Dragobetele, sărbătoarea dragostei la români, îşi are rădăcinile în tradiţiile dace şi în credinţa în Dragobete, fiul Dochiei, care era zeul dragostei şi al bunei dispoziţii. I se mai spunea Cap de Primăvară sau Cap de Vară şi era identificat cu Cupidon, zeul iubirii în mitologia romană, şi cu Eros, corespondentul acestuia în mitologia greacă.
Dragobetele, cunoscut şi sub numele de Dragomir, pare să fie un partener – fiu (a cărui soţie este tânăra oropsită de bătrâna cea rea), slujitor, soţ sau iubit al babei Dochia, de regulă un cioban care o însoţeşte în călătoria ei în munţi sau, dimpotrivă, cel după care îşi începe urcuşul bătrâna.
O altă tradiţie spune că Dragobetele a fost transformat într-o buruiană numită năvalnic de Maica Precista, după ce nesăbuitul a îndrăznit să îi încurce şi ei cărările.
În această zi, fetele şi băieţii se întâlnesc să sărbătorească Dragobetele, pentru a rămâne îndrăgostiţi pe parcursul întregului an. În trecut, dacă vremea era frumoasă, îmbrăcaţi de sărbătoare, fetele şi flăcăii se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci flori de primăvară.
Dragobetele este un prilej pentru comunitate pentru a afla ce nunţi se mai pregătesc pentru toamnă. În Mehedinţi, fata se întorcea în sat alergând, obicei numit „zburătorit”, urmărită de câte un băiat căruia îi căzuse dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an sau chiar pentru mai mult.
În această zi nu se sacrifică animale pentru că astfel, acestea nu se mai pot împerechea.
„Dragobetele sărută fetele” este sărbătoarea la care participă fete şi băieţi. Astfel, cine participă la această sărbătoare va fi ferit de bolile anului, mai ales de febră, iar Dragobetele îi ajută pe gospodari să aibă un an îmbelşugat.
De Dragobete, bărbaţii nu trebuie să se certe cu soţiile sau cu alte femei, pentru că nu le va merge bine tot anul.
Se spune că dacă cineva sărută o persoană de sex opus în această zi, va avea noroc în dragoste tot anul.
De asemenea, tinerele necăsătorite trebuie să strângă „zapada zânelor”, adică orice urmă de zăpadă pe care le întâlnesc în cale şi să o topească. Ap din zăpadă este „magică” şi trebuie folosită pentru a se spăla pe faţă, acest lucru le va face pe fete mai atractive.
Activităţile câmpului, ţesutul, cusutul, treburile grele ale gospodăriei trebuie evitate în această zi. Însă, curăţenia este permisă, pentru că aduce spor şi prospeţime.
Tradiţia spune că nimeni nu trebuie să fie trist sau să plângă, întrucât aşa va fi tot anul şi va atrage ghinioanele.
O trdiţie străveche spune că de Dragobete, gospodinele trebuie să sădească busuioc, apoi să aibă grijă de răsaduri până de Sfântul Gheorghe, când îl pot planta în grădină. Acest busuioc poate fi folosit de fetele tinere în ritualuri, pentru a-şi visa ursitul.
Superstiţiile sunt luate în considerare, mai ales de fete, pe tot parcursul anului, nu numai de Dragobete.
De exemplu, ora fixă pentru fete înseamnă că o iubeşte partenerul, însă dacă privesc ceasul la fără un minut, unele dintre ele se înfuriază şi cred că sunt înşelate.
Dacă acestea surprind ora 00:00, înseamnă că trăiesc o poveste de iubire ca în basme, cum este Cenuşăreasa, iar finalul este fericit.
Entitate magică asemănătoare lui Eros sau Cupidon, Dragobetele se diferenţiază de blajinitatea Sfântului Valentin din tradiţia catolică, fiind un bărbat chipeş şi neastâmpărat.