Klaus Iohannis cere Curţii Constituţionale să verifice achiziţionarea Vilei Florica din ansamblul Brătianu de către Ministerul Culturii

Primul argument invocat de şeful statului este că această lege reglementează un caz particular, când de fapt ar trebui să reglementeze cazuri generale.

„Legea, ca act juridic al Parlamentului, reglementează relaţii sociale generale, fiind, prin esenţa şi finalitatea ei constituţională, un act cu aplicabilitate generală. Or, în măsura în care domeniul de incidenţă al reglementării este determinat concret, dată fiind raţiunea in personam/ut singuli a reglementării, legea dobândeşte un caracter individual, fiind concepută nu pentru a fi aplicată unui număr nedeterminat de cazuri concrete, în funcţie de încadrarea lor în ipoteza normei ci, de plano, într-un singur caz, prestabilit fără echivoc”, potrivit unui comunicat de presă al Administraţiei Prezidenţiale, remis MEDIAFAX.

Un alt argument pe care îl prezintă Klaus Iohannis este încălcarea principiul separaţiei puterilor în stat, prin imixtiunea Parlamentului în competenţele Guvernului, deşi Ministerul Culturii are deja o procedură privind achiziţia monumentelor istorice.

„În raport cu obiectul de reglementare, respectiv instituirea în sarcina Ministerului Culturii şi Identităţii Naţionale a obligaţiei de a achiziţiona un bun imobil monument istoric, legea contravine şi principiului separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, prevăzut la art. 1 alin. (4) din Constituţie. În opinia noastră, această soluţie legislativă - ce poate echivala cu o imixtiune în competenţele puterii executive, abilitată să acţioneze în cadrul procedurii stabilite de Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, reprezentată în acest caz de Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale - nu îndeplineşte nici exigenţele privitoare la stabilitatea, previzibilitatea şi claritatea normelor juridice, izvorâte din dispoziţiile art. 1 alin. (5) din Legea fundamentală”, mai arată Iohannis.

Al treilea argument invocat de şeful statului este că această lege ar restrânge dreptul de proprietate al proprietarului actual al bunului, prin obligaţia acestuia de a-i vinde bunul Ministerului Culturii.

„Astfel, în ipoteza în care Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale ar dori să cumpere monumentul istoric, norma de la art. 1 din legea dedusă controlului de constituţionalitate poate fi interpretată ca un drept exclusiv instituit în favoarea acestuia. Or, un asemenea drept exclusiv stabilit prin lege presupune în mod corelativ obligaţia vânzătorului de a vinde exclusiv ministerului, dreptul de dispoziţie al titularului dreptului de proprietate fiind restrâns în mod nejustificat. Aşadar, acesta nu va putea înstrăina bunul către un alt subiect de drept dacă nu se ajunge la încheierea unui contract translativ de proprietate între titularul dreptului de proprietate şi Ministerul Culturii. În plus, în lipsa unui termen legal în cadrul căruia ministerul ar trebui să îşi exercite această exclusivitate, obligaţia vânzătorului apare ca perpetuă”, conchide Klaus Iohannis.