Medicii care tratează pacienţi COVID-19 au sindromul burnout. Angajaţi ai Spitalului „Victor Babeş” suferă de epuizare fizică şi psihică

UPDATE 11.30: Un medic din Timişoara, de la secţia ATI a spitalului Judeţean Timişoara, s-a sinucis.

Medicul a fost găsit de mama sa în stare de inconştienţă. Acesta este posibil să fi luat substanţe din spital, care i-au cauzat moartea. Citeşte mai departe...

Tragedia s-a petrecut în ziua în care Spitalul „Victor Babeş” din acelaşi oraş a difuzat studiul despre starea psihică şi fizică a angajaţilor săi şi din care reiese că mai mult de jumătate suferă de epuizare. 

Proiectul pilot în România, de evaluare a epuizării fizice şi a stresului profesional în rândul cadrelor medicale de la Spitalului „Victor Babeş” Timişoara, a fost realizat pe un eşantion de aproape 250 de angajaţi ai unităţii sanitare, ceea ce reprezintă un procent semnificativ din numărul celor care lucrează în spitalul din linia întâi a luptei cu COVID-19. Participarea la evaluare a fost voluntară şi anonimă, iar participanţii au completat o serie de chestionare în care au răspuns la câteva întrebări.

Studiul a demonstrat că 56,37% dintre medicii, asistentele medicale, infirmierele, brancardierii şi restul personalului chestionat au un nivel mediu sau ridicat de burnout.

„<Burnout sau epuizarea profesională reprezintă o stare de epuizare, atât fizică, cât şi psihică, ce apare în special la persoanele a căror profesie implică o responsabilitate deosebită şi interacţiuni frecvente cu oameni>, spune psihologul Herber Freudenberger, cel care a identificat existenţa acestui sindrom. Burnout-ul poate duce nu doar la epuizare emoţională, ci şi fizică, depersonalizare şi chiar scăderea performanţelor”, se arată într-un comunicat al spitalului.

Conform acestuia, în ceea ce priveşte extenuarea emoţională, aceasta se regăseşte în cazul a 55,88 la sută dintre participanţii la studiu. 67,16 la sută dintre angajaţii Spitalului Victor Babeş au declarat că au un grad ridicat de stres, iar 64,22 resimt îngrijorare, faptul că niciodată nu au timp pentru ei, oboseală şi lipsa odihnei. Un semnal de alarmă este legat de gradul de anxietate. În urma cercetării, s-a constatat o creştere a anxietăţii, nivelul acesteia ajungând la 34,80 la sută.

„Studiul a arătat ceea ce, din păcate, am bănuit în momentul în care, împreună cu colegii mei, am decis să realizăm acest proiect, unic de altfel în România. Un grad ridicat de epuizare profesională, dar şi personală. Ceea ce lasă urme adânci. Noi nu am putut să ne luăm prea multe zile libere în ultimul an, pentru că era nevoie de fiecare dintre noi. Cum să fi plecat când secţiile erau pline, când oamenii erau în suferinţă? Ne-a marcat fiecare etapă a acestei pandemii. Nu mai vorbim de gradul ridicat de afectare a calităţii vieţii care, însă, nu este doar în spital, ci fiecare dintre noi îl simte. Studiul va fi transmis Ministerului Sănătăţii şi sunt convins că poate fi aplicat la orice altă unitate sanitară aflată în lupta anti COVID. De altfel, mai mulţi colegi din ţară ne-au cerut ajutorul şi le vom pune la dispoziţie studiul, dar şi chestionarele, pentru a putea să realizeze şi ei o analiză a stării de epuizare”, a declarat Cristian Oancea, managerul Spitalului de Boli Infecţioase şi Pneumoftiziologie „Dr. Victor Babeş” Timişoara.

În etapa a doua a proiectului, participanţii la studiu au avut fie întâlniri personale, fie întâlniri de grup cu psihologul unităţii sanitare.

„Pe lângă datele statistice, care într-adevăr sunt îngrijorătoare, de exemplu, 9,31% dintre cei chestionaţi au şi un anumit grad de depresie. Ceea ce trebuie remarcat sunt răspunsurile la itemii cu cele mai ridicate cote: nu mă simt odihnit, mă simt la limita puterii, sunt secătuit emoţional, am prea multe lucruri de făcut. Sunt doar câteva dintre exemplele date de colegii mei. De asemenea, unii colegi au explicat că sunt marcaţi de numărul mare al pacienţilor care au pierdut lupta împotriva COVID în secţia ATI, dar şi de virulenţa cu care loveşte aceste cumplit virus. Alţii au evidenţiat dramatismul cazurilor pe care le-au tratat. Nu în ultimul rând, un factor important al burnout-ului este munca aproape continuă care ajunge, uneori, la 10-12 ore pe zi, dar şi faptul că cei mai mulţi dintre colegii mei nu reuşesc să se detaşeze de problemele de la spital nici acasă. Astfel se explică cotele ridicate obţinute şi remarcăm nerespectarea conceptului de echilibru ȋntre muncă şi viaţa personală”, spune Dana Biriş, psiholog clinician-psihoterapeut la Spitalul „Victor Babeş” Timişoara.

În etapa a treia, s-a urmărit găsirea unor soluţii pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, dar şi a stării psihoemoţionale a celor care lucrează în spital. Astfel, au fost gândite, şi urmează să fie puse în aplicare, o serie de măsuri care privesc acordarea unor zile libere, a concediilor de odihnă restante, dar şi realizarea unor întâlniri periodice.

„Întâlnirile periodice reprezintă una dintre cele mai importante măsuri pe care vrem să le punem în aplicare în perioada imediat următoare. (...) Nu în ultimul rând, vom încerca să îi ajutăm să găsească un echilibru intre viaţă personală şi cea profesională”, a mai spus Dana Biriş.

„În acelaşi timp avem în vedere reorganizarea muncii pe fiecare compartiment astfel încât să fie redusă presiunea pe fiecare dintre colegii mei, în funcţie de nevoile fiecăruia. Avem în vedere şi creşterea schemei de personal. Pur şi simplu suntem mult prea puţini”, a mai declarat managerul spitalului.

Studiul a fost realizat în perioada februarie–martie.