Medici: Neurorecuperarea, şansa pacienţilor cu leziuni cerebrale. Recuperarea spontană este limitată

„Este foarte impotantă repunerea în echilibru a părţii de neuroprotecţie cu cea de recuperare. După o leziune, mecanismele de protecţie sunt foarte acelerate ca să reducă extinderea leziunii, dar regenerarea nu se poate face. Lucrurile sunt extrem de logice în organism. Recuperarea spontană după un accident vascular cerebral este limitată. Maşina noastră internă poate aduce lucrurile la o anumită corecţie, să recuperereze capacitatea motorie până la un anumit punct. De exemplu, ştim că după 11 săptămâni, pentru membrul superior este dificil să se recupereze spontan. Dar ştim că primele trei luni după o leziune reprezintă o mare oportunitate. Atunci, organismul munceşte să recupereze spontan foarte mult şi scopul nostru este să găsim mecanisme cu ajutorul cărora să existe mai multă recuperare, în timp mai îndelungat", a declarat neurologul prof. dr. Dafin Mureşanu, preşedintele Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii (SSNN).

Tulburările de memorie, funcţiile executive, vorbire, percepţie spaţială, atenţie, calcul şi praxie, mai exact tulburările cognitive, reprezintă consecinţe frecvent întâlnite după o leziune cerebrală dobândită, în particular după un accident vascular cerebral (AVC) sau o leziune cerebrală traumatică (TBI), dar şi ca efect al bolilor Alzeihmer sau Parkinson, rămânând o cauză majoră de dizabilitate.

În România, spun medicii, problema centrelor prin care pacienţii se pot recupera este una delicată pentru că spitalele nu au capacitatea şi strictul necesar pentru a ajuta un bolvan care a suferit o leziune cerebrală.

„Avem un sistem rezonabil, nu aveam foarte multe centre de recuperare şi suntem într-un proces de a crea mai multe astfel de centre. Dacă ar exista mai multă implicare din partea autorităţilor locale, ar fi foarte bine. În România, toată lumea aşteaptă pe altcineva să vină şi să rezolve problemele. Admnistraţia locală ar trebui să investească în centre comunitare, care să preia pacienţii pentru că un sistem spitalicesc nu are capacitatea necesară să facă aşa ceva. Mulţi bolnavi, după ce sunt externaţi, pleacă acasă, dar ei air trebui imediat absorbiţi de un sistem, care să fie în managementul autorităţiilor locale sau în sisteme bazate pe ONG-uri, de exemplu”, a adăugat neurologul.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, anual, în întreaga lume, aproximativ 10 milioane de oameni suferă un traumatism cranio-cerebral, iar alţi 15 milioane suferă un accident vascular cerebral, în timp ce bolile Parkinson şi Alzheimer afectează astăzi 6,3 milioane, respectiv 25 de milioane de persoane.

„Dincolo de cauzele genetice care conduc în anumite cazuri către aceste boli neurologice, în prevenirea acestor afecţiuni trebuie controlaţi, pe cât posibil, factorii de risc care condiţionează apariţia îmbolnăvirilor (stresul, factorii de mediu, fumatul, consumul băuturilor alcoolice sau de droguri, sedentarismul sau o alimentaţie necorespunzătoare) şi să recurgem la cea mai eficientă metodă de prevenţie, modificarea stilului de viaţă”, a precizat Mureşanu.

Neurorecuperarea, ce vizează în ansamblul său, recuperarea fizică, cognitivă şi emoţională ale pacienţilor, reprezintă una dintre temele principale care vor fi dezbătute anul acesta la cel de-al XIII-lea Congres al Societăţii pentru Studiul Neuroprotecţiei şi Neuroplasticităţii, ce se defăşoară în perioada 5-8 octombrie. Manifestarea ştiinţifică reuneşte aproximativ 200 de neurologi din 11 ţări (SUA, Rusia, Germania, Polonia, Israel, Austria, Suedia, Ucraina, Uzbekistan, Kazahstan şi România).