Membrii clanului Corduneanu au obţinut peste 1,65 milioane de euro din furturi

Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Teerorism (DIICOT) au obţinut probe din care rezultă că o parte dintre membrii grupării Corduneanu, de la începutul anilor 2000, au pus la punct şi dezvoltat o reţea de "hoţi" capabilă să acţioneze în UE, dar şi în spaţiul extracomunitar, se arată în rechizitoriul prin care 27 de membri ai clanului au fost deferiţi justiţiei.

De coordonarea grupării acestor reţele de hoţi s-au ocupat Bogdan Constantin, fost Corduneanu, Petronela Tiugă, fostă Corduneanu, Marian Tiugă, Adrian Corduneanu, Gheorghe Rusu fost Corduneanu, Vasile Liviu Corduneanu, fost Pipoş, şi Viorel Potorac, care avea rolul supraveghetor colector şi expeditor al sumelor de bani în ţară.

În aceste condiţii membrii grupării Corduneanu ar fi obţinut sume foarte mari de bani pe care le-au investit în achiziţionarea de autoturisme, achiziţionarea sau construirea de imobile.

Banii obţinuţi în străinătate erau trimişi în România prin Western Union

Anchetatorii au stabilit că din România către finanţarea activităţii infracţionale a ieşit suma de 70.284 de euro, iar beneficiile au fost în cuantum de 1.650.000 de euro.

"În speţă au fost efectuate investigaţii complexe în sensul identificării persoanelor care au desfăşurat activităţi infracţionale pe teritoriul UE şi probarea acestor activităţi fie prin depoziţiile martorilor, fie prin obţinerea de informaţii de la autorităţile străine, inclusiv administrarea de probe prin efectuarea unor comisii rogatorii internaţionale", se arată în rechizitoriul trimis Tribunalului Maramureş.

Din datele referitoare la transferurile de bani Western Union, furnizate de către FBI, şi care "au fost integrate în harta de analiză privind fluxul acestor date", a rezultat de-a lungul unei perioade mari de timp, că Bogdan Constantin a primit prin acest sistem aproximativ 500.000 de euro.

De asemenea, Constantin Florin Marcu, zis Coco, în perioada 2006-2008, a fost identificat în Dusserdolf, Dolmunth şi Koln de patru ori pentru furt din buzunare, iar în perioada la sfârşitul lunii decembrie 2009, el a fost arestat preventiv pentru tentativă de furt în Dusserdolf.

Procurorii DIICOT au obţinut date şi informaţii, confirmate şi în interceptările telefonice dintre Viorel Potorac şi Bogdan Constatin, dar şi dintre alţi membri ai grupării, în care s-a discutat despre arestarea lui Marcu.

Mai mult, autorităţile spaniole şi germane au comunicat anchetatorilor români date despre arestarea lui Marcu de cel puţin 16 ori pentru furt sau tâlhărie, cât şi depsre activitatea lui Anton Avădănii, zis Toni Montana.

Reţeaua de hoţi avea reguli interne şi un sistem de sancţiuni bine pus la punct

Anchetatorii au mai stabilit că Bogdan Constantin primea cele mai mari sume de bani obţinut din furat, iar Petronela Tiugă, împreună cu Marian Tiugă, zis Africanul (arestat Nurrenberg), aveau rolul de a coordona reţeua de hoţi, fiind identificaţi 19 dintre aceştia.

"Realizarea scopului constituirii grupării a fost facilitată printre altele şi de regulile existente în interiorul acesteia, care prevăd un sistem de sancţiuni interne şi externe care se materializau cu ocazia «şedinţelor de judecată» ţinute în acest scop. Aceste întâlniri aveau loc în incinta localului aparţinând SC Magic Garden Company de la Sala Sporturilor, cunoscut tuturor membrilor cu denumirea «la sală», întâlniri coordonate şi conduse de Bogdan Constantin", potrivit rechizitoriului.

La aceste întâlniri, membrii reţelei erau fie sancţionaţi, fie erau împăcaţi cei care nu se înţelegeau, cum a fost şi în cazul grupării Băcăuanu al cărui lider a fost chemat la sală pentru a plăti 20.000 de euro, pentru crearea unui conflict.

Dacă cineva dorea să părăsească reţeaua trebuia să plătească o sumă mare de bani

De asemenea, dacă unul dintre membri dorea să părăsească reţeaua, regula era să plătească o sumă mare de bani cu titlu de răscumpărare pentru a-şi recâştiga libertatea, în aceeaşi situaţie fiind Constantin Marcu, Narcis Vieru, zis Prinţul Hoţilor, Anton Avădăni, zis Toni Montana.

Clanul folosea două modalităţi de racolare a hoţilor care erau trimişi în străinătate, fie erau luaţi de mici, de la 10-12 ani şi duşi în străinătate, unde erau supravegheaţi şi "specializaţi" folosindu-se de faptul că acolo cei care aplicau legea obişnuiau să-i bată pe hoţi fără nicio altă sancţiune care să rămână scrisă şi să-i "pericliteze cariera", după care ulterior erau transferaţi în alte state din Europa, unde aplicau deprinderile dobândite, fie pentru a recupera unele datorii din ţară, fiind nevoiţi să fure numai în locurile şi condiţiile indicate de membrii grupării.

Persoanele care îi supravegheau pe hoţi în străinătate îi cazau în grupuri mici care să nu atragă atenţia, în locuri retrase pe care le părăseau după perioade scurte de timp.

Reţeaua avea adevărate "şcoli de hoţi" pentru copiii racolaţi

Un aspect remarcat în tot ceea ce înseamnă reţeaua de hoţi din străinătate îl constituie "tira" sau persoana care avea rolul de a masca momentul în care hoţul băga mâna în buzunarul unui "Centaur" - care în limbajul lor însemna o potenţială victimă. De cele mai multe ori "puştii" intrau în "branşă" pe post de "tiră", fiind plătiţi cu foarte puţini bani, făcându-i să-şi dorească să fure singuri.

Hoţii erau organizaţi astfel încât atunci când supraveghetorii identificau locuri unde se putea fura mult, "pontul" era transmis foarte repede către toţi membrii reţelei de tâlhari.

Procurorii DIICOT au mai stabilit că membrii grupării care supravegheau reţelele de hoţi din străinătate foloseau mai multe mijloace de a-i constrânge pe "puşti' să fure, astfel că le angajau avocaţi când erau prinşi, le luau paşapoartele şi actele pentru a nu putea să fugă, îi umileau în mod constant faţă de ceilalţi hoţi, spunându-le că nu au dreptul să mănânce dacă nu fură din ce în ce mai mult, iar uneori apelau la unii membri de la vârful ierarhiei din ţară ca să vorbească cu puştii la telefon pentru a-i timora şi a le induce teamă.