Kovesi: Nu am reuşit îndepărtarea procurorilor care nu au ce căuta în sistem

Rep.: Aici sunt instrumentate acum şi dosarele revoluţiei şi mineriadei, care au depăşit de mult, zic eu, termenul de soluţionare. Ce finalitate vor avea aceste cauze?

C.K.: După cum ştiţi, aceste cauze sunt destul de voluminoase, au fost declinate de la Secţia Parchetelor Militare după – din punctul meu de vedere – depăşirea de mult a termenului rezonabil în care se putea face cercetarea. Deocamdată aceste dosare au fost repartizate unui grup de procurori care au fost degrevaţi de alte sarcini şi care în acest moment studiază întreaga documentaţie care le-a fost transmisă, încearcă să remedieze viciile de procedură pe care le-am constatat că s-au întâmplat în acest dosar şi să sperăm că în curând vom avea şi o soluţie. Soluţia pe care o putem avea după o perioadă de 19-20 de ani.

Rep.: Mass-media a prezentat cauze care au relevat scurt-circuite în sistemul judiciar. Şi mă refer la cazul Serghei Gorbunov. Faptul că procurori şefi au fost revocaţi din funcţii – şi mă refer la cei de la Parchetul Tribunalului Dolj – are rezonanţă în sistem sau pur şi simplu situaţia este de acceptat având în vedere că salariul este diminuat cu 200 de lei ? Care este impactul unui astfel de caz în sistem, ce e de făcut pentru a îndrepta aceste scurt-circuite sau ce împiedică, până la urmă, această comunicare între instituţii ?

CNN: Elon Musk s-a limitat la interviuri acordate jurnaliștilor care îl laudă și care nu-l pun în dificultate

Victor Ponta, despre cum a ajuns în Guvernul lui Adrian Năstase: „M-am gândit că poate mă întreabă dacă vreau să fiu ceva șef la Sectorul 1”

C.K.: Acest răspuns am să vi-l dau din dubla mea calitate, atât de membru al CSM, dar şi de procuror general. Ca membru al CSM, pot să vă spun că în repetate rânduri am solicitat acestui for să fie ferm, să fie eficient în a aplica sancţiuni acolo unde constatăm că procurorii greşesc sau procurorii încalcă legea, însă ca procuror general pot să vă spun că au fost colegi în sistem care au criticat oarecum modul în care CSM a luat această decizie. Spre exemplu, au fost situaţii în care, chiar şi procurorul general, când a cerut revocarea unor persoane care au deţinut funcţii de conducere sau a unor persoane care trebuiau revocate din structurile specializate, acelor persoane, CSM le-a acordat un termen pentru a lua la cunoştinţă de materialul care a fost supus dezbaterii, pentru a-şi pregăti apărarea. În acest caz, acest lucru nu s-a întâmplat şi procurori din sistem au criticat şi au fost nemulţumiţi de acest mod de abordare. Adică CSM trebuie să aibă o unitate egală de măsură. Dacă cerem revocarea unor procurori din funcţii de conducere şi acordăm termene să-şi pregătească apărarea, să ia la cunoştinţă de motive, atunci trebuie s-o facem în toate cazurile.

Rep.: Concret, ne referim la cazul generalului Dan Voinea, pe care dumneavoastră l-aţi propus ministrului Justiţiei de a fi revocat din funcţia de procuror şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare, ceea ce nu s-a întâmplat nici acum, dumnealui beneficiază de aceste termene şi mai mult decât atât. În cazul procurorilor de la Dolj, luni s-a realizat inspecţia, iar joi, în CSM au fost revocaţi ?!

C.K.: Sigur, sunt mai multe cazuri. Nu pot să comentez acest caz de care mă întrebaţi, pentru că el este încă în dezbatere. Au fost mai multe situaţii şi trebuie să vă spun că sunt invidioasă pe jurnalişti şi pe mass-media, în general, pentru că am observat în mai multe cazuri că presiunea pe care o fac jurnaliştii asupra CSM este mai puternică decât o cerere de revocare sau o cerere de verificare pe care o face procurorul general.

Şi aici aveţi exemplul concret de la Vişeu. Adică atunci când procurorul general a solicitat să se efectueze o inspecţie judiciară – nici măcar revocarea din funcţie, ci doar să se verifice anumite aspecte – cauza s-a clasat. În schimb, dacă jurnaliştii au făcut public acest caz şi a fost o presiune mediatică foarte mare, imediat s-au sesizat din oficiu şi-au făcut control. Şi din acest punct de vedere mă întreb, de multe ori, dacă sesizările CSM n-ar trebui să treacă prin presă. Sigur nu. Dar, vă spun, vă invidiez de multe ori cu privire la puterea aceasta pe care o aveţi.

Cred că ar trebui modificat puţin legislativ şi modul în care se efectuează inspecţia judiciară. De exemplu, împotriva soluţiilor de clasare, cum a fost şi acest caz de la Vişeul de Sus. Ca procuror general sau ca şef ierarhic, oricare alt şef ierarhic al procurorului în cauză nu are posibilitatea de a ataca acea soluţie. La fel şi în cazul în care se aplică sancţiuni disciplinare. Noi nu le putem ataca. Le poate ataca doar procurorul în cauză, ori în această speţă, când s-a clasat, procurorul în cauză nu avea interes să facă. Mai mult decât atât, procurorul general nu este titular al acţiunii disciplinare. Iarăşi o problemă de natură legislativă pe care sper c-o vom rezolva în perioada imediat următoare.

Rep.: În septembrie vă expiră mandatul de procuror general. Dacă vi se va propune să rămâneţi, acceptaţi? Dacă nu, vă reîntoarceţi procuror la Sibiu? Ce ştiţi a face, altceva decât munca de procuror?

C.K.: De oameni care să muncească, cred că este nevoie oricând. Sunt un om care munceşte. Şi când am fost procuror simplu am lucrat, şi ca procuror general am lucrat. Nu mă feresc de muncă. Chiar şi în detrimentul relaţiilor personale mi-am făcut munca, deci nu cred că ar fi o problemă pentru mine să-mi continui activitatea, indiferent în ce funcţie sau în ce calitate.

Într-un interviu acordat agenţiei MEDIAFAX, Codruţa Kovesi apreciază că cerinţele Comisiei Europene pentru ridicarea monitorizării în domeniul justiţiei nu sunt imposibil de realizat, că pot fi îndeplinite "chiar într-un timp scurt", procurorul general subliniind importanţa colaborării instituţiilor pentru acest obiectiv.

De asemenea, Kovesi remarcă faptul că, în mai multe cazuri, presiunea pe care o fac jurnaliştii asupra CSM este mai puternică decât o cerere de revocare sau o cerere de verificare pe care o face procurorul general.

Totodată, Codruţa Kovesi s-a declarat "foarte impresionată" de activitatea DIICOT, având "cuvinte de apreciere" şi faţă de Secţia de Urmărire Penală şi Criminalistică din Parchetul instanţei supreme.

Redăm integral interviul procurorului general al României, Codruţa Kovesi (35 de ani), numit pentru un mandat de trei ani, în septembrie 2006:

Reporter: Doi ani, patru luni şi mai multe zile de mandat ca procuror general al României. Cel mai tânăr procuror general al României şi pentru prima dată când o femeie deţine titulatura. Cum e, când a fost cel mai greu, ce eşecuri, ce reuşite aţi avut – personale, profesionale? Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, cum aţi face?

Codruţa Kovesi: Sigur că aş lua-o de la capăt oricând pentru că, având în vedere calitatea de procuror, pot să spun că este cea mai onorantă poziţie pe care poţi s-o ocupi în sistem, însă acum văd lucrurile diferit faţă de cum le-am văzut la începutul carierei de procuror general. La început mi s-a părut mult mai simplu, aveam senzaţia că pot să mut munţii din loc şi că pot schimba foarte uşor lucrurile care nu merg. Atunci când mi-am propus planul pentru funcţia de procuror general, am plecat de la ce-mi lipsea mie ca procuror de caz, ce probleme aveam eu când doream să instrumentez un anumit caz, cu ce mă confruntam în sistem. Însă, ajungând în această funcţie, având o viziune de ansamblu, având o viziune pe absolut tot sistemul, constat că de multe ori am fost împiedicată să-mi duc proiectele la bun sfârşit, nu din cauza colegilor, nu din cauza modului de organizare, ci uneori din cauza procedurilor şi a problemelor de natură legislativă care sunt.

Dacă vreţi să vorbim despre eşecuri sau despre reuşite, personal consider că unul dintre eşecurile mandatului meu este că nu am reuşit ca în această perioadă să eliminăm din sistem procurorii care nu au ce să caute în acest sistem. Consider că 90 la sută sunt buni, îşi fac activitatea aşa cum trebuie, chiar avem procurori excepţionali care au foarte multe rezultate în activitatea investigativă, dar rezultatele pe care ei le obţin nu pot fi puse în valoare din cauza procurorilor care nu-şi îndeplinesc activitatea aşa cum trebuie, procurorilor care au probleme de conduită, procurorilor care încalcă legea în activitate, procurorilor care sunt neprofesionişti. Cred că aici ar trebui insistat mai mult şi ar trebui eliminaţi din sistem procurorii care nu înţeleg că trebuie să-şi facă treaba la un nivel european.

Rep. Care sunt reuşitele? Că până acum aţi vorbit despre eşecuri.

C.K.: Reuşitele le putem împărţi pe mai multe paliere: reuşite în relaţiile cu colegii procurori, reuşite în relaţiile cu cetăţenii, cu justiţiabilii, reuşite în relaţiile cu celelalte autorităţi din sistemul judiciar, CSM sau cu Ministerul Justiţiei.

Aş începe cu prima reuşită, şi anume, raportându-mă la colegii procurori, cred că cea mai mare reuşită este că, din poziţia pe care o am, le-am respectat întotdeauna independenţa şi am încercat să-i determin şi pe alţii să facă acest lucru. Nu cred că există un procuror în România care în această perioadă de timp să poată spune că procurorul general l-a sunat şi i-a impus o anumită soluţie, dar, în acelaşi timp, consider că independenţa, pentru sistem, pentru procurori, este bună atâta vreme cât suntem de bună credinţă şi atâta vreme cât respectăm legea în activitatea noastră. În relaţiile cu Consiliul Superior al Magistraturii consider o reuşită faptul că, în intervenţiile mele, atât publice, cât şi cele din plenul Consiliului Superior al Magistraturii, am insistat pe anumite vulnerabilităţi ale sistemului pe care, în timp, CSM le-a conştientizat şi acum a luat măsuri pentru îndreptarea lor. V-aş da câteva exemple aici, referitor la problemele de personal pe care le are Ministerul Public, la problema detaşaţilor din sistem, la problema răspunderii magistraţilor.

Rep.: Totuşi, toate aceste probleme s-au rezolvat destul de greu. Au fost intervenţii ale dumneavoastră acum mai bine de un an şi abia acum, apropo şi de detaşări şi de sancţionări, se mişcă lucrurile mai repede.

C.K.: Am spus mereu, în cadrul CSM, că este o problemă în care acest organ colegial reuşeşte să-şi îndeplinească activitatea. Să nu uităm că sunt 19 membri care trebuie să voteze o hotărâre şi care trebuie să ajungă toţi la un consens atunci când există o problemă. Ce este îmbucurător este faptul că, în primul rând, au conştientizat că există această problemă şi că, măcar la nivel declarativ, au recunoscut problemele care există. Să vedem dacă în timp ei vor reuşi să le schimbe. Am încredere că noua conducere al Consiliului Superior al Magistraturii se va impune mai mult în a pune pe ordinea de zi aceste probleme şi în a le rezolva mai rapid. Şi am să vă dau câteva exemple. Planul de reorganizare al Ministerului Public a durat aproape opt luni până să fie aprobat. Sper ca, dacă acum vom considera că este necesar să reorganizăm Ministerul Public în sensul de a majora schema de lucru acolo unde procurorii au în lucru 1.500 sau 2.000 de dosare, acest lucru să nu mai dureze opt luni.