Mărturia unui fost militar din Craiova, rănit la Revoluţie. „A interpretat că vine un terorist peste noi. A deschis focul şi un glonţ i-a intrat în palmă”

În 1989, Venus Mirea avea 28 de ani şi era locotenent major la o unitate militară din Craiova, unde coordona un pluton de militari „terişti”, studenţi care făceau 6 luni de instrucţie militară. În 17 decembrie, când s-a dat alarma după începerea Revoluţiei la Timişoara, Venus Mirea nu era în Craiova. Fostul militar povesteşte că a ajuns în Bănie în 18 decembrie şi a primit misiunea ca, împreună cu soldaţii din plutonul său, să cerceteze împrejurimile pentru a găsi posibili inamici.

Fostul ofiţer îşi aminteşte că în 22 decembrie a început să se tragă din blocurile situate vis-a-vis de unitatea militară, la care soldaţii răspundeau şi ei cu foc.

„În blocul 42, la etajul 8 se întâmpla, unde un locatar ne-a spus că odată cu venirea noastră în bloc, doi bărbaţi îmbrăcaţi în combinezoane negre, de la etajul 8, de la un apartament vecin, au plecat şi au fugit pe terasa blocului, pe acoperiş. În timpul acesta, am auzit o împuşcătură, mai jos, în scara blocului. Era întuneric în scara blocului. (…) Unul dintre militari a venit din unitate cu muniţie, o avea în sacul de merinde şi a venit aşa… în viteză, pentru a putea să predea muniţia. Un altul a interpretat că vine un terorist peste noi. A deschis focul şi un glonţ i-a intrat în palmă militarului care venise cu muniţia. (…) Exista, de ce să n-o spun cinstit, exista teama că vor intra gloanţe în noi”, a povestit, pentru MEDIAFAX, Venus Mirea.

Câteva zeci de minute mai târziu, un glonţ venit din întuneric l-a lovit în gât pe fostul locotenent major, care a intrat în comă timp de cinci zile.

„După un sfert de oră de observare, mi-a intrat un glonţ în gât. Mi-a intrat pe aici, prin partea stângă şi mi-a ieşit prin spate, pe la nivelul vertebrelor T3-T4. Deci, corespunde cu pieptul, la spate. Am căzut. A fost ca şi când cineva m-a izbit cu barosul. Am căzut la cel puţin un metru. (...) După care, am fost în comă până în 27 decembrie. În 27 decembrie m-am trezit la spital. (...) Am mai avut o oarecare trezire când eram coborât pe scări. Pe scări am fost coborât de locatari, cu o pătură”, îşi aminteşte Venus Mirea.

În 27 decembrie s-a născut a doua oară, povesteşte revoluţionarul, dar misiunea din noaptea de 22 spre 23 decembrie ’89 l-a marcat pentru totdeauna. De 30 de ani încearcă să afle adevărul despre ce s-a întâmplat atunci. În 2015, Venus Mirea a reuşit să-l găsească pe unul dintre militarii care-l însoţeau în noaptea în care a fost împuşcat şi să afle detalii.

„N-am ştiut mult timp ce s-a întâmplat. Până în 2015, cred, n-am ştiut ce s-a mai întâmplat din momentul în care m-a lovit pe mine glonţul. Dar voiam să ştiu. Şi timp de 25 de ani l-am căutat pe militarul care a fost alături de mine, că era locţiitor la comanda plutonului. (...) L-am găsit în Norvegia, până la urmă. (...) Mi-a povestit că ăla a fost primul glonţ, care m-a lovit. Ulterior, gloanţele, după ce eram căzut jos, se trăgea asupra mea şi gloanţele <muşcau> din cimentul pe care eram culcat. Şi el, ca să nu mai intre alte gloanţe în mine, a reuşit să mă tragă într-o zonă de protecţie”, a mai spus Venus Mirea.

La 30 de ani de la evenimentele din Decembrie ’89, Venus Mirea are încă multe nelămuriri despre ceea ce s-a întâmplat atunci. La Craiova, conform statisticilor întocmite de asociaţiile revoluţionarilor, peste o sută de persoane au fost rănite, iar 30 de oameni au murit.

„Eu am participat la o revoluţie, nu la o lovitură de stat. E o chestie care mă doare. (...) O parte dintre oamenii noştri, dintre românii noştri, susţin că a fost o lovitură. Ne înjosesc făcând treaba asta. Pe noi ne înjosim făcând treaba asta, că a fost o lovitură. În loc să arătăm că am fost o lumină, că am arătat partea pozitivă a noastră, că am avut curaj, că am avut demnitate, că am avut sacrificiu, noi spunem despre noi că am fost nişte nemernici. (...) Generic, pot să spun că trăgătorii erau din această structură de rezistenţă, structură pregătită anterior pentru a face faţă oricărui duşman care apărea în ţara noastră. Inclusiv populaţia care ar fi vrut să schimbe conducerea Partidului Comunist, oricine reprezenta un duşman din punctul ăsta de vedere. Şi atunci şi-au pregătit o apărare comuniştii, prin Legea 14, această <structură de rezistenţă> de care vorbeşte şi Ceauşescu (...) era făcută după modelul partizanilor din al Doilea Război Mondial, (...) dar erau considerate nişte trupe de luptă paramilitare”, a mai spus Venus Mirea.

El aşteaptă acum un verdict final în „Dosarul Revoluţiei”. Este parte în acest dosar, dar nu a cerut niciun fel de despăgubiri. Spune că vrea să afle „adevărul istoric”.

„<Dosarul Revoluţiei> nu mă interesează din punctul de vedere al justiţiei. Mă interesează din punct de vedere al istoriei. Să se afle adevărul istoric privitor la ceea ce s-a întâmplat. Vreţi să vă spun ce cred eu? Sunt trei inculpaţi care au o vârstă înaintată şi procesul durând mult s-ar putea să se întâmple cu ei ce s-a întâmplat cu ceilalţi inculpaţi. Adică, au fost casate dosarele pentru judecare şi ulterior au decedat în mod natural. (...) Sunt parte în acest dosar. Sunt parte vătămată. Se vede că sunt rănit. Sunt paralizat de la piept în jos. Sunt frânt. Sunt într-un cărucior de 30 de ani, însă am preferat să rămân doar parte vătămată. Puteam să fiu şi parte civilă, în sensul să cer o despăgubire. Consider că statul român, aşa cum e el, şi-a făcut totuşi datoria faţă de noi”, a mai spus, pentru MEDIAFAX, Venus Mirea.

În ceea ce priveşte execuţia lui Nicolae Ceauşescu, fostul militar craiovean crede că dictatorul „a primit ce merita”, deşi n-a avut parte de un proces echitabil. Revoluţionarul consideră că un proces al comunismului ar putea fi făcut chiar şi acum.