Lelia Munteanu: Ferenc Pápa nu ne-a şterpelit Ardealul!

Acum l-au văzut pe Suveranul Pontif şi curând va veni ziua când îl vor înţelege.

Norocul acestor năuci e că Sfântul Părinte îi iubeşte mai mult, cum îşi iubeşte un Tată fiii mai plăpânzi la pricepere.

Cuvintele Papei rostite în predica de la Şumuleul Mic trebuie răscitite, până când vor prinde aripi în suflet. Ele trebuie gravate pe ziduri şi zidurile se vor surpa, scrijelite pe lacătele de la cimitirulului din Valea Uzului şi lacătele se vor sparge:

„(...) Acest pelerinaj anual aparţine moştenirii Transilvaniei, dar aduce cinstire tradiţiilor româneşti şi ungureşti, deopotrivă. Participă la el şi credincioşi de alte confesiuni şi este simbolul dialogului, al unităţii şi al fraternităţii; un apel la a recupera mărturiile de credinţă devenită viaţă şi de viaţă devenită speranţă. A peregrina înseamnă a fi conştienţi că venim, ca popor, în casa noastră. Un popor a cărui bogăţie stă în miile sale de chipuri, culturi, limbi şi tradiţii; sfântul popor credincios al lui Dumnezeu care, împreună cu Maria, este pelerin, cântând milostivirea Domnului. Dacă în Cana Galileei Maria a mijlocit la Fiul ei să facă prima minune, în fiecare sanctuar Ea veghează şi mijloceşte, nu numai în faţa Fiului său, dar şi în faţa fiecăruia dintre noi, pentru a nu lăsa să ni se fure fraternitatea de către vocile şi rănile trecutului, care alimentează diviziunea şi fragmentarea. Evenimentele complexe şi triste din trecut nu trebuie uitate sau negate, dar nici nu pot să constituie un obstacol sau un argument pentru a împiedica o mult râvnită convieţuire fraternă.

A peregrina înseamnă a ne simţi chemaţi şi îndemnaţi să mergem împreună cerând de la Domnul harul de a transforma vechile şi actualele resentimente şi suspiciuni în noi oportunităţi de comuniune. Înseamnă a ne desprinde din certitudinile şi comodităţile noastre în căutarea unui pământ nou, pe care Domnul vrea să ni-l dăruiască. A peregrina semnifică provocarea de a descoperi şi de a transmite spiritul de a trăi împreună, de a nu ne fi teamă să ne amestecăm, de a ne întâlni şi de a ne ajuta. A peregrina înseamnă a participa la acea maree puţin haotică care se poate transforma într-o adevărată experienţă de fraternitate, o caravană mereu solidară pentru a construi istoria. A peregrina este a privi nu atât la ceea ce ar fi putut fi şi nu a fost, dar mai degrabă la tot ceea ce ne aşteaptă şi nu mai putem amâna. Înseamnă a crede în Domnul care vine şi care este în mijlocul nostru, promovând şi încurajând solidaritatea, fraternitatea, dorinţa de bine, de adevăr şi de dreptate. Este angajarea de a lupta pentru ca cei care ieri au rămas în urmă să devină protagoniştii de mâine, iar protagoniştii de astăzi să nu fie lăsaţi în urmă mâine. Pentru a face aceasta este nevoie de o muncă artizanală de a ţese împreună viitorul. Iată de ce suntem aici pentru a spune împreună: Maică, învaţă-ne să croim împreună viitorul”.