Lumina Sfântă purtată prin centrul vechi al Ierusalimului, o tradiţie de aproape 2.000 de ani

Sfânta Lumină se aprinde în fiecare an la Ierusalim, în mormântul lui Iisus, mărturisind locul Învierii Mântuitorului.

În toată săptămâna Sfintelor Patimi, la Ierusalim, la fel ca în toată Biserica Ortodoxă, se fac rugăciuni după rânduială, mii de pelerini participând la numeroasele procesiuni sfinte.

Una dintre cele mai importante este cea din Joia Mare când s-a făcut spălarea picioarelor - în amintirea lui Iisus, care a spălat picioarele ucenicilor săi după Cina cea de Taină - pe Muntele Sionului, în Foişorul cel de Sus, acesta fiind astăzi loc de pelerinaj, povesteşte Costel Damian, pelerin la Locuile Sfinte.

Vineri seară, la ora 21.00, începe slujba Prohodului, în cadrul căreia credincioşii ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, alături de clerul ortodox în fruntea căruia se află patriarhul Ierusalimului, Theophilos al III-lea.

Sâmbătă dis-de-dimineaţă, după slujba Prohodului, toate luminile şi toate candelele din Sfântul Mormânt şi din toată biserica se sting, se aşează vată curată pe piatra de deasupra Sfântului Mormânt, apoi se pecetluieşte uşa mormântului în faţa clerului şi a întregii mulţimi cu două panglici de pânză albă, cu peceţi din ceară la capete, aşezate încrucişat, a precizat Damian.

Din acest moment, poliţiştii israelieni păzesc Sfântul Mormânt cu stricteţe, pentru ca nimeni să nu se mai poată apropia de uşa închisă. În biserica devenită neîncăpătoare, se află mii de oameni, veniţi din toate colţurile lumii, pentru a vedea minunea.

Sâmbătă, la slujba vecerniei, patriarhul Ierusalimului cu o mulţime de episcopi, preoţi, diaconi şi pelerini pornesc în procesiune de la Patriarhia de Ierusalim către Biserica Sfântului Mormânt. La ora 14.00, sâmbătă, patriarhul Ierusalimului cu tot clerul ortodox ies din altar, precedaţi de 12 steaguri cu însemnări din viaţa Mântuitorului şi ocolesc Sfântul Mormânt de trei ori, în cântări şi în sunetele clopotelor care se aud în tot oraşul.

Patriarhul, îmbrăcat numai în stihar, veşmânt care simbolizează giulgiurile cu care Iisus a fost înfăşurat în groapă, intră în paraclisul Sfântului Mormânt, în timp ce un diacon ţine un potir de aur foarte preţios şi aşteaptă la uşă.

La mormânt, patriarhul îngenunchează stând cu capul plecat pe Sfânta Piatră şi face rugăciunea tainică. Totul se petrece în tăcere, toată suflarea aşteptând emoţionată Sfânta Lumină. Numai arabii creştini aleargă prin biserică, bătând din palme, şi, cu voci puternice, roagă pe Dumnezeu în limba lor să vină lumina.

Damian mai povesteşte cum, deodată, o adiere lină se simte pe deasupra pietrei Sfântului Mormânt. Apoi, spune el, adierea dispare şi pe piatră încep să apară stropi de lumină albă-albăstruie, iar patriarhul Ierusalimului "adună lumina cu mâinile şi o aşează în vasul de aur". Luând două buchete de lumânari, patriarhul le aprinde, din vas, şi strigă: "Veniţi de primiţi Lumina!", mai spune pelerinul.

Deodată toate clopotele sună, patriarhul este ridicat pe mâini de către credincioşi şi purtat prin toată biserica, până la altar, împărţind Sfânta Lumină mulţimii. Apoi, diaconul duce vasul cu lumina în altar, aceasta fiind păstrată până la următorul Paşte.

Mărturii despre pogorârea Sfintei Lumini există încă din timpul patriarhului Narcis al Ierusalimului, din secolul al II-lea. Acesta vorbea, prin anul 135, despre cum s-a aprins untdelemnul din candele la slujba de Înviere.

Sâmbătă, patriarhul ortodox al Ierusalimului, Theophilos al III-lea, va ieşi din biserică purtând Lumina Sfântă a Învierii, pe care o răspândeşte credincioşilor. Apoi, Lumina Sfântă va fi purtată în procesiune prin centrul vechi al Ierusalimului, conform unei tradiţii datând din secolul al IV-lea.