Mihail Boldea, mustrat de instanţa supremă pentru că şi-a pus picături în ochi fără să ceară voie

Boldea s-a oprit brusc din declaraţia pe care o făcea în instanţă, a scos o sticluţă şi, fără să ceară voie în vreun fel, şi-a turnat picături în ochi.

Preşedintele completului de judecată, judecătoarea Ida Popa, i-a atras atenţia deputatului că i s-au asigurat toate garanţiile procesuale în raport cu calitatea pe care o are, aceea de inculpat, că nu este adecvat ceea ce a făcut în faţa completului de judecată şi că ar fi trebuit să ceară acordul magistraţilor pentru a-şi pune picături.

Ulterior, Boldea şi-a finalizat declaraţia dată în faţa judecătorilor, care a durat mai bine de patru ore. Declaraţia de 33 de file a fost printată şi dată lui Boldea să o semneze, potrivit normelor legale în vigoare.

La momentul transmiterii acestei ştiri, procesul de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ICCJ) a fost reluat cu pledoaria avocaţilor deputatului.

Instanţa supremă judecă luni recursul lui Mihail Boldea împotriva arestării preventive în lipsă.

Avocaţii au depus în instanţă o serie de înscrisuri în apărarea clientului lor. Un prim argument adus în favoarea lui Boldea este acela că deputatul, deşi a fost citat procedural corect, nu a avut timpul fizic necesar pentru pregătirea unei apărări adecvate.

ICCJ a decis, la 22 martie, emiterea unui mandat de arestare preventivă în lipsă pe numele lui Mihail Boldea, pentru 30 de zile, judecătorii instanţei supreme admiţând propunerea procurorilor DIICOT, care au invocat printre temeiuri şi faptul că parlamentarul se sustrage urmăririi penale.

Deputatul Mihail Boldea a fost adus în România în 27 martie, mandatul de arestare preventivă emis în 22 martie fiind confirmat atunci de instanţa supremă.

Potrivit procurorilor Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT), sunt date şi indicii rezonabile în legătură cu participaţia penală a deputatului Mihail Boldea, în perioada 2006 - 2011, în obţinerea unor importante foloase materiale, injuste, prin inducerea în eroare a unor persoane, cu ocazia încheierii unor contracte de vânzare-cumpărare ale unor imobile, ascunzând situaţia juridică reală a acestora ori existenţei unor convenţii comerciale în ceea ce priveşte bunurile.