Medici: Probabil niciun spital din România nu s-ar încadra în categoria I după proiectul MS

Proiectul privind clasificarea spitalelor ridică semne de întrebare şi stârneşte controverse.

Această clasificare ar putea duce la reducerea finanţării unor spitale monospecialitate cum ar fi cele de ortopedie, obstetrică - ginecologie, ORL, nefrologie, oftalmologie, psihiatrie, pediatrie, neurologie, boli infecţioase şi care oferă servicii de înalt profesionalism şi dispune de echipamente de ultimă generaţie.

"Dacă este vorba numai de o clasificare fără implicaţii financiare, atunci nu va fi nicio problemă. Dar dacă un spital cum este «Foişor» va fi plătit mai puţin pentru acelaşi tip de intervenţii decât Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, deşi operaţiile realizate în ambele unităţi au aceeaşi complexitate, atunci va fi o mare problemă", a declarat, pentru MEDIAFAX, directorul Administraţiei Spitalelor şi Serviciilor Medicale, Marius Savu.

Pentru clasificarea în categoria I, spitalele trebuie să îndeplinească, obligatoriu, mai multe condiţii minime, cum ar fi după caz, existenţa unor secţii, laboratoare, servicii de diagnostic şi tratament, compartimente, structuri care acordă servicii ambulatorii de specialitate, servicii de spitalizare de zi şi servicii paraclinice ambulatorii în 35 de specialităţi, unul sau mai multe blocuri operatorii care au cel puţin şase săli de operaţii, să aibă personal de specialitate conform normativelor de personal, iar continuitatea asistenţei medicale trebuie asigurată obligatoriu de personal din 18 specialităţi.

Mai mult, spitalul trebuie să aibă aparat de radiologie digitală, CT, RMN, angiograf, ultrasonografie convenţională şi Doppler, aparat de radioterapie şi echipamente automate în laboratorul analize medicale pentru hematologie, biochimie, microbiologie, imunologie si toxicologie.

Dacă un spital nu poate îndeplini condiţiile minime necesare pentru clasificarea în categoria I, acesta poate încheia contract de colaborare cu unul sau mai multe spitale din aceeaşi localitate în vederea asigurării serviciilor medicale spitaliceşti şi/sau ambulatorii, după caz, în specialităţtile pentru care spitalul nu are structurile proprii necesare. Contractul de colaborare se poate încheia numai dacă serviciile medicale care fac obiectul acestuia sunt furnizate cu respectarea dispozitiilor legale privind încadrarea cu personal şi dotarea tehnico-materiala necesară şi trebuie aplicate până în 31 decembrie 2011.

La ora actuală, niciun spital din România nu s-ar putea încadra în categoria întâi, întrucât nu are toate cele 35 de specialităţi şi nici nu dispune de personalul medico-sanitar prevăzut în normative.

Conform proiectului de act normativ, spitalele se vor clasifica pe cinci categorii, în funcţie de competenţe şi anume categoria I - nivel de competenţă foarte inalt, categoria II - nivel de competenţă inalt, categoria III - nivel de competenţă mediu, categoria IV - nivel de competenţă bazal, categoria V - nivel de competenţă limitat.

Clasificarea spitalelor de urgenţă va fi realizată în continuare din punctul de vedere al competenţelor, resurselor materiale şi umane şi al capacităţii de a asigura asistenţa medicală de urgenţă şi îngrijirile medicale definitive pacienţilor aflaţi în stare critică, conform prevederilor Ordinului ministrului sănătăţii publice nr. 1764 din 22 decembrie 2006.

Criteriile care vor sta la baza clasificării spitalelor, în functie de competenţe, vor fi legate de structura organizatorică a spitalului aprobată în conditiile legii, tipul serviciilor medicale furnizate, personalul de specialitate medico-sanitar încadrat la nivelul spitalului, continuitatea asistenţei medicale şi dotarea cu echipamente şi aparatură medicală.

Spitalul cu nivel de competenţă foarte înalt va fi unitatea caracterizată printr-un număr mare de paturi - între 500 -1500 -, va avea cel mai înalt nivel de dotare cu aparatură şi echipamente medicale, precum şi de încadrare cu resurse umane, va furniza toate tipurile de servicii medicale, inclusiv pe cele cu grad de complexitate foarte înalt, va avea structuri care funcţionează ca baze clinice pentru activitatea de nvăţământ, cercetare ştiinţifică-medicală şi de educaţie continuă, având relaţii contractuale cu o instituţie de învăţământ medical superior acreditată şi va deservi populaţia judeţului din aria sa administrativ - teritorială, precum şi alte judeţe (1.500.000 - 3.500.000 locuitori).

Spitalul cu nivel de competenţă bazal va avea între 100 - 400 de paturi, va deservi populaţia pe o rază administrativ-teritorială de maximum 70 kilometri, pentru afecţiuni cu grad bazal de complexitate.

Spitalul cu nivel de competenţă limitat este cel care va asigura servicii medicale pentru îngrijirea bolnavilor cronici, servicii medicale într-o singură specialitate (TBC, boli infectioase, psihiatrie, de recuperare şi altele, după caz), servicii paleative.

Pentru Ministerul Sănătăţii, noul sistem de clasificare ajută la stabilirea unor proceduri clare de direcţionare a pacienţilor în sistem, posibilitatea realizării unei strategii de dezvolare a spitalelor în ceea ce priveşte dotările cu echipamente, dar şi de finanţare a acestor unităţi.