Lucian Vasilescu, editorialist MEDIAFAX: Două noi paradoxuri româneşti dintr-o Românie aflată sub asuprire românească

Originalitatea democraţiei pe care au instaurat-o s-a dovedit atât de puternică încât, peste timp, a dat naştere unor paradoxuri naţionale. Două dintre cele mai noi astfel de ciudăţenii sunt:

Paradoxul I: În România anului 2017 a devenit posibil ca un fugar din calea justiţiei să decapiteze, la vârf, Serviciul Român de Informaţii.

Primul Corolar al Paradoxului I: Conform misiunii asumate, "SRI este autoritate naţională în prevenirea şi combaterea terorismului, previne şi combate în mediul virtual agresiunile îndreptate asupra instituţiilor statului, previne şi combate ameninţările la adresa valorilor şi mecanismelor fundamentale ale naţiunii şi ţării, previne şi contracarează activităţile de spionaj şi culegere de informaţii, previne şi stopează infiltrarea în structurile politice, economice, financiare şi guvernamentale ale României a grupărilor ostile, protejează informaţiile cu caracter secret de stat, gestionate de autorităţi, instituţii publice şi persoane juridice."

Aşadar, una dintre persoanele cheie care avea atribuţiile de mai sus a fost măturată de un cetăţean oarecare, a cărui calitate este aceea că se sustrage urmăririi penale. În mod normal, un "cap" al SRI ar trebui să fie de neclintit.

Întrebarea care se desprinde, logic, de aici, nu este cum de un oarecare poate da de pereţi cu unul dintre mai-marii SRI, ci dacă avem, într-adevăr, un Serviciu Român de Informaţii.

Al doilea Corolar al Paradoxului I: Măturat de la conducerea SRI, mai-marelui instituţiei i s-a interzis accesul la documente şi informaţii clasificate. Mai rămâne doar să sperăm că va da şi amnezia peste el; altfel, generalul mătrăşit va deveni, prin tot ceea ce ştie (şi ştie, sigur, al naibii de multe) principala vulnerabilitate a siguranţei naţionale.

Observaţie la Paradoxul I: se vede treaba că Justiţia, în România, are o mână lungă, mână cu care, de pildă, a băgat pentru 10 ani la puşcărie o femeie pe care a găsit-o vinovată de o crimă pe care nu a comis-o şi o a doua mână, mult mai scurtă, cu care se scarpină în cap în timp ce caută un inculpat fugar.

Paradoxul II: teritoriul actualei Românii a fost, în istorie, stăpânit sau aflat sub dominaţia mai multor puteri: otomană, rusă, austro-ungară, germană, polonă. Am scăpat de toate aceste stăpâniri şi dominaţii şi România a încăput pe mâinile românilor. Iar ultimii 70 de ani (socotind din 1947 încoace) de dominaţie a românilor de către români s-au dovedit a fi mai păguboşi pentru România decât oricare dintre dominaţiile străine.

Corolar la Paradoxul II: este posibil ca problema noastră istorică să nu fie aceea că ne-am aflat sub diferite stăpâniri străine ci aceea că ele, stăpânirile, s-au retras prea devreme.