Maica Ecaterina, al doilea Crăciun în pandemie: Înotăm împotriva valurilor

Aşezământul de copii Sfântul Leontie din Rădăuţi este construit în aşa fel încât 10 case se află în jurul bisericii. Practic, construcţia care se întinde pe 2 hectare a făcut ca la cei mici să ajungă mai puţin greutatea zilelor pe care le-au simţit adulţii. Maica Ecaterina le-a fost copiilor sprijinul pe care doar o mamă îl poate oferi pruncilor ei. Cu căldură în glas şi fermitate în privire, le-a oferit copiilor libertatea din pandemie. O libertate care nu le-a îngrădit fericirea.

„Ne-am petrecut foarte mult timp în aer liber, având spaţiul nostru, care ne-a permis să facem lucrul ăsta. Anul trecut, în momentul în care Paştele a trebuit să îl ţinem cu porţile închise, biserica era plină, chiar dacă n-au mai venit oameni din afară. Era plină cu noi. Noi am căutat să ne detaşăm cât de cât de griji şi de responsabilităţi şi să le facem viaţa copiilor cât mai fericită. Aşa s-a şi întâmplat. Dar a fost reciproc, adică am căutat să fim la curent cu toate ştirile care erau, dar mai puţin să ne încărcăm cu ele şi mai puţin să stăm în faţa televizoarelor sau să stăm toată ziua conectaţi la numărul de morţi. Am încercat să căutăm mai mult bine, mai mult zâmbet, mai mult de bucurie şi cei mici, copiii in mod special, ne-au ajutat să ne încărcăm pe partea cealaltă, a noastră, cu acea bucurie de care noi avem nevoie să mergem mai departe”, povesteşte Maica Ecaterina.

La Aşezământ au fost respectate toate restricţiile şi nu au fost copii bolnavi. O regulă care se respectă mai ceva decât legile din pandemie este aceea de a aduce tuturor bucurie.

„Încercăm să ne bucurăm. Este foarte multă durere în jurul nostru şi uităm să ne bucurăm. Uităm să zâmbim, uităm să ascultăm în linişte o colindă, fără să sărim în sus că s-a mai întâmplat ceva. Încercăm să ne detaşăm de toate şi, într-adevăr, dacă stăm să ne ducem cu mintea acum 2000 şi ceva de ani, când a venit Mântuitorul pe lume, a venit tot în nişte condiţii destul de dificile. Exact aşa e şi la noi. Încercăm ca Naşterea Domnului să ne facă, într-adevăr, să avem mai multe speranţe, mai multă nădejde şi bucuria să fie mai mult prezentă”, spune Maica Ecaterina.

Fericiţi în pandemie

Pot fi oamenii fericiţi în pandemie şi ce înseamnă, totuşi, fericire în ziua de astăzi? Sunt întrebări la care Maica Ecaterina, de la Aşezământul Sf. Leontie, din Rădăuţi, a avut răspunsuri.

„Cred că fericirea o poate defini fiecare în felul lui. Dacă e să mă raportez la mine, ca să pot să vorbesc în numele meu. fericirea o simt atunci când pot să fac în continuare bine. Să ştiţi că am întâlnit foarte mulţi oameni singuri care mi-au mulţumit sau au fost fericiţi pentru că i-am ascultat, pentru că i-am îmbrăţişat. Fericirea nu o poţi simţi dacă eşti foarte preocupat de cele materiale, ci când interiorul se umple cu bunătate, cu iubire, cu dragoste multă şi când o împarţi cu celălalt. Atunci e o stare de bine pe care, oricât te-ai chinui să o obţii în altfel de împrejurări nu o obţii. Aia este o fericire, indiferent de situaţia care este acum sau indiferent de ceea ce ar veni sau indiferent cum ar fi”, spune Maica Ecaterina.

Şi ea simte această fericire. O simte în tot ceea ce face pentru copiii ei, copiii care au găsit la Aşezâmânt o viaţă nouă.

„Este greu, pentru că responsabilitatea este foarte mare şi perioada de pandemie a făcut ca schimbarea de generaţie să se producă mult mai repede. Comunicarea cu copiii acum 10 ani era cu totul alta. Adică erau, cei mărişori, într-o ascultare mult mai rapidă a ceea ce spunem noi. Acum, pandemia - şi nu neapărat pandemia -, ci faptul că au trebuit obligatoriu să se conecteze la Internet şi acest Internet de care - mai ales copiii - devin foarte dependenţi de echipamentele astea electronice, a schimbat lucrurile. Dacă timpul pe care îl ocupă acolo nu e gestionat cum trebuie, reuşesc să se detaşeze şi să nu mai poţi comunica cu ei cum trebuie. E o schimbare de generaţie mult mai rapidă pe care o simţim şi noi. Aici e ceva care trebuie la nivel de comunitate, la nivel de societate schimbat, pentru că noi, cel puţin aici, zicem că în ultimii 2 ani cam înotăm împotriva valurilor”, povesteşte Maica Ecaterina.

Este răspunsul la fericire Iisus Hristos, Dumnezeu? Maica Ecaterina este convinsă că nu poate fi alt răspuns decât unul afirmativ şi a povestit modul în care un copilaş a primit pacea interioară de la Bradul de Crăciun, locul unde Maica i-a povestit despre Iisus Hristos, într-o zi neagră pentru inima lui.

„Într-unul din anii din urmă, când eram în preajma sărbătorilor de iarnă, unul dintre copiii noştri a aflat că mama s-a sinucis– el era mai micuţ, erau trei fraţi la noi. El fiind mai micuţ am încercat să îl protejăm şi nu i-am spus, dar el a aflat şi s-a întristat foarte tare. Era într-o seară în care nu ştiam ce are, nu ne-a spus şi psihologul nostru logoped l-a pus să deseneze şi să scrie ceea ce se întâmplă cu el şi el a spus că este trist pentru că mama lui a murit. Era destul de greu să poţi să vorbeşti despre asta cu un copil care nu înţelegea şi atunci l-am luat, am vorbit cu el şi am zis să mergem în biserică. Era târziu, era 11 şi ceva seara. Am deschis biserica, am dat drumul la brad, era bradul în biserică, cu luminile din Crăciun. Şi am stat aşa, îmbrăţişaţi amândoi şi ne-am uitat la brad. La un moment dat am început să îi povestesc despre tristeţea pe care eu am trăit-o atunci când mi-a murit tatăl şi i-am spus cu toată sinceritatea că acea durere nu mi-a trecut decât în n momentul în care mi-am dat seama că nu suntem singuri şi că Maica Domnului şi că Iisus Hristos sunt cei care au grijă de noi şi care ne ajută să mergem mai departe, chiar dacă lucrurile în viaţă se întâmplă nu aşa cum ne-am dorit noi”, povesteşte Maica Ecaterina.

Ea a amintit cum copilul a luat-o în braţe şi împreună au plâns în faţa Bradului de Crăciun, fără să îşi spună alte cuvinte. Amândoi au simţit liniştea şi pacea trimisă de Iisus Hristos, iar a doua zi micuţul a fost calm.

„Copiii care sunt la noi au trăit nişte momente poate destul de grele, pe care adulţii n-ar putea să le ducă, şi prin faptul că Biserica este în mijlocul aşezământului şi faptul că ne-am raportat la biserică, la moralitate, ca stâlp, ne-a dat echilibru de a putea merge mai departe”, spune Maica Ecaterina.

De multe ori, însă, e nevoie de curaj şi de dăruite ca să putem vedea toată lumina aceasta despre care vorbeşte Maica.

„Cred că de multe ori noi ne complicăm viaţa fără ca viaţa să ne ceară lucrul ăsta. Să ne întoarcem la această simplitate. Ştiţi, de multe ori ar trebui să reuşim să comunicăm cu celălalt din toată inima şi din tot sufletul, pentru că însuşi Iisus Hristos a venit dându-ne speranţă şi apoi ne-a arătat că pentru noi se poate sacrifica până la capăt, dar într-un final era acea strălucire de lumină care înseamnă şi Înviere. Deci ne-a dat toată speranţa, ne-a pus în mână toate armele posibile de care noi să beneficiem. A înfruntat tot ceea ce fiecare om, într-un fel sau altul, trece prin viaţă”, mărturiseşte Maica.

Practic, îl vedem pe Iisus Hristos în faptele pe care le facem pentru cei din jur, precum şi în faptele pe care le fac cei din jur pentru noi.

„Atunci când încercăm să ne umplem un gol doar al nostru, când ne gândim doar la noi, suntem egoişti. Oricât aş încerca eu să îmi provoc o fericire singură, nu pot dacă nu am pe cineva lângă mine. Deci automat în actul din fericire, trebuie să existe cel puţin doi oameni”, spune Maica Ecaterina.

Ea transmite, din inima Bucovinei, un mesaj de bucurie şi de speranţă.

„Aş zice să lăsăm un pic cele materiale pe planul doi şi să încercăm să ne bucurăm de fiecare clipă, să încercăm să-l bucurăm foarte mult de cel de lângă noi. Câteodată căutăm să bucurăm oamenii care sunt destul de departe de noi, dar nu-i vedem pe cei de lângă noi. Câteodată este vecinul de bloc sau este un bătrânel pe care îl întâlnim pe stradă sau e colegul de la serviciu sau colega de la serviciu. Practic, dacă reuşim să ne bucurăm reciproc şi să ne raportăm mai mult la bucurie, la fericirea pe care doar anumite sărbători o încununează şi dacă reuşim să ne detaşăm un pic din noi ca persoane şi să ne gândim mai mult la celălalt, cu siguranţă lucrurile le simţim într-un alt mod. Să încercăm să fim mai bucuroşi, mai veseli, mai voioşi, mai plini de viaţă, indiferent de zilele care urmează sau felul cum sunt ele. Cu siguranţă lucrurile acestea interioare reuşesc să ne facă pe noi mai puternici, să mergem mai departe şi să înfruntăm tot ceea ce este sau va fi”, este mesajul transmis de Maica Ecaterina.

Aşezământul din Rădăuţi are în grijă 120 de copii şi s-a construit acum 10 ani. Există o convenţie de parteneriat cu Consiliul Judeţean şi Protecţia Copilului Suceava, iar copiii sunt care ajung în Aşezământ sunt orfani, copii abandonaţi, copii a căror situaţie socială nu le-a permis să rămână acasă.

15 copii au terminat facultatea în diverse specializări. Alţi opt studiază acum la facultate: un student la medicină în anul 5, la ştiinţele educaţiei, finanţe - bănci, calculatoare, electronică.

Preoţii şi maicile de la Aşezământul Sfântul Leontie au făcut 3 nunţi până acum copiilor de care au avut grijă şi care şi-au întemeiat, la vârsta majoratului, o familie.

În ziua de Crăciun, toţi cei care au primit şansa unei vieţi mai bune la Rădăuţi se întorc la Maica Ecaterina. Iar ea simte că toţi copiii şi nepoţii i se întorc acasă.