Video Kovesi: Nu am reuşit îndepărtarea procurorilor care nu au ce căuta în sistem

Rep.: Aici sunt instrumentate acum şi dosarele revoluţiei şi mineriadei, care au depăşit de mult, zic eu, termenul de soluţionare. Ce finalitate vor avea aceste cauze?

C.K.: După cum ştiţi, aceste cauze sunt destul de voluminoase, au fost declinate de la Secţia Parchetelor Militare după - din punctul meu de vedere - depăşirea de mult a termenului rezonabil în care se putea face cercetarea. Deocamdată aceste dosare au fost repartizate unui grup de procurori care au fost degrevaţi de alte sarcini şi care în acest moment studiază întreaga documentaţie care le-a fost transmisă, încearcă să remedieze viciile de procedură pe care le-am constatat că s-au întâmplat în acest dosar şi să sperăm că în curând vom avea şi o soluţie. Soluţia pe care o putem avea după o perioadă de 19-20 de ani.

Rep.: Mass-media a prezentat cauze care au relevat scurt-circuite în sistemul judiciar. Şi mă refer la cazul Serghei Gorbunov. Faptul că procurori şefi au fost revocaţi din funcţii - şi mă refer la cei de la Parchetul Tribunalului Dolj - are rezonanţă în sistem sau pur şi simplu situaţia este de acceptat având în vedere că salariul este diminuat cu 200 de lei ? Care este impactul unui astfel de caz în sistem, ce e de făcut pentru a îndrepta aceste scurt-circuite sau ce împiedică, până la urmă, această comunicare între instituţii ?

C.K.: Acest răspuns am să vi-l dau din dubla mea calitate, atât de membru al CSM, dar şi de procuror general. Ca membru al CSM, pot să vă spun că în repetate rânduri am solicitat acestui for să fie ferm, să fie eficient în a aplica sancţiuni acolo unde constatăm că procurorii greşesc sau procurorii încalcă legea, însă ca procuror general pot să vă spun că au fost colegi în sistem care au criticat oarecum modul în care CSM a luat această decizie. Spre exemplu, au fost situaţii în care, chiar şi procurorul general, când a cerut revocarea unor persoane care au deţinut funcţii de conducere sau a unor persoane care trebuiau revocate din structurile specializate, acelor persoane, CSM le-a acordat un termen pentru a lua la cunoştinţă de materialul care a fost supus dezbaterii, pentru a-şi pregăti apărarea. În acest caz, acest lucru nu s-a întâmplat şi procurori din sistem au criticat şi au fost nemulţumiţi de acest mod de abordare. Adică CSM trebuie să aibă o unitate egală de măsură. Dacă cerem revocarea unor procurori din funcţii de conducere şi acordăm termene să-şi pregătească apărarea, să ia la cunoştinţă de motive, atunci trebuie s-o facem în toate cazurile.

Rep.: Concret, ne referim la cazul generalului Dan Voinea, pe care dumneavoastră l-aţi propus ministrului Justiţiei de a fi revocat din funcţia de procuror şef adjunct al Secţiei Parchetelor Militare, ceea ce nu s-a întâmplat nici acum, dumnealui beneficiază de aceste termene şi mai mult decât atât. În cazul procurorilor de la Dolj, luni s-a realizat inspecţia, iar joi, în CSM au fost revocaţi ?!

C.K.: Sigur, sunt mai multe cazuri. Nu pot să comentez acest caz de care mă întrebaţi, pentru că el este încă în dezbatere. Au fost mai multe situaţii şi trebuie să vă spun că sunt invidioasă pe jurnalişti şi pe mass-media, în general, pentru că am observat în mai multe cazuri că presiunea pe care o fac jurnaliştii asupra CSM este mai puternică decât o cerere de revocare sau o cerere de verificare pe care o face procurorul general.

Şi aici aveţi exemplul concret de la Vişeu. Adică atunci când procurorul general a solicitat să se efectueze o inspecţie judiciară - nici măcar revocarea din funcţie, ci doar să se verifice anumite aspecte - cauza s-a clasat. În schimb, dacă jurnaliştii au făcut public acest caz şi a fost o presiune mediatică foarte mare, imediat s-au sesizat din oficiu şi-au făcut control. Şi din acest punct de vedere mă întreb, de multe ori, dacă sesizările CSM n-ar trebui să treacă prin presă. Sigur nu. Dar, vă spun, vă invidiez de multe ori cu privire la puterea aceasta pe care o aveţi.

Cred că ar trebui modificat puţin legislativ şi modul în care se efectuează inspecţia judiciară. De exemplu, împotriva soluţiilor de clasare, cum a fost şi acest caz de la Vişeul de Sus. Ca procuror general sau ca şef ierarhic, oricare alt şef ierarhic al procurorului în cauză nu are posibilitatea de a ataca acea soluţie. La fel şi în cazul în care se aplică sancţiuni disciplinare. Noi nu le putem ataca. Le poate ataca doar procurorul în cauză, ori în această speţă, când s-a clasat, procurorul în cauză nu avea interes să facă. Mai mult decât atât, procurorul general nu este titular al acţiunii disciplinare. Iarăşi o problemă de natură legislativă pe care sper c-o vom rezolva în perioada imediat următoare.

Rep.: În septembrie vă expiră mandatul de procuror general. Dacă vi se va propune să rămâneţi, acceptaţi? Dacă nu, vă reîntoarceţi procuror la Sibiu? Ce ştiţi a face, altceva decât munca de procuror?

C.K.: De oameni care să muncească, cred că este nevoie oricând. Sunt un om care munceşte. Şi când am fost procuror simplu am lucrat, şi ca procuror general am lucrat. Nu mă feresc de muncă. Chiar şi în detrimentul relaţiilor personale mi-am făcut munca, deci nu cred că ar fi o problemă pentru mine să-mi continui activitatea, indiferent în ce funcţie sau în ce calitate.