Acum două veri încă se mai discuta despre Proiectul de Ţară promis de Preşedinte. Între timp, Preşedintele s-a luat cu România Educată (un alt proiect grandios) şi l-a lăsat baltă.
Am imaginea kafkiană a Comisiei Prezindenţiale pentru Elaborarea Proiectului de Ţară, care mai lucrează pe undeva, printr-un cotlon al Palatului, şi peste care – în 2118, la Bicentenar – vor da nişte entităţi din table şi cipuri – reprezentanţi ai Partidului Social-Democrat al Roboţilor şi ai Partidului Liberal al Inteligenţei Artificiale.
Acum două veri încă se mai discuta despre Proiectul de Ţară promis de Preşedinte. Între timp, Preşedintele s-a luat cu România Educată (un alt proiect grandios) şi l-a lăsat baltă.
Am imaginea kafkiană a Comisiei Prezindenţiale pentru Elaborarea Proiectului de Ţară, care mai lucrează pe undeva, printr-un cotlon al Palatului, şi peste care – în 2118, la Bicentenar – vor da nişte entităţi din table şi cipuri – reprezentanţi ai Partidului Social-Democrat al Roboţilor şi ai Partidului Liberal al Inteligenţei Artificiale.
Acum patru veri, încă vegheam la capătâiul speranţei:
E vară. Ne răcorim cu proiecte de ţară. Altfel n-am fi avut despre ce să vorbim. Mulţumim.
Un proiect de ţară rămâne. Nu e ca zâna muşcată de câne. Îl poţi pune în ramă, în vază. Durează.
Îl poţi prinde-n agrafe. Are capitole şi paragrafe. Trebuie doar să bagi în paranteze câteva cuvinte obeze. Cum ar fi com-pe-ti-ti-vi-ta-te.
Hai, că se poate. Când o să avem un proiect de ţară, n-o să ne mai dea nimeni afară. Ne vom buluci înăuntru, patrie ghiduşă. Vom lăsa pantofii la uşă.
Ce frumos o să fie (o să citim zilnic proiectul ca pe un tratat de posologie): ferestre mici şi o poartă înaltă. Marea Neagră? S-o lăsăm baltă.