciare să poată lucra împreună şi să deposedeze în mod eficace infractorii de avantajele obţinute ilegal", a mai spus Reding.

La 6 octombrie 2006, statele membre ale UE au convenit asupra unei decizii-cadru a Consiliului (2006/783/JAI), în vederea recunoaşterii şi executării imediate a ordinelor de confiscare emise de autorităţile competente ale altor state ale UE.

Înainte de Tratatul de la Lisabona, normele UE în materie de justiţie erau adoptate în temeiul aşa-numitului "al treilea pilon" sub formă de "decizii-cadru", care erau obligatorii pentru statele membre în privinţa efectelor, dar lăsau la alegerea autorităţilor naţionale forma şi metoda de punere în aplicare, putând duce la norme apropiate care, în practică, puteau varia destul de mult în interiorul UE.

Pentru o perioadă de tranziţie care durează până în 2014, Comisia nu poate lua măsurile legale pentru a se asigura că statele membre pun în aplicare aceste norme, aşa cum o poate face în alte domenii de politică. Până atunci, Comisia va continua să monitorizeze şi să sprijine activ punerea efectivă în aplicare şi respectarea normelor de către statele membre.