Kovesi: Temerea publică faţă de eventuale abuzuri ale organelor de cercetare penală, diminuată

În 7 martie, procurorul general al României, Codruţa Kovesi, a afirmat că este nevoie de o modificare a duratei reţinerii la 48 sau 72 de ore (în prezent, aceasta fiind de 24 de ore-n.r.).

Întrebat dacă era necesar ca o normă de procedură penală să fie prevăzută în Constituţie, procurorul general a declarat că prevederea unor norme de procedură penală în cuprinsul Legii fundamentale reprezintă o practică neobişnuită.

"Pentru a realiza un echilibru între drepturile fundamentale ale persoanei şi interesul public de a asigura o bună desfăşurare a justiţiei, statele prevăd condiţiile în care anumite drepturi pot fi restrânse şi garanţiile care elimină riscul unor eventuale abuzuri. În timp, acest echilibru se poate schimba, astfel încât la un moment dat statul poate avea interesul de a proteja cu precădere drepturile persoanelor, în situaţiile în care riscul de abuz al autorităţilor este semnificativ, sau interesul public, atunci când există o ameninţare reală la adresa siguranţei cetăţenilor, de aceea este important să existe o flexibilitate în abordare, în funcţie de evoluţia realităţilor sociale", susţine Kovesi, într-un răspuns la o solicitare a agenţiei MEDIAFAX.

Codruţa Kovesi afirmă că atunci când normele de procedură sunt prevăzute în Constituţie, această flexibilitate nu există, iar statul îşi limitează posibilităţile de reacţie la evoluţiile fenomenului infracţional.

Întrebată care sunt motivele ce ar putea justifica modificarea termenului de reţinere prevăzut de Constituţie şi dacă este oportună, Codruţa Kovesi spune că actuala reglementare a duratei reţinerii cauzează probleme semnificative în practica organelor judiciare, "în condiţiile în care în interiorul celor 24 de ore trebuie administrate probe, trebuie întocmite actele procesuale prevăzute de Codul de procedură penală, trebuie audiaţi inculpaţii, trebuie verificate apărările pe care aceştia le formulează, întocmită propunerea de arestarea preventivă, trebuie studiat dosarul de către judecător şi de către apărători, reaudiaţi inculpaţii în faţa instanţei şi pronunţată hotărârea".

"În multe situaţii, de exemplu, atunci când fapta a fost surprinsă în flagrant şi întregul probatoriu trebuie administrat în acest interval sau când dosarele privesc un număr mare de inculpaţi, este în mod obiectiv imposibil ca toate aceste activităţi să fie realizate în termenul prevăzut de Constituţie. Efortul de a finaliza activităţile înainte de expirarea celor 24 de ore poate determina erori de procedură sau luarea unei decizii înainte de a cunoaşte toate faptele relevante, astfel încât pot fi vătămate drepturile persoanelor cercetate", declară Kovesi.

Mai mult, susţine procurorul general, la momentul la care Constituţia a prevăzut că durata reţinerii este de 24 de ore, această măsură era luată de către lucrătorii de poliţie, arestarea preventivă fiind în competenţa procurorului, iar "textul reprezintă o reacţie la experienţele istorice recente".

În prezent, temerea publică referitoare la eventuale abuzuri ale organelor de cercetare penală este mult diminuată, aşa cum rezultă şi din cercetarea sociologică invocată la bilanţul Ministerului Public, astfel că o asemenea prevedere nu mai este necesară, arată sursa citată.

În legătură cu posibilitatea ca majorarea termenului de reţinere să "restituie" practic procurorilor instrumentul de putere reclamat înainte de revizuirea Constituţiei, din 2003, în condiţiile în care Curtea Europeană a statuat că aceşti magistraţi nu sunt independenţi, Codruţa Kovesi susţine că termenii folosiţi de Convenţia Europeană a Drepturilor Omului au un înţeles autonom.

"Curtea de la Strasbourg a arătat în deciziile sale că un termen de trei zile pentru aducerea unei persoane private de libertate în faţa unui judecător îndeplineşte exigenţele Convenţiei şi se încadrează în noţiunea «de îndată» pe care aceasta o foloseşte. Prelungirea duratei reţinerii nu influenţează în niciun mod cenzura ulterioară a judecătorului şi este de natură să influenţeze practica instanţelor. Dimpotrivă, o asemenea modificare ar permite judecătorului să se pronunţe în deplină cunoştinţă de cauză asupra propunerii, ceea ce va contribui la creşterea calităţii actului de justiţie", conchide Kovesi.

Ministrul Justiţiei, Cătălin Predoiu, afirmă că prin Constituţia din 1991 durata reţinerii a fost prevăzută la 24 de ore, iar legiuitorul trebuie să decidă asupra propunerii de extindere a acesteia, însă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului în materie va constitui un reper important.

La rândul său, preşedintele Consiliului Superior al Magistraturii, judecătorul Horaţius Dumbravă, susţine că în condiţiile actuale termenul de 24 de ore - o durată mult prea scurtă - afectează calitatea actului juridic şi poate genera greşeli sau, de ce nu, chiar abuzuri, din cauza presiunii create asupra celui care are dosarul în faţă, el pronunţându-se pentru majorarea la 48 de ore a măsurii preventive. "Atunci când Constituţia a fost revizuită în 2003 (...), constituantul s-a pripit prin faptul că a prevăzut reţinerea, ca măsură preventivă şi pe care o poate lua şi procurorul, doar la 24 de ore", declară Dumbravă.

Durata de 24 de ore a fost stabilită pentru măsura reţinerii, la nivel constituţional, încă din 1991, data intrării în vigoare a Constituţiei. Spre deosebire de reglementările din Codul de procedură penală anterioare anului 2003, prin Legea 281/2003, ca urmare a condamnărilor României la CEDO (de exemplu, hotărârea în cauza Pantea contra României din 3 iunie 2003), dispoziţiile privind organul competent a dispune arestarea preventivă, durata acesteia şi garanţiile ce însoţesc această măsură au fost modificate, schimbarea fundamentală constând în dispunerea acestei măsuri de către instanţă, şi nu de către procuror, explică ministrul Predoiu.

Anterior revizuirii Constituţiei în 31 octombrie 2003, judecătorii CEDO au statuat că procurorul român nu este magistratul independent ce poate decide arestarea preventivă, la momentul respectiv anchetatorul putând lua o astfel de măsură pentru trei zile (72 de ore).

"Din punctul de vedere al standardelor europene în materie, criteriul la care ne raportăm este jurisprudenţa CEDO. Analizând jurisprudenţa acestei instanţe în diverse cauze, s-a constatat că, pe de o parte, a fost considerată excesivă o durată a reţinerii care a depăşit 3 zile (de exemplu, 4 zile şi 6 ore într-o cauză de terorism - Brogan versus Marea Britanie, 1988), iar pe de altă parte, că este conformă cu standardele convenţionale o reţinere de până la 3 zile (cauza McKay versus Marea Britanie, 2006) până la aducerea persoanei în faţa unei instanţe de judecată)", spune ministrul Justiţiei.

Cauza McKay versus Marea Britanie este invocată şi de procurorul general al României, în susţinerea argumentului că durata reţinerii poate fi majorată.

Prin hotărârea din 20 iunie 2002, în cauza Filiz şi Kalkan versus Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a decis la fel ca în hotărârea Brogan împotriva Marii Britanii, cu privire la o persoana arestată pentru fapte de terorism, respectiv că o privare de libertate de 4 zile înainte de a fi adusă în faţa unui magistrat care să se pronunţe asupra legalităţii arestării este în contradicţie cu obligaţia impusă prin prevederile articolului 5, paragraful 3 din Convenţia Europeană, care impune un control imediat al detenţiei. Turcia a violat acest drept, în accepţiunea CEDO.