Mihail Gorbaciov va fi înmormântat lângă soţia Raissa. Cum s-a înfiripat marea lor iubire

S-au întâlnit la universitate, ambii au avut bunicii în gulag, iar leucemia care i-a despărţit în 1999. Este povestea lui Mihail Gorbaciov şi a Raissei, soţia lui.

„Îţi aminteşti dacă apoi i-am dat Ninei înapoi pantofii albi pe care mi-i împrumutase pentru nunta noastră?”, sunt ultimele cuvinte rostite de Raissa, înainte de a muri. În urmă cu un an, la sfârşitul lunii august 2021, la Teatrul Naţiunilor din Moscova aveau loc ultimele reprezentaţii ale piesei „Gorbaciov”. Succes mare, bilete care costau şi 250 de euro. 

A decedat la 67 de ani

Soţia lui Mihail a murit de leucemie în 1999, la vârsta de 67 de ani. Liderul care a pus capăt Războiului Rece, care s-a stins din viaţă la vârsta de 91 de ani, dedicase şi ultimul volum din memoriile sale, publicat în 2013, iubitei sale Raissa.

Steve Rosenberg, de la BBC, povesteşte când Gorbaciov i-a arătat cartea, după un interviu în studioul său din Moscova. Avea un portret mare al Raissei pe perete şi fotografiile ei pe birou. Pe prima pagină, cuvinte din jurnalul său, la un an după ce soţia sa a murit într-un spital din Germania. „Viaţa mea şi-a pierdut sensul principal. Nu am simţit niciodată o singurătate atât de profundă”.

Şi apoi, răsfoind volumul, Rosenberg îşi aminteşte de ochii lui Gorby, care s-au luminat la vechile imagini ale celor doi împreună: vacanţe, reuniuni de familie, călătorii oficiale în străinătate. Şi portretele lui preferate: cele alb-negru, făcute înainte de nunta care a avut loc la Moscova, în 1953, la scurt timp după ce s-au cunoscut, pe când erau încă doi studenţi (Misha la Drept, Raissa la Filosofie).

Erau atât de săraci încât pentru ceremonia pe care a avut-o au luat pantofi cu împrumut de la prietena Nina. Noul secretar al Partidului Comunist a făcut turul ţării alături de soţia sa, ceva nemaivăzut până atunci în istoria Uniunii Sovietice (şi în cea a Rusiei de astăzi), atât de influenţată de codul patriarhal rigid în care femeile sunt rar văzute sau simţite. Raissa, în schimb, era o „prezenţă” inevitabilă.

Fiică de inginer

Raissa a fost fiica unui inginer de căi ferate care a călătorit prin ţară. Născută în 1932 într-un sat din Siberia, era o elevă strălucită, cu un bunic dispărut în gulagurile lui Stalin (ca şi cel al lui Gorbaciov), doctor în sociologie la Institutul Pedagogic Lenin. La Moscova, cu o teză despre viaţa de zi cu zi a ţăranilor, l-a întâlnit pe Mişa, imediat a urmat nunta, urmată de alegerea de a-şi urma soţul în regiunea originară Stavropol, nu departe de Crimeea, unde viitorul lider îşi începe cariera în partid, după primii paşi în structurile universităţii. Acolo s-a născut singura fiică, Irina. Apoi, revenirea la Moscova, în 1978. „Sunt foarte norocoasă cu Mihail”, va spune ea ani mai târziu, într-un interviu. „Suntem prieteni foarte apropiaţi, sau mai bine zis: între noi este o mare complicitate”.

Ceai şi caviar cu Nancy Reagan

Cei doi au mers la Londra, pentru o întâlnire cu Margaret Thatcher. „Poţi lucra cu acest om”, a spus apoi Doamna de Fier. Nancy Reagan, în memoriile sale, vorbeşte despre o Raissa „insuportabilă”, cu ocazia unui ceai cu caviar oferit la Geneva, la primul summit istoric al dezgheţului dintre super-puteri. La vizita la Casa Albă, Raissa a comentat: „Aceasta îmi pare un muzeu mai mult decât o casă”.

Urâtă şi puţin iubită acasă în anii de triumf, a fost comparată cu ultimii ţari ai Rusiei. Pasiunea Raissei pentru brandurile de modă franceze şi italiene i-a adus porecla „Compagna Gucci”. Cuvinte şi mai dure: reporterul New York Times care a trecut în revistă spectacolul de la Teatrul Naţiunilor de anul trecut spune că bunicul său a numit-o pe Raissa Gorbaciova „şoarece”, „şoarecele ăla”, jucându-se cu sonoritatea cuvântul rusesc care înseamnă şobolan. Ultimii ani au fost o cursă grea pentru Raissa: călătorii în străinătate pentru a strânge bani pentru Fundaţia creată pentru combaterea leucemiei.