Medic hematolog: Carenţa de fier conduce la instalarea anemiei, dar produce şi tulburări de creştere şi dezvoltare la copii

În ceea ce priveşte cauzele instalării carenţei de fier la nivelul organismului, vorbim în principal de un aport alimentar deficitar sau de pierderi de sânge. Principala consecinţă a deficitului de fier, respectiv scăderea sintezei de hemoglobină, poate duce la instalarea anemiei feriprive, potrivit medicului.

Conf. Dr. Oana Bădulescu mai avertizează şi asupra faptului că donatorii frecvenţi de sânge, dar şi cei care trec prin intervenţii chirurgicale mari în urma cărora pot suferi pierderi semnificative de sânge ori cei care au pierderi de sânge la nivel digestiv reprezintă câteva din categoriile predispuse dezvoltării unui deficit de fier în organism.

Urmează un material din cadrul unei campanii susţinute de Vifor Pharma Romania.

Redăm mai jos interviul integral realizat cu medicul primar în hematologie din cadrul Spitalului Clinic Universitar de Urgenţă “Sf. Spiridon” Iaşi, Conf. dr. Oana Bădulescu:

Reporter: De ce este fierul atât de important pentru organismul nostru?

Conf. Dr. Oana-Bădulescu: Fierul este parte componentă a hemoproteinelor. Acestea sunt forme moleculare active în transportul, stocarea şi activarea oxigenului, intervenind şi în procesele de oxidoreducere, iar rolul fiziologic al hemoglobinei constă în fixarea reversibilă a oxigenului, pe care îl transportă prin sânge de la plămâni la ţesuturi, precum şi prin intervenţia sa în echilibrul acido-bazic. Anomaliile cantitative şi calitative ale hemoglobinei constituie o problemă importantă de hematologie conducând la instalarea sindromului anemic.

Mioglobina are rolul de a stoca, la nivelul musculaturii, oxigenul cedat de hemoglobină. De fapt, afinitatea pentru oxigen a mioglobinei este de şase ori mai mare decât cea a hemoglobinei. Rezerva de oxigen fixată pe mioglobină este deosebit de importantă pentru asigurarea proceselor oxidative în cursul efectuării unui efort muscular intens într-un mediu sărac în oxigen. 
Fierul de rezervă are o deosebită importanţă fiziologică, fiind în măsură să asigure, relativ rapid, prin mobilizare, un aport substanţial de fier, în cazul unor pierderi de sânge. În lipsa fierului de rezervă, singura sursă de fier ar fi dată doar de mica cantitate de fier absorbit din alimentaţie şi care nu depăşeşte 4 mg/zi, în condiţiile unei absorbţii optime. Astfel,  fierul reprezintă un microelement esenţial în menţinerea stării de sănătate a organismului, întrucât intră în alcătuirea hemoglobinei, componentă din sânge ce asigura transportul de oxigen către organe, este esenţial în procesele de oxidoreducere şi în sinteza acizilor nucleici, ajută la menţinerea imunităţii la un nivel optim şi este implicat în promovarea creşterii şi dezvoltării armonioase.

Reporter: Ce este carenţa de fier şi cum ne poate influenţa ea starea de sănătate?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Având în vedere rolurile plurifactoriale ale fierului precizate anterior, deficitul sau carenţa de fier este o problemă care poate avea un impact puternic asupra sănătăţii şi asupra modului de viaţă cotidian. Afectează în principal copiii, femeile tinere şi bătrânii. Este cauzată în principal de un aport alimentar deficitar sau de pierderi de sânge. Principala consecinţă a deficitului de fier este scăderea sintezei de hemoglobină, ceea ce duce la instalarea anemiei feriprive. Cauzele deficitului de fier pot fi secundare şi creşterii nevoilor de fier în sarcină/alăptare sau deficienţei transferinei, proteină care transportă fierul.

Fierul este adus în organism prin dietă atât din produse animale cât şi din cele vegetale. Fierul de origine animală se găseşte în carne, preponderent în hem, formă sub care este rapid absorbit. Fierul de origine vegetală, non-heminic, este absorbit parţial, deoarece o mare parte a acestuia se găseşte complexat cu diferiţi compuşi în forme insolubile care împiedică absorbţia. Absorbţia fierului non-heminic la nivelul intestinului este favorizată de prezenţa vitaminei C.

Necesarul de fier este de 10 mg/zi pentru bărbaţi şi femeile postmenopauză şi 15 mg/zi pentru femeile în premenopauză. Deficitul de fier este des întâlnit dat fiind faptul că doar 15% din cantitatea ingerată este absorbită, restul fiind eliminată. Necesarul zilnic de fier pentru femeile însărcinate poate ajunge până la 30mg/zi. Alimentele cele mai bogate în fier sunt carnea, peştele, gălbenuşul de ou, ardeiul, spanacul şi nucile, iar o dietă obişnuită aduce un aport zilnic de 7 mg fier pentru fiecare 1000 kcal din hrană. Întrucât aportul caloric variază, aportul de fier poate oscila între 12 şi 26 mg zilnic. Din această cantitate, bărbatul adult absoarbe doar o mică fracţiune de aproximativ 1 mg, care de altfel este suficientă pentru compensarea pierderilor fiziologice.

Procentul de fier absorbit creşte însă atunci când survine o necesitate sporită de fier, ca de exemplu la copilul în creştere, la femeia tânără care pierde sânge prin menstruaţie, precum şi în ultimele luni de sarcină. Gradul de absorbţie depinde şi de forma sub care se administrează fierul din alimente. O dietă bazată pe principii alimentare care conţin o cantitate suficientă de fier, în concordanţă cu nevoile organismului, împiedică instalarea unei anemii prin deficit de fier.

Reporter: Vorbiţi-ne puţin despre semnele ce pot indica o posibilă carenţă de fier în organism.

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Carenţa de fier conduce la instalarea anemiei feriprive. Debutul anemiei este de cele mai multe ori insidios, iar progresia simptomatologiei este gradată. În general, pacienţii se adaptează bine la diferite grade de anemie, fapt care poate duce la întârzierea prezentării la medic pe perioade lungi de timp. Pacienţii diagnosticaţi cu acest tip de anemie vor prezenta oboseală, fatigabilitate, scăderea toleranţei la efort, tulburări cardiovasculare (dispnee la efort, tahicardie),  modificări ale epiteliilor (piele palidă, uscată), modificări ale fanerelor  (unghii fragile, care se rup uşor, cu striuri longitudinale, aplatizate, părul- se rupe uşor, încarunţeste mai repede, poate cădea în cantitate mare), la nivelul mucoasei linguale şi bucale apare atrofia papilelor linguale, stomatită angulară (cheiloza), modificări ale mucoasei esofagiene manifestate prin disfagie, spasme esofagiene.
Pot apărea de asemenea modificări la nivelul mucoasei gastrice (gastrită hipotrofică), atrofia mucoasei nazale, pica (ingestia de pământ), tulburări genitourinare (tulburări menstruale, metroragii care se ameliorează sub tratament), tulburări neuropsihice (scăderea atenţiei, a performanţelor intelectuale, deficit de concentrare, iritabilitate), tulburări neuromusculare (nevralgii, tulburări vasomotorii, parestezii şi furnicături în membre).

Reporter: Cum influenţează pierderile de sânge scăderea nivelului de fier din organism?

Conf. Dr. Oana-Bădulescu: Pierderile mici şi repetate de sânge reprezintă cauza cea mai frecventă a deficitului de fier. Aceste pierderi se pot produce la nivelul majorităţii aparatelor şi sistemelor. Ca exemple concrete, sângerările gastrointestinale (survenite în cazul existenţei ulcerului gastroduodenal, gastritei hemoragice, hemoroizilor, varicelor gastrice / esofagiene, tumorilor, colitei ulcerative, sângerările genitourinare (pierderi menstruale excesive, sângerările excesive secundare fibromului uterin sau neoplasmului de col uterin, hematuria), sângerările aparatului respirator (hemoptizii recurente, epistaxisuri repetate), vasculopatiile (teleangiectazia ereditară Rendu – Osler), tulburările de hemostază conduc la instalarea deficitului de fier.

Reporter: Sunt mai predispuşi dezvoltării unui deficit de fier donatorii frecvenţi de sânge?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: În ansamblu, necesarul de fier nu este mare, acesta fiind acoperit atât de aportul alimentar adecvat, cât şi de recuperarea fierului din catabolismul hemoglobinei. Astfel, carenţa de fier (carenţa marţială) apare în momentul în care aportul de fier alimentar nu compensează pierderile. Una din categoriile cu risc crescut în afectarea balanţei aport/pierderi este reprezentată de donatorii de sânge. În situaţia acestor categorii de pacienţi, deficitul de fier se instalează atunci când pierderile prin donare nu sunt compensate de un aport adecvat. Astfel, în cazul lor este esenţial un aport adecvat de fier pentru a evita instalarea unui sindrom anemic prin deficit de fier.

Reporter: Se impune un necesar crescut de fier pentru cei care trec printr-o intervenţie chirurgicală?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Pierderile mari de sânge, în cazul intervenţiilor chirurgicale mari, pot determina instalarea unei anemii feriprive în perioada postoperatorie, fapt care impune o conduită terapeutică adecvată în funcţie de severitatea anemiei, de la transfuzii cu masă eritrocitară în sindroamele anemice severe, până la administrarea terapiei parenterale cu fier, în vederea reechilibrării hematologice şi a nivelului parametrilor specifici bilanţului metabolismului fierului.

Reporter: Cum poate influenţa hemoragia gastrointestinală instalarea deficitului de fier în organism?

Conf. Dr. Oana- Bădulescu: Pierderile de sânge la nivel digestiv constituie principala cauză de carenţă de fier la bărbat şi la femeia în postmenopauză. Pierderile sanguine repetate pot apărea la nivelul tuturor organelor tubului digestiv:
-la nivelul esofagului: în cazul prezenţei varicelor esofagiene, esofagitei de reflux, herniei hiatale;
-la nivelul stomacului: în ulcerul gastric, gastrită, neoplasm gastric, angiodisplazii, consum cronic de antiinflamatorii non-steroidiene, telangiectazii;
-la nivelul intestinului subţire: ulcere, angiodisplazii, polipi, enterite, carcinom;
-la nivelul tractului biliar: carcinom, colelitiază, traumatisme;
-la nivelul colonului: diverticuli, polipi, tumori (frecvent de cec şi de colon ascendent), telangiectazii;
- la nivelul rectului: hemoroizi, ulceraţii, fisuri, carcinom.
Deficitul de fier impune administrarea tratamentului de substituţie cu preparate orale sau injectabile de fier, dar primordial este tratamentul etiologic, adică tratarea/eradicarea cauzei care a condus la instalarea deficitului de fier.

Reporter: Care este cea mai gravă afecţiune pe care deficitul de fier o poate declanşa?

Conf. Dr. Oana-Bădulescu: Consecinţele carenţei marţiale sunt atât hematologice cât şi extrahematologice, cu severitate direct proporţională cu severitatea deficitului marţial, fiind reprezentate în principal de sindromul anemic hiposideremic, dar şi de instalarea deficitului imun prin reducerea capacităţii de fagocitoză şi distrucţie bacteriană, apariţia tulburărilor funcţiei motorii şi a capacităţii de concentrare - predominant la copii, cu diminuarea randamentului şcolar, apariţia de modificări la nivelul mucoaselor, predominent la nivel oral şi bucal şi modificări ale fanerelor caracterizate prin friabilitatea părului şi modificări unghiale caracteristice (koilonichie).
Tratamentul cu fier ameliorează prompt simptomatologia clinică; după 5-10 zile apare criza reticulocitară, urmată de creşterea treptată a nivelului hemoglobinei. Prognosticul este dependent de cauza carenţei de fier.

Reporter: Vorbiţi-ne despre anemia feriprivă. Care este legătura dintre carenţa de fier şi posibilitatea dezvoltării unei astfel de afecţiuni?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Anemia feriprivă reprezintă cea mai bine cunoscută consecinţă a deficitului de fier. De precizat însă că această formă de anemie evoluând cu hipocromie, microcitoză şi anulocitoză apare doar în stadiile avansate ale carenţei de fier, atunci când rezervele de fier au fost în mare măsură epuizate. Starea asiderotică, evoluând o perioadă de timp fără anemie, constituie stadiul prelatent şi respectiv latent al deficitului de fier şi se explică prin aceea că fierul din organism  este utilizat cu precădere pentru formarea de hemoproteine şi în special de hemoglobină ca urmare a creşterii receptorilor pentru transferină la nivelul elementelor tinere ale seriei eritrocitare.

În consecinţă, producţia de hemoglobină se menţine o bună perioadă de timp pe seama spolierii rezervelor de fier. Când deficitul de fier se prelungeşte şi se accentuează, se instalează anemia microcitară şi se dezvoltă leziuni atrofice ale mucoasei digestive. Atrofia mucoasei linguale, faringiene şi esofagiene se traduce prin arsuri şi jenă la deglutiţie realizând “disfagia sideropenică” (sau sindromul Plummer – Vinson) iar afectarea mucoasei gastrice duce la aclorhidrie, care cedează după tratamentul cu fier. Din cele relatate mai sus, reiese importanţa decelării deficitului de fier într-un stadiu cât mai precoce.

Prima modificare decelabilă prin teste de laborator este scăderea feritinei serice, iar pe măsură ce deficitul de fier se accentuează, se dezvoltă scăderea sideremiei, creşterea capacităţii totale de legare a fierului şi scăderea gradului de saturare a transferinei, apărând ulterior şi anemia microcitară. Deficitul de fier este unica soluţie în care este indicată terapia cu fier, iar la ora actuală există o serie de preparate cu biodisponibilitate ameliorată.

Reporter: Care sunt cele mai mari riscuri la care ne supunem în momentul în care deficitul de fier nu este tratat?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Carenţa de fier netratată determină accentuarea anemiei, a tulburărilor de creştere şi dezvoltare la copil, deficienţa imunităţii, accentuarea tulburărilor trofice generale, evoluţia fiind strâns corelată cu gradul deficitului de fier. Complicaţiile pot apărea prin diferite mecanisme: prin hipoxie tisulară - cardiovasculare (angină, insuficientă cardiacă), neuropsihice; prin atrofia mucoasei tubului digestiv: malabsorbţie, diaree, constipaţie, infecţii severe (micoze), cancerul gastric, cancer faringoesofagian; vaginită atrofică cu tendinţa la menoragii.

Reporter: Ce recomandări aţi avea pentru cei de acasă?

Conf. Dr. Oana Bădulescu: Să respecte o dietă care să asigure necesarul zilnic de fier pentru a evita instalarea unei carenţe marţiale şi a unui sindrom anemic feripriv secundar şi să se adreseze medicului imediat ce se instalează simptomele caracteristice ale deficitului de fier. Este mult mai uşor să prevenim carenţa de fier decât să o tratăm.