Marian Clită, acuzat de uciderea unei însoţitoare de bord, s-a predat autorităţilor din Malmo

Potrivit sursei citate, Poliţia daneză ar fi spus că Marian Clită a recunoscut că a omorât-o pe însoţitoare de bord norvegiană, într-un hotel din Copenhaga, iar autorităţile judiciare sunt convinse că acesta este vinovat.

Contactat de presa locală, şeful echipei de investigaţii nu a confirmat mărturisirea românului. El a spus însă că a auzit că Marian Clită s-a prezentat de bună voie la poliţie, dar a precizat că nu poate relata ce a vorbit acesta cu anchetatorii.

Potrivit sursei citate, Clită ar putea fi adus la Copenhaga pentru audieri.

Secţia Criminalistică a Poliţiei din Copenhaga îl dăduse în urmărire pe Marian Clită (58 de ani), fiind principalul suspect în uciderea unei însoţitoare de bord norvegiene, din cadrul companiei SAS, într-un hotel din Copenhaga, a relatat cotidianul Politiken, în ediţia online.

Însoţitoarea de bord norvegiană, în vârstă de 42 de ani, a fost bătută până la moarte într-o cameră a Hotelului Radisson Blu, luni seară. Cadavrul acesteia a fost găsit de personalul de curăţenie al hotelului, marţi dimineaţa.

Potrivit unor informaţii, Clită a fost surprins de camerele de supraveghere ale hotelului.

Poliţia a anunţat că în acest caz caută poşeta victimei, cărţi de credit şi telefonul mobil al acesteia.

Marian Clită a fost condamnat la 20 de ani de închisoare pentru că l-a omorât pe disidentul Gheorghe Ursu, în 1985, la ordinul fostului şef al Direcţiei de Cercetare Penală a Miliţiei, colonelul (r) Tudor Stănică.

Clită a fost eliberat condiţionat din penitenciar după nouă ani de puşcărie. La sfârşitul anului 1999, Clită a fost arestat din nou, sub acuzaţia de tâlhărie, iar în 2002 a fost eliberat.

În 21 septembrie 1985, inginerul Ursu a fost arestat din cauză că, într-un jurnal pe care îl ţinea din tinereţe, consemnase şi comentase nefavorabil aspecte din activitatea conducerii PCR. Ca temei al arestării însă au fost invocate infracţiuni de drept comun, respectiv "nepredarea mijloacelor de plată străină şi operaţii interzise cu mijloace de plată străine", pentru că în locuinţa lui Ursu s-au găsit, în timpul percheziţiei, 3.000 lire italiene, cinci dolari şi 40 mărci germane - sume pe care inginerul le păstrase după ce făcuse câteva excursii în străinătate.

În perioada 21 septembrie-16 octombrie 1985, Ursu a fost scos de mai multe ori din celulă de către ofiţeri de Securitate, care au exercitat violenţe asupra lui. Pentru că ancheta nu aducea rezultatele dorite, s-a trecut la folosirea informatorilor din rândul arestaţilor. Astfel, în celula lui Ursu au fost aduşi Marian Clită şi Radu Gheorghe, ambii condamnaţi la închisoare pentru furt.

În ziua de 17 noiembrie 1985, după ce a acuzat dureri abdominale, Gheorghe Ursu a decedat în Spitalul Penitenciarului Bucureşti. El fusese internat cu diagnosticul de "peritonită generalizată prin perforaţii de ansă ileală".

Atunci s-a spus că disidentul a murit din motive naturale, însă, după căderea comunismului, martorii - printre care şi medici - au susţinut că Gheorghe Ursu a decedat din cauza unei peritonite. Iniţial, procurorii militari au stabilit că Marian Clită este responsabil de moartea inginerului Ursu.

În urma revoluţiei din decembrie 1989, fiul inginerului, Andrei Ursu, stabilit în SUA, a solicitat redeschiderea dosarului privind împrejurările morţii tatălui său. Astfel, s-a stabilit că, în noiembrie 1985, Tudor Stănică şi Mihail Creangă l-au determinat pe Marian Clită, deţinut de drept comun, "să exercite acte de violenţă" împotriva inginerului Gheorghe Ursu, care fusese încarcerat în aceeaşi cameră de arest.

Cei doi ofiţeri au luat succesiv o serie de măsuri care au avut ca rezultat exterminarea fizică a lui Gheorghe Ursu, prin izolarea într-o celulă a arestului în care erau deţinuţi deosebit de periculoşi, între care şi Marian Clită şi Gheorghe Radu, ambii recidivişti şi cunoscuţi cu comportament violent. De asemenea, camera respectivă a fost pusă sub consemn sau interdicţie pentru subofiţerii de pază, în sensul că aceştia nu aveau voie să intervină chiar dacă auzeau că Ursu era bătut.

Inginerul intrase în atenţia Securităţii încă din 1984, întrucât se afla în relaţii apropiate cu scriitori şi cu poeţi români din străinătate, cu care avea discuţii despre conducerea PCR.

În 10 octombrie 2003, instanţa supremă a hotărât condamnarea la câte 20 de ani de închisoare a coloneilor în rezervă Tudor Stănică şi Mihail Creangă pentru instigare la omor calificat, fiindu-le însă graţiată jumătate din pedeapsă.