Lupaşcu: Magistraţii nu sunt absurzi, dar vor să li se conserve statutul

Am amintit că pretenţiile noastre sunt justificate şi din perspectiva unor instrumente juridice internaţionale şi cu titlu de exemplu am menţionat o Recomandare din 1994 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei, o Rezoluţie adoptată de ONU în 1985 cu privire la principiul de bază la independenţa justiţiei şi alte documente, inclusiv prevederea din Tratatul de aderare la Uniunea Europeană, în care România se obligă să finanţeze corespunzător sistemul judiciar, inclusiv din perspectiva cheltuielilor de personal.

Pe de altă parte, subiectul salarizării în justiţie este într-o legătură foarte strânsă cu rapoartele de monitorizare ale Uniuii Europene. Să nu uităm faptul că problema principală este dificultatea în asigurarea personalului, inspecţie judiciară, lupta anticorupţie, uniformizarea practicii judiciare. Toate aceste chestiuni sunt în legătură directă cu fondurile alocate justiţiei, inclusiv din punct de vedere al salarizării.

Din cauza incertitudinii privind statutul judecătorului şi procurorului, ne confruntăm cu o avalanşă de plecări din sistem şi asta în condiţiile în care, de la Revoluţie încoace, noi nu am fost în stare să acoperim în proporţie de sută la sută posturile vacante din Justiţie şi asta în condiţiile în care, de la an la an, numărul de dosare creşte, ajungând anul trecut să avem peste 2 milioane de dosare.

„Romanian Digital Day” – Negrescu: România poate fi ceea ce numim „tigrul digital european”

18:35

Premiul Polar Music 2025 a ajuns la Queen, Herbie Hancock și Barbara Hannigan

18:33

În legătură cu principiile acestei legi, am fomulat următoarele observaţii – unul dintre principii se referă la trecerea de la vechiul sistem de salarizare, la noul sistem şi se spune acolo că trebuie să se facă această trecere în aşa fel încât nicio persoană să nu sufere o diminuare a câştigului salarial brut, înţelegându-se prin câştig salariul brut – salariul de bază plus sporurile. Prevederea ni se pare insuficientă din punct de vedere al protecţiei. Nu despre salariu brut trebuie să fie vorba, ci despre salariul net. Acela în care se reflectă puterea de cumpărare. Noi am propus înlocuirea acestei noţiuni. Pe de altă parte, această trecere ar urma să se facă prin creşteri salariale şi indexări. Creşterile salariale justificate de performanţele sistemul economic din ţara noastră. La indexări, legătura este directă cu rata inflaţiei. Daca inflaţia creşte, nu este firesc să exceptezi justiţia de la indexări. Cum s-a mai întâmplat. Pentru că s-ar crea discriminări. Şi atunci am spus – se ajunge la raportul 1 -15 într-o perioadă de nu ştiu câţi ani, cu păstrarea puterii de cumpărare pentru magistraţi. Adică, magistraţii să primească indexările, mai puţin acele creşteri salariale.

De altfel, în opinia noastră, legea are o serie de vicii fundamentale. Şi unul dintre acestea constă în aceea că se vrea a fi o lege a salarizării unitare, dar este unitară doar prin titlu, este unitară doar prin cum se defineşte legea. Ea nu este unitară prin întindere, prin conţinut, prin sfera de acoperire, aşa se face că o serie de categorii – am aflat cu surprindere – nu sunt cuprinse în această lege. Şi este vorba despre instituţii care sunt finanţate din activităţi comerciale, din taxe şi impozite.

Unitar înseamnă un întreg, un tot, înseamnă ceva omogen. Cum poate fi unitar ceva care nu este unitar ?