La catafalcul Regelui: O slujbă apăsătoare, lacrimi princiare şi o ultimă întoarcere acasă

Este ora 10.57. Spartan „atinge” solul, iar în câteva momente ajunge, zgomotos, în faţa Salonului Oficial.

Motoarele se opresc, iar liniştea pătrunzătoare pune din nou stăpânire pe întregul spaţiu. Trapa avionului se deschide, iar un soldat iese din avion purtând o cruce mare, din lemn masiv. Probabil grea. Întocmai precum povara unui rege alungat din ţara lui.

Sicriul cu trupul neînsufleţit al Regelui Mihai I atinge pâmântul românesc. Cei opt militari ai Regimentului 30 Gardă „Mihai Viteazul” poartă coşciugul fostului suveran cu o cadenţă perfectă, emoţionantă.

În sunetul paşilor mărunţi, lui Nicolae, nepotul Regelui Mihai, îi dau lacrimile. Pentru că Nicolae de Roumanie Medforth – Mills este prezent. Nepotul Regelui, ce n-a fost lăsat să-şi vadă bunicul pe patul de moarte, a fost acceptat de Casa Regală pentru a participa la acest moment solemn.

Sicriul Regelui este pus pe catatafalc, iar un sunet de trompetă ne anunţă, în ton minor, şi deloc triumfător, că Majestatea Sa s-a întors acasă. Se cântă imnul, iar emoţiile lui Nicolae se pot vedea, din nou, fiind trădate de grimase.

Începe slujba, iar preoţii cântă „Hristos a Înviat!” şi „Veşnică pomenire”. Este o slujbă scurtă, dar apăsătoare. Copleşită, Majestatea Sa Margareta stă pe scaun, înmărmurită. După scurta rugăciune, militarii Regimentului de Gardă încep, în marş funebru, să poarte din nou sicriul Regelui pe braţe şi îl conduc către maşină.

Regele pleacă, pentru ultima dată, către Sinaia, la Peleş, un loc atât de iubit de Suveranii României. La fel şi cortegiul funerar.