Medicii din Capitală, epuizaţi din cauza birocraţiei şi a numărului mare de consultaţii

Burnout-ul este principalul duşman al medicilor din Bucureşti, care apare, potrivit unui chestionar realizat de către reprezentanţii Colegiului Medicilor din Capitală, în urma mai multor factori cu care specialiştii se confruntă: prea multe sarcini birocratice, lipsa unui salariu motivant, numărul mare de consultaţii zilnice, interacţiunea cu pacienţi dificili, dar şi cu aparţinătorii acestora.

„Ştim cu toţii că actul medical, şi în general sănătatea, sunt puncte fierbinţi, mai ales în ultima vreme. Ştim cu toţii că în sistemul de sănătate există o serie întreagă de neajunsuri, este un sistem, cu toţii recunoaştem, subfinanţat, este un sistem care este grefat de probleme majore care trebuie reformat din temelii şi acest lucru – neajunsurile – au evidente repercusiuni asupra actului medical, în care în permanenţă sunt doi actori: medicul şi pacientul. Unul dintre elemente care pot afecta negativ actul medical îl reprezintă acest sindrom de suprasolicitare fizică şi psihică a profesionistului, burnout”, a declarat, în cadrul unei conferinţă de presă susţinută vineri, preşedintele Colegiului Medicilor din Bucureşti, Cătălina Poiană.

Medicii specialişti, rezidenţi şi primari care au răspuns chestionarului oferit de Colegiul Medicilor au declarat că, în medie, lucrează 42,9 ore pe săptămână şi consultă 18,2 pacienţi pe zi, iar 30% dintre aceştia au două locuri de muncă, şi 12%, trei sau mai multe job-uri.

De asemenea, rezultatele acestui studiu arată că 55% dintre medicii bucureşteni suferă de burnout personal, 52% de burnout profesional, 36% de burnout legat de interacţiunea cu pacientul, iar 24 % suferă de toate cele trei tipuri. Potrivit reprezentanţilor Colegiului Medicilor, nivelul ridicat de stres are repercusiuni asupra relaţiei cu pacientul care, spun aceştia, el are nevoie şi să fie ascultat. Însă şi pacienţii sau aparţinătorii acestora sunt cei care contribuie la creşterea nivelului de stres. Femeile sunt cele mai afectate de burnout, spre deosebire de bărbaţi.

„Una dintre probleme este cea legată de agresivitate, şi agresivitatea poate că este de foarte multe ori mai importantă la aparţinător decât la pacientul respectiv. Pacientul, de multe ori, înţelege situaţia în care este şi este mult mai tolerant. De ce mai multe ori, aparţinătorii, nu. Cele mai mari agresiuni sunt adresate medicului de către aparţinători. Uneori, medicul s-ar simţi bine dacă ar şti că sunt motitorizate aceste discuţii şi dacă ar putea să dovedească faptul că agresivitatea a fost cea care a declanşat la un moment dat o stare tensională. Dar după ce ai stat patru ore într-o operaţie şi ai făcut tot ce au crezut tu că e mai bine şi ţi-ai dat sufletul acolo, în momentul în care ieşi, nu poţi să spui, să comunici aparţinătorului tot ce ar dori el să afle, pentru că deja eşti chemat la sală înapoi pentru celălalt pacient. După ce îţi iei o serie de înjurături de la aparţinători, poate că nu mai ai disponibilitatea necesară de a zâmbi”, a mai spus Cătălina Poiană.

Cu toate acestea, sarcinile birocratice se află în topul listei de factori care epuizează medicii din Capitală, potrivit rezultatelor chestionarului.

„Ar trebui să existe un suport, un sprijin, personal care să rezolve doar aceste probleme birocratice pe care nici medicul, nici spitalul nu şi le permit. În spitalele din vest nici un medic nu stă să introducă cu cardul, toate lucrurile sunt făcute de personal specializat. Medicul nu are treabă decât cu bolnavul, n-are treabă cu această birocraţie. Deci, aici e problema la noi. În condiţiile în care numărul de consultaţii este foarte mare, medicul nu are un timp suficient pentru a mulţumi pacientul. Aici nu e vorba de calitatea actului medical. Pacientul are o aşteptare de la tine, care nu este numai cea de competenţă, este şi cea de relaţie psihologică directă. El are nevoie de calmul tău, de un timp suficient. Unii oameni, psihologic vorbind, au nevoie de un timp mai scurt, alţii mai lung. Aş adăuga aici şi lipsa psihologilor din majoritatea spitalelor cu situaţii grave. Şi comunicarea gravităţii unui diagnostioc tot în sarcina medicului cade. Ori, acest medic, într-un timp scurt pentru că are multe consultaţii pe care le are, trebuie să fie şi competent - să pună un diagnostic corect şi să dea tratamentul corect, să rezolve şi birocraţia şi să mai comunice şi perfect cu pacientul, şi pacientul să vadă un medic zâmbitor, care explică pe înţelesul lui şi el să plece de acolo cu sentimentul că actul medical a fost dus până la capăt. Pentru că medicina vine din latină, de la a fi împreună cu pacientul, medicina nu înseamnă numai să ai competenţe de diagnostic şi tratament, ci şi să fii împreună cu pacientul. Ceea ce este extrem de greu de realizat. Medicul ştie lucrurile acestea, îl apasă, îi creşte tot acest stres profesional, pentru că el şi-ar dori să ducă aceste lucruri până la capăt şi nu sepoate în sistemul pe care vi-l explicăm acum”, a explicat vicepreşedintele Colegiului Medicilor, Bogdan Popescu.