Majorarea salariilor cadrelor didactice, decisă de Camera Deputaţilor, constituţională

Curtea Constituţională (CC) a respins sesizarea Guvernului care a susţinut că majorarea salariilor profesorilor cu 50 la sută pune în pericol echilibrul bugetar, dar şi obiectivele României de aderare la zona Euro.

Executivul a criticat natura discriminatorie şi neconstituţională a legii de majorare a salariilor din Educaţie, arătând, în sesizarea către Curtea Constituţională, că Parlamentul privilegiază profesorii şi încalcă legea fundamentală atunci când nu indică sursa de finanţare pentru creşterea salarială.

"Considerăm că Legea pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului 15 din 2008 privind creşterile salariale ce se vor acorda din anul 2008 a fost adoptată cu încălcarea prevederilor constituţionale ale articolului 1, alineat 5, articolului 138, alineatele 2 şi 5, articolului 148, articolului 61 şi articolului 16 alineat 1", nota Executivul, în sesizarea către Curtea Constituţională.

Articolele din Constituţie la care Guvernul face referire vorbesc despre faptul că respectarea legii fundamentale este obligatorie, despre modul în care se stabileşte bugetul şi despre obligativitatea de a indica sursa de finanţare a oricărei cheltuieli bugetare aprobate, despre obligativitatea respectării prevederilor Tratatului de Aderare la Uniunea Europeană, despre rolul Parlamentului şi, respectiv, despre egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.

Executivul arăta, în expunerea de motive prezentată Curţii Constituţionale, că legea criticată are "un impact bugetar semnificativ".

"Precizăm că legea a fost adoptată fără a se solicita punctul de vedere al Guvernului, iar impactul financiar suplimentar generat de aceste creşteri salariale suplimentare, pentru care iniţiatorii nu au prevăzut sursa de finanţare, este de 700 milioane lei în anul 2008, reprezentând 0,1 la sută din PIB, şi de 4,3 miliarde de lei în 2009, reprezentând 0,8 la sută din PIB", nota Guvernul.

În sprijinul celor arătate, Guvernul invoca şi alte două decizii ale Curţii Constituţionale, una din 2007 şi o alta din 1997, care întăresc sensul articolului dn Constituţie referitor la obligativitatea indicării sursei de finanţare în cazul unei cheltuieli bugetare.

"Cerinţa constituţională prevăzută de articolul 138 alineat 5 impune stabilirea concomitentă atât a alocaţiei bugetare, ce are semnificaţia unei cheltuieli, cât şi a sursei de finanţare, ce are semnificaţia venitului necesar pentru suportarea ei, spre a evita consecinţele profund negative, pe plan economic şi social, a stabilirii unei cheltuieli bugetare fără acoperire", citează juriştii Guvernului din decizia Curţii, arătând că, în opinia lor, în cazul de faţă este stabilită numai cheltuiala bugetară, fără a se arăta sursa de finanţare a acesteia.