Video Kovesi: Nu am reuşit îndepărtarea procurorilor care nu au ce căuta în sistem

Rep.: Dacă ar fi s-o luaţi de la capăt, v-aţi mai asuma acest mandat?

C.K.: Da, mi l-aş asuma dar, în acelaşi timp, cred că aş încerca să determin ministrul Justiţiei să schimbe legea de organizare judiciară şi să confere nu numai procurorului general, dar şi celorlalţi procurori care au funcţii de conducere în sistem mai multe pârghii. Şi am să vă dau câteva exemple simple. Constat de multe ori în activitatea mea că sunt procurori care poate nu vin două zile la serviciu, constat că sunt procurori care-şi fac cu întârziere dosarele, constat că sunt procurori care au probleme de conduită. Pur şi simplu doar constat şi nu pot să le fac nimic. Facem controale, mergem prin surprindere la diverse unităţi de Parchet unde, pot să spun, în marea majoritate am constatat lucruri plăcute, dar am constatat şi că procurori nu erau la serviciu, am constatat şi procurori care nu primeau justiţiabilii în audienţă, dar tot timpul eu trebuie să sesizez CSM şi să aştept un an sau doi ani până ei dau o soluţie. Ne-am gândit, şi de multe ori am spus în plenul Consiliului Superior al Magistraturii, că ar trebui ca procurorii şefi sau procurori generali să aibă minime pârghii în a-şi îndeplini mandatul de conducere pe care îl au.

Rep. : Săptămâna trecută, Comisia Europeană a făcut public raportul privind monitorizarea României în domeniul Justiţiei, care a trecut aproape neobservat. Preşedintele însă a rămas consecvent şi a chemat din nou autorităţile judiciare, parlamentare pentru a găsi căile de a scăpa de monitorizare. Recent, ministrul Justiţiei v-a pus la categoria de reformatori. Are şanse România să scape curând de condiţionalităţile Comisiei? Pe segmentul de care răspundeţi ce e de făcut? Unde aţi da sfaturi şi cui? Care e, până la urmă, mărul otrăvit?

C.K: În ceea ce priveşte monitorizarea, cred că avem şanse să se ridice această monitorizare doar dacă vom înţelege că trebuie să facem anumite progrese şi să îndeplinim anumite obiective care sunt prevăzute în raportul de ţară. Din punctul meu de vedere, nu sunt nişte chestiuni imposibil de realizat şi chiar într-un timp scurt.

Problema resurselor umane se poate rezolva foarte rapid dacă proiectul de lege privind accesul în magistratură este promovat cât mai curând, dacă se rezolvă problema cu procurorii detaşaţi pe care am cerut-o Consiliului Superior al Magistraturii încă de anul trecut, să dispună măsuri în a rezolva această problemă.

În ceea ce priveşte Ministerul Public, pot să spun că menţiunile despre Ministerul Public în aceste rapoarte s-au încadrat într-un trend pozitiv. Noi avem o problemă mai deosebită pe ceea ce înseamnă lupta cu corupţia - cu mica corupţie şi cu marea corupţie. M-aş referi mai mult la mica corupţie, pentru că în ceea ce priveşte benchmark-ul 3 cu marea corupţie, aprecierile au fost întotdeauna pozitive. În ceea ce priveşte mica corupţie am dispus o serie de măsuri care s-au impus ca urmare a analizelor semestriale pe care noi le facem. Pot să vă spun că, în cursul anului trecut, având de raportat la Comisia Europeană date statistice pe lupta împotriva corupţiei, am constatat un lucru care mi s-a părut îngrijorător la acea vreme. Am constatat că erau unităţi de parchet judeţene care într-un an nu au făcut niciun rechizitoriu pe infracţiuni de corupţie. Şi am rămas foarte mirată, pentru că m-am îndoit de faptul că în acel judeţ chiar nu există corupţie. În al doilea rând, un element iarăşi îngrijorător a fost faptul că majoritatea cauzelor care ajung în faza de judecată sunt pentru dare de mită şi nu pentru luare de mită. Urmare a acestor concluzii, am convocat toţi şefii de parchet de la nivelul tribunalelor şi am avut o şedinţă în care am discutat de ce nu avem eficienţă în astfel de cauze, ce ne lipseşte, care sunt pârghiile pe care trebuie să le acţionăm pentru a avea rezultate. Sigur că unele dintre răspunsuri m-au mulţumit, altele nu, dar concluzia importantă a fost că în această luptă cu mica corupţie nu suntem singura instituţie responsabilă. Sunt serviciile de informaţii, există poliţia şi există procurorul. Pe toate aceste trei paliere ar trebui ca fiecare dintre noi să fim mult mai activi.

Am avut procurori care s-au plâns că, timp de un an, n-au primit de la serviciile de informaţii, niciun fel de informare pe acest domeniu al corupţiei, am avut procurori care s-au plâns că au în instrumentare câte 1.000 de dosare şi nu au avut timp să se preocupe de aceste dosare de corupţie. Sunt şi câteva impedimente de natură legislativă dar, pornind de la aceste evaluări, în cadrul Ministerului Public am elaborat un manual de proceduri, în aşa fel încât să încercăm o abordare unitară a fenomenului de corupţie. La acest manual au lucrat procurorii cu experienţă din cadrul Ministerului Public şi aici doresc să-i felicit pe cei care au contribuit la elaborarea acestui manual. Sunt procurori din cadrul DNA, structura centrală şi procurori din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, apoi am cerut prim-procurorilor să elaboreze nişte strategii locale, raportate la specificul zonal. Adică una este infracţiunea de corupţie într-un judeţ de frontieră, una este infracţiunea de corupţie într-un judeţ în care infracţiunile silvice sunt o pondere în activitatea lor. În aceste strategii locale sau pentru elaboarea acestor strategii au fost implicate inclusiv serviciile de informaţii şi Poliţia Română şi ne aşteptăm să fie rezultate în perioada imediat următoare.

Rep.: Raportul consemnează totuşi nişte progrese în zona aceasta.

C.K.: Da. Raportul menţionează nişte progrese, pentru că am stabilit că lupta cu mica corupţie este o prioritate, am format o reţea a procurorilor anume desemnaţi care să lucreze pe aceste categorii de infracţiuni, procurori care în decursul anului trecut au beneficiat şi de forme de specializare şi de pregătire profesională. Le-am cerut întotdeauna procurorilor, şi şi la bilanţul Poliţiei Române am cerut acelaşi lucru - pe acest segment trebuie să fim mai activi, adică să nu mai stăm în birouri să aşteptăm denunţătorii să vină să ne spună că li s-a cerut mită. Trebuie să fim noi un pic mai activi, să urmărim zonele vulnerabile şi să ne implicăm în soluţionarea acestor cauze.