Legalitatea măsurii arestării lui Necolaiciuc, în discuţia Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti

Mihai Necolaiciuc - acuzat pentru prejudicierea companiei feroviare cu 70 de milioane de euro - a fost adus, miercuri la prânz, pe cale aeriană, din SUA în România, însoţit de o escortă a Poliţiei Române, el fiind dus la Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, unde un judecător va verifica legalitatea măsurii de arestare preventivă a acuzatului.

La sediul instanţei s-au prezentat avocaţii lui Necolaiciuc, dar şi soţia acestuia.

Fostul director general al Companiei Naţionale a Căilor Ferate Române (CNCFR), Mihai Necolaiciuc, a fost reţinut de FBI în Statele Unite, pentru şedere ilegală, informa, în 18 iunie 2009, Poliţia Română. Necolaiciuc - urmărit pentru un prejudiciu estimat la aproximativ 50 de milioane de euro adus Companiei Naţionale de Căi Ferate - a prezentat acte de identitate emise de autorităţile din Venezuela atunci când a fost capturat de agenţii federali americani de la Marshals Service şi de cei de la Departamentul de Migrări şi Vămi.

"Mihai Necolaiciuc a fost extrădat de autorităţile americane în favoarea României ca urmare cererilor transmise de partea română în 28 februarie 2008 şi 24 septembrie 2009. Cu privire la cea de-a treia cerere de extrădare trimisă de partea română la 1 februarie 2011, aceasta este în curs de examinare de către autorităţile americane, urmând să fim informaţi cu privire la decizia luată de acestea", arată, miercuri, într-un comunicat Ministerul Justiţiei.

În 2 martie 2011, reprezentanţii Departamentului de Justiţie al Statelor Unite ale Americii au informat autorităţile române în legătură cu faptul că instanţa competentă americană a aprobat extrădarea către România a numitului Necolaiciuc Mihai cu privire la primele două cereri de extrădare.

La data de 8 aprilie 2011 a fost semnat de către Secretarul de Stat al SUA ordinul de predare efectivă a lui Mihai Necolaiciuc în favoarea Românie.

Necolaiciuc Mihai s-a aflat în custodia autorităţilor americane, fiind arestat în vederea extrădării către România, începând cu data de 23 iunie 2009.

Mihai Necolaiciuc a fost dat în urmărire generală de Poliţia Română din 26 octombrie 2006, după ce poliţiştii nu i-au dat de urmă, între timp procurorii anticorupţie au conexat cele 25 de dosare în care era vizat fostul director general al CFR.

În baza unui mandat de arestare din 20 octombrie 2006, Direcţia Naţională Anticorupţie a cerut emiterea unui mandat european de arestare pe numele lui Necolaiciuc.

În 23 martie 2007, instanţa a decis retragerea mandatului de arestare internaţională emis pe numele fostului director general al CNFC-CFR, Mihai Necolaiciuc, precum şi cererea de arestare în vederea extrădării şi mandatul de arestare european. Judecătoria sectorului 1 a luat această decizie, întrucât aceste documente au fost emise în baza mandatului de arestare preventivă emis de judecătorul bucureştean Andi Malaliu (în cazul căruia Consiliul Superior al Magistraturii a stabilit că nu i se poate imputa ceva-n.r.) în 20 octombrie 2006, mandat ce a fost anulat de către Tribunalul Bucureşti, care a constatat neîndeplinierea unor formalităţi procedurale.

Totodată, Judecătoria sectorului 1 a hotărât, emiterea unui mandat de arestare preventivă pe numele lui Necolaiciuc, pentru 30 de zile, termen care va curge din momentul punerii în executare.

În perioada rezolvării documentelor pentru încarcerarea lui Necolaiciuc, acesta a reuşit să obţină viză pentru Statele Unite şi a părăsit Europa.

în 16 martie 2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a decis emiterea unui mandat de arestare preventivă, a unui mandat european de arestare şi a unui mandat de urmărire internaţională în vederea extrădării, toate pe numele lui Necolaiciuc. Decizia instanţei a rămas definitivă prin nerecurare (nu a fost atacată cu recurs), prin urmare cele trei mandate sunt valabile, urmând să-şi producă efectele.

Mandatele au fost trimise, în 20 martie 2007, Inspectoratului General al Poliţiei Române - Direcţia de Investigaţii Criminale – Serviciul urmăriri şi Ministerului Administraţiei şi Internelor – Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţională - Biroul Naţional Interpol.

În 22 martie 2007, Biroul Naţional Interpol a comunicat mandatele de arestare european şi internaţional tuturor birourilor naţionale afiliate la OIPC Interpol.

Pe de altă parte, mandatul iniţial de arestare preventivă emis anterior într-un alt dosar penal (la data de 20 octombrie 2006) de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, pe numele lui Necolaiciuc Mihai a fost anulat din motive de vicii de procedură la instanţă. Însă, anularea a avut loc după data de 16 martie 2007, prin urmare activitatea de urmărire generală şi internaţională a lui Necolaiciuc nu a fost întreruptă niciun moment, a explicat DNA.

Potrivit DNA, activitatea de urmărire internaţională efectuată anterior datei de 1 ianuarie 2007 s-a desfăşurat în baza convenţiilor internaţionale la care România este parte. Ulterior datei de 1 ianuarie 2007, activitatea de urmărire europeană şi internaţională se desfăşoară fie în temeiul aceloraşi convenţii, fie în baza mandatelor de arestare european şi internaţional emise de instanţele româneşti, a căror valabilitate derivă din calitatea României de stat membru UE.

Solicitarea procurorilor de emitere de mandate de arestare se justifica prin aceea că Necolaiciuc se sustrage de la urmărirea penală, iar pe de altă parte cele două dosare în care s-a cerut emiterea de mandate se referă la fapte care au creat un prejudiciu estimat la aproximativ 50 milioane euro, respectiv peste 19 milioane euro Companiei Naţionale CFR SA.

Poliţia preciza, în 2007, că Necolaiciuc este acuzat că, în perioada 2000-2003, în calitate de director general, administrator şi ordonator de credite la Compania Naţională Căi Ferate - CFR SA a efectuat nelegal cheltuieli cu titlu de investiţii fără a avea aprobarea Adunării Generale a Acţionarilor, a achiziţionat produse la preţuri supraevaluate - prejudiciul fiind estimat la peste 1.700 de miliarde de lei vechi.

Totuşi, Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a declanşat urmărirea penală, în martie 2006, împotriva fostului director general al CNFC CFR, Mihai Necolaiciuc, alături de acesta fiind acuzat şi fostul secretar de stat în Ministerul Transporturilor, Traian Panait, ambii cercetaţi în legătură cu o fraudă de peste 27 de milioane de euro.

În acest dosar au fost cercetate alte 29 de persoane, între care foşti reprezentanţi ai conducerii Ministerului Transporturilor şi ai Căilor Ferate Române.

În perioada 2000-2004, conducerea CN CFR SA a fost asigurată în principal de Mihai Necolaiciuc - fostul director general al CFR SA şi Vasile Tulbure, din echipa managerială făcând parte şi fostul director economic Viorica Olaeru şi fostul director comercial Gabriel Misir.

În urma încheierii unor contracte de achiziţii care ar fi produs prejudicii statului, poliţia a deschis mai multe dosare, în paralel parvenind şi DNA alte sesizări, astfel că s-au înregistrat 25 de lucrări, care vizau activitatea defectuoasă a conducerii CFR. Toate acestea au fost conexate într-un singur dosar.

Anchetatorii au fost interesaţi de persoana care l-a desemnat pe Necolaiciuc ca şef al CN CFR. Deşi procurorii s-au aşteptat ca acesta să spună că a fost numit de Miron Mitrea, au fost surprinşi să afle că Anca Boagiu a fost cea care l-a adus, în iulie 2000, pe Necolaiciuc la Bucureşti de la Regionala CFR Iaşi, unde a deţinut funcţia de director general, susţin surse apropiate acuzatului.

Între timp, procurorii DNA au stabilit că, în 2004, Traian Panait ar fi aprobat transferul ilegal, fără plată, din patrimoniul CNCF CFR în cel al firmei CFR SA, a unor active în valoare totală de aproximativ o mie de miliarde de lei vechi (27 milioane de euro). Printre aceste active figura Complexul balneo-sportiv Băneasa, aflat sub ipotecă, şi Hotelul Bucoviva din Vatra Dornei, ce era pus sub sechestru asigurator.
Între activele transferate se află şi Complexul Sangov, Hotelul Astoria din Bucureşti, Căminul Grand, precum şi alte obiective turistice.

În acest dosar, Necolaiciuc este acuzat că, în perioada 2001-2003, ar fi încheiat mai multe contracte în mod ilegal, prin care ar fi urmărit supraevaluarea lucrărilor executate şi achitarea unor plăţi nejustificate către firmele prestatoare.