Româncă din Belgia, nemulţumită de restricţiile din ţară: „Lăsaţi-ne să ne vizităm familia!”

Livia a plecat din ţară şi a luat calea Bruxelles-ului în urmă cu 7 ani, are un job de asistent financiar la Comisia Europeană şi, în timpul liber, este fotograf de concerte şi festivaluri.

De 13 săptămâni, de la începutul pandemiei, belgienii lucrează de acasă, dar se întorc acum treptat la birou. În prima fază, 10-15% din personalul CE a reluat deja activitatea la locul de muncă, pe bază de voluntariat. În faza următoare, a cărei dată de start nu a fost încă anunţată, vor fi chemaţi la birou, pe ture, şi toţi cei care nu au factori de risc sau rude cu factori de risc.

Nu a mai fost în ţară de la începutul lui februarie, deşi înainte de pandemie obişnuia să vină o dată la două luni, câteodată şi mai des ca să se reunească cu prietenii din ţară şi să-şi vadă părinţii, care sunt în vârstă şi au uneori nevoie de ajutorul ei.

Vestea pe care a primit-o de la preşedintele ţării noastre, care menţine măsura de izolare timp de 14 zile pentru cei care intră în România din anumite ţări, printre care şi Belgia, a lovit-o din plin.

Ea spune că nu-şi permite să se întoarcă şi să stea închisă în casă atâta timp, nu are cum să-şi ia liber de la job, dar are mare nevoie după perioada asta grea să-şi vadă familia şi prietenii din ţară.

„Mi-a ajuns! Lăsaţi-ne să ne întoarcem la vieţile noastre, ne-aţi afectat suficient sănătatea mentală. Am fost de acord cu măsurile iniţiale, dar acum Belgia are mai puţine cazuri noi zilnice decât România.”

„Nici nu există o perspectivă, cam când am putea de fapt reveni, fără să mai trebuiască să intrăm în izolare. Este frustrant şi pentru că de 13 săptămâni stau acasă şi lucrez, şi interacţionez cu foarte puţine persoane, care la rândul lor stau acasă şi lucrează, şi riscul de a fi infectat este foarte mic.”

„O idee ar fi testarea în momentul în care ajungi, în ţară. Sau pur şi simplu, să ne relaxăm, să nu mai fim paranoici, şi să ne putem relua vieţile.”

„Lăsaţi-ne să venim acasăăă! Uitându-ne la alte ţări, care au avut probleme mult mai mari decât România, şi îşi deschid graniţele sau şi le-au deschis deja, cred că e cazul să se întâmple şi la noi lucrul ăsta, să ne putem întoarce acasă, să ne vedem familiile, să ne vedem prietenii. Bineînţeles, asta implică o încredere în cetăţenii români care vin din afară, încredere care a fost după părerea mea puţin destrămată arătând cu degetul cazurile celor care s-au întors buluc în România din diverse motive personale şi dând vina pe ei pentru îmbolnăvirile care s-au întâmplat în România.”