#MASTalks | Interviu cu prof.univ.dr. Sundri Khalsa, expert SIGINT, HUMINT şi EW şi fost instructor al puşcaşilor marini americani, despre cum să prevenim terorismul: Intuiţia este esenţială în analiza informaţiilor

Răspunsurile oferite de prof. Univ. Dr. Sundri Khalsa nu reprezintă poziţia Guvernului Statelor Unite ale Americii.

Redăm mai jos interviul integral:

MAS: În 2005, aţi scris cartea „Forecasting terrorism. Indicators and proven analytic techniques”. De ce aţi simţit nevoia să scrieţi o carte despre îmbunătăţirea avertizării privind terorismul? Cum v-a venit ideea?

Sundri Khalsa: A început cu dislocarea pe care am avut-o ca militar în Arabia Saudită. Cum am ajuns acolo? Ei bine, când m-am încadrat în Armată, i-am întrebat (n.r. pe cei din armată) dacă este important ceea ce studiez la facultate, pentru că – în urma cercetărilor mele – mi-ar fi plăcut să studiez domeniul informaţiilor, iar ei au zis că domeniul nu este important pentru ei, ce era important însă era să am o diplomă de licenţă. Aşadar, pentru că iubeam ştiinţa, am studiat biochimia şi am descoperit, în timp ce eram în facultate, că există un program la Universitatea Naţională de Informaţii (n.r. National Intelligence University/NIU) şi că poţi să faci un master acolo, în informaţii. Aşa că am aplicat acolo în timp ce eram în facultate, însă am fost respinsă. Apoi, am fost în prima mea detaşare în armată, în Okinawa, Japonia. Mi-a plăcut la nebunie. Ulterior, am aplicat din nou la NIU, însă iar m-au respins, pentru că voiau să am experienţă în teren, să pot scrie apoi, în teza mea de disertaţie, despre asta, să îmbunătăţesc comunitatea de informaţii. Aşa că m-am gândit unde aş putea obţine acea experienţă operaţională, la acea vreme, în lume, pentru că era o perioadă destul de liniştită. Principalul lucru care se întâmpla, la nivel operaţional, era monitorizarea zonei de interdicţie aeriană deasupra lui Saddam Hussein, în Irak, aşa că m-am oferit ca voluntar să merg în Arabia Saudită pentru un an, să obţin acea experienţă operaţională. Am mers acolo pentru un an şi, în timp ce am fost acolo, am lucrat pentru o celulă de forţe de protecţie, care combina forţe de securitate, contrainformaţii, aplicarea legii şi intelligence. Am lucrat în această celulă, cu mai multe entităţi, iar responsabilitatea noastră era monitorizarea securităţii tuturor bazelor americane din Peninsula Arabică – deci şi din alte ţări – şi statusul unei posibile ameninţări la adresa acestor baze.

Sundri Khalsa: Chiar acest lucru m-a împins să scriu această carte. Nu trebuia să fie o carte. A fost o idee despre cum putem să îmbunătăţim monitorizarea acestor zone şi să oferim avertizări asupra acestora. În timp ce mă gândeam la asta, m-am uitat la unul dintre ultimele atacuri de succes asupra unei facilităţi americane, adică atacul asupra Turnurilor Khobar, din Arabia Saudită. Exista un caz de studiu asupra acestui atac, din surse deschise, din raportul Congresului, în care erau nişte indicii, înainte de atac. Au fost atunci întrebări precum <<de ce nu s-au luat măsuri? de ce erau ignorate indiciile, testele de securitate, supravegherile etc.>>, aşa că am făcut o listă de categorii cu aceste lucruri, de la toate facilităţile americane, de dinainte de atac. Am vrut să văd dacă acele lucruri –  de la celelalte facilităţi din Peninsula Arabică pentru care eram responsabili cu monitorizarea – se potriveau cu ce s-a întâmplat la Turnurile Khobar. Am vrut, de asemenea, să vad care sunt ceilalţi indicatori pentru ca un scenariu să se desfăşoare, care sunt indicatorii pe care trebuie să îi observăm înainte (n.r. de un posibil atac). Am creat această listă şi am început să îi monitorizăm pentru fiecare locaţie şi, de aici, ideea de a crea o metodă de monitorizare a terorismului. (...) Am aplicat pentru a treia oară la NIU, m-au acceptat şi am terminat şi prima din clasă, după ce am obţinut experienţa operaţională. (...)  La finalul masterului, cei din conducerea NIU mi-au propus să public teza şi este publicată de două ori: o dată în sistemul armatei (unde îi lipseşte un capitol) şi o dată la o altă editură (după mai multe revizuiri, pentru că aveam mai multe idei despre cum să o îmbunătăţesc). M-au sunat după 10 ani şi mi-au spus că, fiind încă un bestseller, poate aş putea să scriu o altă carte, o revizuire a primei, şi sunt în procesul de scriere a acesteia.

MAS: Aţi fost dislocată ca militar şi în Irak, acum mulţi ani. Cum a fost acea experienţă pentru dumneavoastră? V-a ajutat munca în teren să înţelegeţi cum funcţionează acest domeniu şi cum se aplică teoria?

Sundri Khalsa: A fost diferită şi similară sub multe aspecte. În Irak, nu am mai lucrat într-o celulă de forţe de protecţie, ci în domeniul SIGNAL intelligence, aşa că mă concentram pe SIGINT. A fost diferit, însă mi-a permis să văd cum se dezvoltă acest domeniu de la colectarea de informaţii până la raportul SIGINT. Nu făceam analize din toate sursele (n.r. eng. all source analysis), ci mă concentram pe produsele analitice ale acestei discipline în particular. A fost un mediu diferit, au fost oameni diferiţi.

MAS: Aseară, la conferinţă, spuneaţi că cele mai multe greşeli într-o evaluare a ameninţărilor se întâmplă în faza de analizare a informaţiilor, nu în cea de colectare. Puteţi să ne spuneţi mai multe lucruri despre asta şi poate să ne daţi câteva exemple de momente în care nici comunicarea informaţiilor nu a fost prea bună sau a dus la erori sau incidente?

Sundri Khalsa: Trebuie să fac distincţia între trei faze: colectare, analiză şi comunicare a acelei analize către factorii de decizie. Între colectare şi analiză, da, analiza prezintă cele mai multe probleme pentru evaluarea ameninţării de către ofiţerii de intelligence. Apoi, chiar dacă ai o evaluare bună, ar putea duce la un eşec, pentru că ai putea să nu o comunici cum trebuie. Deci, dintre acestea trei, cea mai mare problemă este comunicarea, apoi dintre primele două – colectare şi analiză – analiza este problema. Eşecurile de avertizare au rareori loc din cauza unei colectări de informaţii nepotrivite, dar au loc frecvent din cauza unei analize slabe şi se întâmplă de cele mai multe ori pentru că factorii de decizie ignoră informaţiile. Aşadar, pentru o bună evaluare, trebuie să te concentrezi atât pe analiză, cât şi pe îmbunătăţirea comunicării. 

Sundri Khalsa: Am făcut o listă cu mai multe cazuri, în istorie, în care au existat astfel de erori. (...) Avem cinci discipline de colectare de informaţii. Colectarea informaţiilor se petrece într-un hub teoretic în care toţi analiştii de informaţii pot accesa informaţiile relevante domeniului lor şi pentru care au autorizaţie. Lucrurile sunt compartimentate. Trebuie să te asiguri că, pentru un anumit domeniu, toată lumea poate vedea informaţiile disponibile pentru subiectul vizat, însă aici au fost probleme în trecut. De exemplu, atacul de la Pearl Harbor, din 1941, unde au existat cazuri de distribuire de informaţii fracţionate neintenţionat, când voiau să ofere informaţii, însă nu au făcut-o, însă au fost şi cazuri de distribuire de informaţii fracţionate intenţionat, unde securitatea era atât de strictă încât analiştilor care au fost nevoiţi să pună toate informaţiile cap la cap pentru a vedea dacă se va întâmpla ceva nu li s-a permis accesul la informaţii; au fost cazuri în care ofiţerii au trebuit să intre într-un birou, să citească informaţia, apoi să iasă repede fără să obţină documentul sau să scrie pe o foaie informaţii din document. (...) Există multe motive pentru care oamenii (n.r. factorii de decizie/politicienii) nu ar lua în considerare mai multe dovezi din rapoartele de informaţii, pentru că anumite preferinţe cognitive le indică altceva sau pentru că sunt copleşiţi de informaţii; (...) mai avem subminarea informaţiilor, diferenţierea, ignorarea sau faptul că informaţia în sine nu este semnificativă, interpretarea informaţiei ambigue prin susţinerea ipotezei dorite de cel care o citeşte.

Sundri Khalsa: Utilizarea indicatorilor este o tehnică bună. Ai, aşadar, o listă de indicatori pe care ţi-au pregătit-o experţii pe un anumit subiect şi primeşti rapoarte de informaţii din mai multe discipline de colectare şi ai putea să categoriseşti rapoartele în funcţie de indicatori. Se pot aplica mai multor indicatori. Dar dacă ai un raport care nu se aplică listei tale de indicatori? Are informaţii, dar nu se aplică niciunui indicator, sau doar unora, pentru că există informaţii care nu se potrivesc indicatorilor. Cred că dacă există astfel de informaţii care nu se potrivesc indicatorilor trebuie puse în categoria „diverse” pentru a fi revizuite cu experţii, o dată pe lună. Este bine să creezi indicatori noi pentru că modul de operare al inamicilor se schimbă sau sunt dezvoltate noi capabilităţi tehnologice.

MAS: Dar este interpretarea informaţiilor ambigue susţinându-ţi ipoteza favorită doar în responsabilitatea unei singure persoane? Nu ar fi mai uşor să fie mai multe persoane care să decidă?

Sundri Khalsa: Când interpretezi informaţii ambigue susţinându-ţi ipoteza favorită şi ai trei ipoteze care se potrivesc, apoi apare această informaţie ambiguă, ar trebui să o verifici cu toate cele trei ipoteze, însă oamenii – când nu folosesc o metodă structurată – tind să se gândească la una, la o ipoteză favorită. Nu se mai gândesc că se potriveşte şi altei ipoteze. (...) Nu trebuie să ai mai mulţi analişti care să facă asta (n.r. să ia decizia), dar sunt de acord că mai multe minţi laolaltă reprezintă o idee mai bună.

Sudri Khalsa: Următoarea fază este „tragerea concluziilor”, deci după planificarea informaţiilor în ipoteze cu indicatorii lor şi rapoartele de informaţii. Există mai multe greşeli care pot apărea în această fază. Apoi, urmează „concentrarea celor care strâng informaţii pe golurile de intelligence pentru perfecţionarea concluziilor”. Poate că din toţi indicatorii, unii nu au rapoarte de informaţii concrete, fie pentru că nu există o activitate în acel caz, fie că acest indicator nu este observabil. De exemplu, dacă vrei să faci acţiuni de supraveghere la World Trade Center sau în zone turistice, unde toată lumea face poze şi nu există acţiuni suspicioase, acel indicator nu poate funcţiona acolo. Aşadar, în aceste cazuri, trebuie să dezactivezi acel indicator sau să vezi dacă nu cumva îşi lipseşte un senzor în acea zonă, dacă indicatorul este perfect observabil, dar ai nevoie de un alt senzor. De aceea, avem mai multe tipuri de colectare: SIGINT, IMINT, HUMINT. Analiştii trebuie să recunoască această lipsă de informaţie managerilor de colectare de informaţie pentru ca aceştia să verifice din nou dacă pot implementa o altă metodă de colectare sau trebuie dezactivat indicatorul.

MAS: Deci, ceea ce spuneţi este că în cazurile în care nu există informaţii suficiente despre un anumit lucru/situaţie, trebuie verificate din nou şi, dacă totuşi nu se găsesc, trebuie dezactivat indicatorul.

Sundri Khalsa: Da, exact.

Sundri Khalsa: După tragerea concluziilor, verificarea posibilităţii dezactivării indicatorilor, urmează comunicarea concluziilor. Acum, întrebarea este: dacă ai făcut o analiză corectă, poţi să persuadezi factorul de decizie că ai o analiză corectă? Însă aceasta este faza care eşuează cel mai des. Există o listă cu lucrurile care pot merge prost. De exemplu, când informaţiile nu sunt convingătoare. Dacă nu fac o listă cu toţi indicatorii, cu dovezile mele şi seturile de întrebări ale experţilor care să-i arate factorului de decizie că un anumit indicator se află într-o stare de anomalie, să îi faci un istoric, să îi arăţi un grafic în care să îi arăţi că nivelul a crescut şi că aşa s-a întâmplat şi într-un alt atac...

MAS: Adică să faci comparaţii ...

Sundri Khalsa: Exact, comparaţii. Creierul nostru lucrează mai bine cu comparaţii. Dacă adaugi şi poze, chiar şi mai bine. De multe ori, nu suntem convingători şi folosim cuvinte precum „probabil” fără să punem procentaje pe aceste evaluări.

MAS: Ce ne spuneţi este că persoana, analistul care transmite informaţia liderului politic, trebuie să aibă această calitate de a fi capabil să convingă persoana cu care vorbeşte (n.r. căreia îi arată un raport de informaţii)?

Sundri Khalsa: Corect. Prin „persuasiune” mă refer la a-i convinge cu privire la ceea ce ei cred că este adevărat cu privire la situaţia despre care vorbesc, cu dovezi care să-i susţină convingerea.  Dar nu este vorba despre convingerea privind schimbarea unei politici, pentru că analiştii de informaţii nu trebuie să susţină vreo politică. Trebuie să transmită doar ceea ce cred că este adevărat despre o anumită situaţie.

MAS: Dar au existat cazuri în care această persuasiune a fost direcţionată învers? De la liderul politic la analistul de informaţii?

Sundri Khalsa: Oh, da. Am găsit cazuri nefericite. Există şi o carte „The war of numbers”, de Sam Adams, despre ce s-a întâmplat în Războiul din Vietnam. Şi, dacă mă întorc în istorie şi mă gândesc la eroi din domeniul informaţiilor, îmi vin în minte doi. Unul este un analist CIA, care a văzut că se întâmplă exact ceea ce spui tu, în armată, iar el încerca să-i convingă pe cei din armată care este marele adevăr, însă aceştia nu acceptau pentru că, la cel mai înalt nivel din armată, liderii fuseseră convinşi de politicienii de vârf să raporteze că „vor câştiga războiul”,  că „numerele inamicilor scad”, că „desfăşoară un război de uzură”, că „numărul vietnamezilor se reduce lună de lună”. Ceea ce se întâmpla, de fapt, în armată, era că toată lumea dădea numerele corecte, numere uriaşe, care nu includeau doar militarii implicaţi în luptă, ci şi femei şi copii sau oameni în vârstă, astfel că exista şi acel segment al populaţiei care contribuia la numărul pierderilor. A fost o negociere continuă între Armată şi CIA privind includerea acestui segment şi care era numărul acestui segment. Sam Adams spunea că trebuie raportat numărul corect, dar ei încercau să îl reducă. (...) Deci da, ca să-ţi răspund la întrebare, s-a întâmplat şi invers.

Sundri Khalsa: Alte erori în comunicare sunt, de exemplu, faptul că analistul nu oferă un raport clar, concis – factorii de decizie sunt oameni ocupaţi, nu au timp să asculte rapoarte lungi, iar dacă analistul nu ştie să îi comunice mesajul clar, concis, persuasiv, într-un timp scurt, atenţia lui se diminuează. De asemenea, avem greşeala care se referă la timpul prea mare de aşteptare (n.r. din partea analistului), adică analistul se gândeşte să nu-l avertizeze prea devreme pe politican, pentru că poate nu este sigur, sau îl avertizează prea târziu, iar politicianul nu are timp să răspundă ameninţării.

MAS: Dar există vreun nivel la care trebuie să ajungă analistul pentru a putea să meargă să avertizeze cu privire la o ameninţare?

Sundri Khalsa: Mai multe studii susţin că trebuie redusă incertitudinea la un anumit nivel. Ce înseamnă asta? (...) Colin Powell (n.r. fost secretar de stat al SUA) a spus, de exemplu, că este nevoie de o probabilitate de 70% pentru a putea acţiona. (...)  Dacă este vorba despre o ameninţare nucleară, procentajul este de 20%.

Sundri Khalsa: O altă problemă în comunicarea evaluării este momentul în care factorul de decizie devine „super-analist”, atunci când acesta spune <<sunt aici de peste 20 de ani, citesc de mult rapoarte de informaţii, mai mult decât un locotenent (n.r. care transmite raportul) cu o experienţă de câţiva ani>>. Dar dacă locotenentul foloseşte un proces sistematic, susţinut de informaţii la care au contribuit analişti profesionişti, poate că factorul de decizie nu va mai aborda atitudinea de „super analist” pentru că va şti că locotenentul este doar cel care comunică, însă este susţinut de mai mulţi oameni.

MAS: Aveţi un exemplu de astfel de caz?

Sundri Khalsa: Un exemplu în acest sens este atacul lui Saddam Hussein asupar Kuweitului, pentru că acolo a existat un „super-analist”, cred că de la Departamentul de Stat, care susţinea că a vorbit cu cineva din Irak care l-a asigurat că nu se va întâmpla nimic, iar el a crezut acea persoană mai mult decât şi-a crezut analiştii de informaţii. (...)  Această eroare are legătură cu o alta, aceea în care factorul de decizie are acces la alte informaţii (n.r. decât cele ale serviciilor de informaţii).

Sundri Khalsa: Urmează o altă posibilă eroare, în care factorul de decizie nu susţine părerea analistului de informaţii (n.r. care îi transmite raportul). Cei mai mulţi dintre factorii de decizie vor cei mai bun pentru oameni, vor siguranţă şi securitate, şi vor lua în considerare rapoartele, dar există şi cazuri – sunt mai multe studii de caz în acest sens – în care au existat oameni care au susţinut că îi cred pe analişti, dar dacă acţionează în consecinţă vor submina o politică pe care ei o susţineau (n.r. la nivel de Guvern) sau acea acţiune îi va face nepopulari în faţa oamenilor.

Sundri Khalsa: Frica de a provoca este o altă eroare, atunci când factorii de decizie cred analiştii dar se tem că dacă vor răspune ameninţărilor prin mobilizarea vreunei unităţi, vor cauza mai multe probleme.

MAS: De ce este intuiţia atât de importantă în domeniul informaţiilor? V-a ajutat intuiţia vreodată în timpul carierei?

Sundri Khalsa: Intuiţia este esenţială în analiza informaţiilor. Nu o poţi elimina, pentru că informaţia pe care o primeşti este, majoritatea, informaţie de calitate. Deci, trebuie să fie evaluată intuitiv. Dacă ai lucruri pe care te poţi baza, ai informaţie cantitativă, dar pentru informaţia de calitate trebuie să te foloseşti de intuiţie la un anumit moment. Poţi să pui un procentaj intuiţiei (...). Poţi să te întrebi cât la sută reprezintă o anomalie acea informaţie faţă de cum se întâmplă lucrurile în mod normal (...). Însă trebuie să-ţi comunici intuiţia cuiva, după ce ai pus un număr pe această intuiţie, pentru că tu, expertul, ai ani de experienţă în domeniu şi ştii cum arată o anomalie şi la ce nivel se ridică. (...) Când pui un procentaj acelei intuiţii, trebuie să ai şi rapoarte de informaţii şi dovezi care să o susţină. Experţii au stabilit întrebări şi seturi de indicatori pentru astfel de cazuri pentru a putea recunoaşte care este starea de anomalie a unui indicator. De exemplu, au fost banii –  comparativ cu alte studii de caz – folosiţi pentru atacuri sinucigaşe trimişi într-un cont din ţara X către SUA, timp de ani buni, şi apoi, dintr-odată, banii merg în direcţia opusă, înapoi în acea ţară? Întrebarea este de ce acei oameni, suspicioşi, trimit banii înapoi în ţara X? Poate pentru că se pregătesc de un atac sinucigaş şi nu vor să îşi piardă banii? (...) Intuiţia te ajută să compari cu situaţii anterioare şi să îţi dai seama că acest lucru s-a mai întâmplat într-un atac anterior. Intuiţia a fost folosită şi pentru a crea iniţial lista de indicatori. (...)

MAS: Dacă ne gândim la invazia Rusiei în Ucraina, ştim că au fost semne ale unui posibil atac cu câteva luni înainte de invazie, când trupele ruseşti au fost masate la graniţele ucrainene. Ce credeţi că s-a întâmplat acolo? Au fost acele semne ignorate sau poate minimalizate? O problemă de comunicare, de încredere?

 Sundri Khalsa: Cred că au fost mulţi factori de decizie şi multe ţări care poate au avertizat sau nu, prin serviciile lor, cu privire la ceea ce se întâmpla. În general, unele servicii de informaţii au observat acele lucruri, altele nu, unii factori de decizie care au fost avertizaţi poate au crezut avertizările, alţii nu. De ce le-ar fi ignorat? Pentru toate motivele (n.r. erorile de comunicare) despre care am vorbit.  Pot să vă spun ce s-a discutat la noi, la Harvard, din surse deschise, cu profesorii. Cu siguranţă, cu săptămâni înainte de invazie, profesorul meu, fostul secretar al Apărării, Ashton Carter, ne vorbea despre asta şi ne spunea că ruşii vor invada. Nu ştiu de unde avea acea informaţie, dar noi consultam şi surse deschise.

MAS: Credeţi că modul în care s-a dezvoltat tehnologia în ultimii ani şi modul în care aplicaţiile mobile şi reţelele sociale au devenit atât de importante în vieţile oamenilor prezintă mai multe avantaje sau dezavantaje pentru comunitatea de informaţii? Mă gândesc aici şi la cum sunt distribuite ştirile pe reţelele sociale, la propaganda şi dezinformarea actorilor agresivi.... cum sunt acestea văzută dintr-o perspectivă a informaţiilor şi cum afectează misiunile de informaţii?

 Sundri Khalsa: Reţelele sociale au avantaje şi dezavantage pentru serviciile de informaţii. Creează o cantitate mare de informaţii observabile pe care analiştii o pot folosi pentru colectare. Dezavantajele includ şi o oportunitate pentru un serviciu de informaţii abuziv de a obţine prea multe informaţii despre populaţia propriei ţări. Pentru alte state, reprezintă o oportunitate de colectare de informaţii, dar pericolul este că toată acea informaţie există şi despre propriul popor şi, pentru a evita tendinţele autoritare, serviciile de informaţii trebuie să aibă politici, reguli, un cod şi principii etice pentru a decide şi a pune restricţii privind culegerea de informaţii despre propriul popor. Pot exista excepţii, de exemplu, în SUA, pentru persoane care lucrează cu teroriştii sau care lucrează pentru puteri străine. Aşadar, trebuie să supraveghem principiile etice pentru a ne asigura că nu abuzăm de această putere pe care reţelele sociale o oferă în colectarea de informaţii.

Sundri Khalsa: Reţelele sociale reprezintă un loc bun pentru plasarea propagandei şi dezinformării. Puterile străine care ar vrea aceste intenţii pot face asta prin deep fake, boţi, etc. Se creează metode noi de decepţie, astfel că reprezintă o altă provocare cu care serviciile de informaţii trebuie să se confrunte şi care le împing să vină cu metode noi pentru a le combate.

MAS: În ultimii ani, au existat şi discuţii despre dezvoltarea IA şi apariţia aşa-numiţilor „roboţi ucigaşi”, adică armele complet autonome care să fie folosite pe câmpul de luptă. Ce credeţi despre asta, dintr-o perspectivă etică?

Sundri Khalsa: Aşa cum cred că omul trebuie să fie de acord cu ceva care este automat, din perspectiva avertizării unei ameninţări, cred că omul ar trebui să fie implicat şi în decizia de a acţiona militar, a omorî pe cineva sau a distruge proprietatea cuiva. Cred că, deşi putem avea roboţi în prima linie, trebuie să fie un om în spatele deciziei roboţilor, aşa cum se întâmplă în cazul dronelor. Din perspectivă etică, poţi pune un om care să ia deciziile. Poate fi mai greu, poate face lucrurile să dureze mai mult pe câmpul de luptă, însă este important. Ar trebui să fie un om în spatele deciziilor (n.r. roboţilor).

MAS: Există ceva ce aţi schimba în comunitatea de informaţii?

Sundri Khalsa: Sincer, cred că ne descurcăm destul de bine la colectarea de informaţii. Singurul lucru pe care l-aş schimba ar fi ca toate ţările să se asigure că fac acest lucru (n.r. colectează informaţii) în mod etic, în special asupra propriilor oameni – dacă nu ai acele excepţii menţionate. De asemenea, când vine vorba despre analiză, aş spune că ar fi bine să implementeze sistemul (n.r. de indicatori şi seturi de întrebări), să îl îmbunătăţească, alături de experţi – deja fac o revizuire a acestuia, pentru noua carte, în care includ şi Machine Learning şi indicatori pe care îi detectează  ML şi pe care oameni nu îi pot identifica. Deci, implementarea sistemului, cu îmbunătăţiri de la experţi şi ML.

MAS: Iar în procesul de comunicare (n.r. a raportului de informaţii)?

Sundri Khalsa: Aici, eu am făcut mai multe cercetări despre cum să fii persuasiv, despre ce tehnici nu folosesc analiştii de informaţii care ar putea să îi ajute să convingă factorii de decizie. M-am uitat foarte mult la comercianţi, pentru că ei reuşesc să ne convingă să schimbăm produsele. Noi luăm decizii, câteodată, nu în baza dovezilor, ci pentru că mintea noastră alege, în mod natural, repetiţia care, în cele din urmă, duce la încredere. (...) De asemenea, trebuie să ştii cum le place unora să afle informaţii – poate că unii vor să audă un briefing verbal, alţii să citească singuri. Trebuie să stabileşti o astfel de relaţie cu factorul de decizie, să ştii cum îi place să primească informaţia. Ca să fii persuasiv trebuie să fii concis, să arăţi dovezile prin imagini, grafice – să indici când a crescut nivelul de ameninţare. Mi-ar plăcea ca experţii în comunicare să vină şi să îşi exprime punctul de vedere în acest caz, să ofere mai multe sfaturi, pentru că este cea mai mare problemă pe care o avem şi motivul pentru care avertizările privind ameninţările eşuează.

***

Prof. univ. dr. Sundri Khalsa are atât experienţă în domeniul predării şi cercetării, cât şi în practica de profil. A fost cadru didactic la Universitatea Naţională de Informaţii (NIU) – cunoscută sub numele de „Harvardul domeniului de informaţii” şi la Academia Navală a Statelor Unite (USNA), precum şi director şi instructor al Şcolii Pregătitoare a Puşcasilor Marini – Marine Corps Military Occupational Specialty (MOS). Expert cu experienţă în Signal Intelligence (SIGINT), colectare de informaţii din surse umane (HUMINT); război electronic (EW), analiza informaţiilor din toate sursele, suport informaţional pentru operaţiuni militare integrate, blockchain şi criptomonede ca problemă strategică şi de securitate, profesoara Khalsa este totodată şi specialist în dezvoltarea de aplicaţii de metode cantitative şi statistice pentru activitatea informaţională predictivă.

Prof. univ. dr. Sundri Khalsa este instructor de arte marţiale mixte, deţinând centură neagră în Marine Corps. Printre altele, aceasta a condus pregătirea Marine Expeditionary Unit – MEU, antrenând în arte marţiale peste 200 de puşcaşi marini. Cartea sa, Forecasting Terrorism Indicators and Proven Analytic Techniques/Prognoza terorismului: Indicatori şi tehnici analitice, este folosită ca manual şi resursă de training de către CIA şi USMC.