Înainte de 1989 aceste mărci reprezentau un simbol al bogăţiei, foarte puţini români având posibilitatea să achiziţioneze un astfel de automobil, în condiţiile în care acestea erau echivalentul modelelor de top ale mărcilor Audi, Mercedes-Benz, BMW, Porsche sau Bentley din prezent.
Spre exemplu, din totalul producţiei Aro, mai bine de două treimi erau exportate, clienţii din România fiind nevoiţi să ofere „atenţii” care depăşeau chiar şi de două ori preţul maşinii, în timp ce pentru un Trabant nou livrat din fosta Republică Democrată Germană se aştepta chiar şi 18 ani, părinţii înscriind copiii la naştere pe lista de aşteptare.
În prezent, în condiţiile în care numai prin programul „Rabla” au fost casate în acest an aproape 180.000 de maşini mai vechi de 20 de ani, parcul mărcilor „de colecţie” este în scădere.
Citeşte mai multe despre maşinile de colecţie din garajul românilor pe www.zf.ro