Mesajul unui poliţist, tată de fată, după crimele de la Caracal: Credinţa şi mândria mi-au murit odată cu moartea unui înger

„Sunt tată de fată şi…poliţist! Simţeam odată că pot face ceva care să conteze, diferit, ieşit din tipare, corect, că pot face ce trebuie! Am înţeles cât mă înşelam!”, spune poliţistul Flavian Săvescu, în scrisoarea de pe Facebok, în care precizează că e prima dată când îşi „raporteză” meseria copilului său!

„Cum să îi spun că nu trebuie să aibă încredere în meseria în care am crezut de când mă ştiu?! Cum sa îl învăţ ce este responsabilitatea când eu lucrez într-un sistem care îi demotivează până şi pe cei mai motivaţi colegi ai mei?! Ce caracterizează meseria asta? Sau ce ar trebui? Un singur lucru: responsabilitatea! Responsabilitatea că dincolo de consecinţe, faci un lucru în primul rând drept şi apoi legal! Dar cum credeţi dvs. că poate acţiona un poliţist când are în faţă spectrul consecinţelor, indiferent care ar fi ele?! Şi aici intervine asumarea responsabilităţii!
Nu vreau să judec dar sunt poliţist şi ştiu cum gândesc şi simt poliţiştii pentru că sistemul tinde să te transforme într-o unealtă fără creier, una ce poate şi trebuie să fie uşor de condus sau manipulat, una care să se teama de consecinţele lipsei de obedienţă!!!”, scrie Săvescu pe Facebook.

Ofiţerul de poliţie spune că ceea ce scrie are scopul de a conştientiza faptul că decizia pe care trebuie să o ia un poliţist în orice moment, ţine doar de asumarea responsabilităţii! „Iar asumarea responsabilităţii ţine de amintirea jurământului depus în faţa cetăţeanului, în faţa copilei care a murit!”.

„Am în faţa ochilor spectrul unui suflet ce a avut încredere dincolo de orice în normalitatea care ar trebui să existe în lumea în care trăim! Ea şi-a îndreptat încrederea în politie, în MINE, ca reprezentant al ei şi EU am dezamăgit-o! Sunt la fel de vinovat ca oricare dintre colegii mei care nu au putut-o salva! De ce? Pentru că văd zilnic mizeria de sub covoare! Pentru că atunci când mi se spune ca nu voi putea să schimb sistemul, ar trebui să continui să cred în mine! Am învăţat că meseria asta nu are nevoie de idealişti!”, mai scrie poliţistul.

Mesajul poliţistului este sfâşietor atunci când spune că pe lângă sentimentul care îl încearcă pe fiecare dintre cei care se întreabă ce s-a întâmplat între primul apel la 112 şi momentul în care Gheorghe Dincă ar fi ucis-o, să alăture groazei gândul la propriul copil.

„Poate cineva să îşi închipuie ce s-a întâmplat între primul telefon la 112 şi clipa când i s-a scurs ultima suflare?! Mă îndoiesc! Acum, pe lângă acest sentiment, toţi cei ce aveţi copii, alăturaţi groazei gândul la copilul vostru…şi scoateţi capul din nisip! Toţi suntem responsabili! Nu suntem oi să nu putem raţiona că nimeni nu ne poate spune să nu intervenim atunci când TREBUIE! Iar dacă nu intervenim când sufletul ne urlă aşa cum a urlat acel copil, este pentru că sistemul ne-a redus la tăcere!!! (...) Azi, sistemul a omorât un copil pentru ca acest copil a fost omorât de un psihopat cu mâna sistemului! Pentru că EU am fost incapabil sau nu am îndrăznit să intervin de teama consecinţelor! Pentru că am uitat mândria de a fi poliţist şi credinţa în adevăr dincolo de consecinţe! Pentru că am acceptat să fiu redus la tăcere atunci când ştiam că am dreptate! Sistemul nu are nevoie de oameni care priviţi din spate îşi arata coloana prea dreaptă! Sistemul are nevoie de proverbe cu capete plecate! Sistemul suntem NOI, cu toată acceptarea noastră! La fel de vinovaţi ca şi cei ce îl impun!”, scrie poliţistul din Reşiţa.

Flavian Săvescu spune că este comisar de politie şi îşi desfăşoară activitatea încă într-un serviciu operativ, care impune asumarea responsabilităţii. Totuşi, spune că „este singurul loc de muncă în care i-aş interzice fiicei mele să lucreze! Cred că asta spune totul! Am capul plecat în faţa realităţii că azi un copil a fost ucis! EU am fost incapabil sa îl salvez! Ţipetele pe care mi le imaginez îmi sfredelesc sufletul! Şi a murit! Încet! Gândindu-se la mine! Gândindu-se că EU POT şi TREBUIE să îi salvez VIAŢA! AŞTEPTÂND! Oare în ce moment a realizat ca EU nu voi veni?! Oare în ce moment i-a murit speranţa? Spectrul rece al morţii… Ultima bătaie a inimii… Voi fi poliţist şi mâine! Dar EA nu va mai fi! EU, un poliţist, îmi voi îmbrăţişa în continuare fata, dar un alt tată nu mai poate face asta! El nu a fost sunat de propria fiica pentru a o salva pentru că acest suflet pierdut a crezut îndeajuns în MINE! Iar EU am dezamăgit-o!”, scrie Flavian Săvescu.

Poliţist cu 23 de ani de muncă operativă, Săvescu spune că „Alexandra a murit sub coordonarea liderilor de nota 5”, făcând referire la notele obţinute la examen de fostul şef al Poliţiei Olt.

Scrisoarea lui Flavian Săvescu se încheie sfâşietor: „Sunt ofiţer de poliţie! Şi nu mai sunt mândru de asta!!! Credinţa şi mândria mi-au murit odată cu moartea unui înger! Dar sunt mândru că sunt tată şi sunt dator să îmi feresc copilul într-o ţară în care până şi îngerii mor!”.