Ministrul Culturii: Dăruiţi un mărţişor pentru a menţine mereu vii frumoasele tradiţii româneşti

„1 Martie reprezintă nu numai debutul calendaristic al primăverii, ci şi o promisiune de renaştere, speranţă şi noi începuturi. Iar toate aceste trăiri profunde au fost adunate, cu multă măiestrie şi creativitate, de poporul român, în delicatul Mărţişor, un simbol al obiceiurilor străvechi, acum parte a patrimoniului UNESCO. Dăruiţi un mărţişor astăzi, pentru că veţi reuşi să readuceţi în lumină şi să menţineţi mereu vii frumoasele tradiţii româneşti. Sunt obiceiuri preţioase, care fac parte din fibra şi identitatea noastră naţională şi pe care cred că suntem datori să le ducem mai departe. Doamnelor şi domnişoarelor, vă doresc o primăvară frumoasă, cu zâmbete şi împliniri, încărcată de evenimente care să vă bucure sufletele, iar pacea, credinţa şi liniştea să vă însoţească”, a declarat ministrul Culturii, Lucian Romaşcanu.

Potrivit unui comunicat al ministerului, mărţişorul autentic era reprezentat pe vremuri de şnurul bicolor, la care părinţii adăugau o monedă de argint, pe care copiii o purtau la mână sau la gât. Ulterior a devenit un mic obiect de podoabă, din aur, argint sau alt metal / cristal, legat de un şnur împletit dintr-un fir alb şi unul roşu. Celor două fire (de mătase, bumbac sau lână) li s-au atribuit diverse semnificaţii, fiind oferite cu acelaşi drag astăzi, ca şi în trecut, copiilor, tinerilor, soţiilor şi chiar prietenilor, pentru noroc şi prosperitate. În timp ce roşul protejează de rele în credinţa populară şi exprimă viaţa şi iubirea, albul semnifică puritatea, lumina, energia. O altă simbolistică a şnurului bicolor este aceea că albul reprezintă iarna, iar roşul, vara.

Numele mărţişorului este legat de denumirea lunii martie care provine din latinescul Martius. Pentru zonele cu climă temperată şi patru anotimpuri, este prima lună de primăvară. În vechiul calendar roman, 1 martie marca Anul Nou.

Conform reprezentanţilor Ministerului Culturii, obiceiul confecţionării şi purtării mărţişorului se regăseşte în Răsăritul Europei, la români, aromâni, bulgari, macedoneni, albanezi, greci şi găgăuzi. În mijlocul şi în a doua jumătate a secolului trecut, obiceiul de a purta mărţişoare s-a răspândit şi la alte grupuri etnice, de exemplu la germanii şi maghiarii care locuiesc în România sau la ucrainenii şi evreii din Republica Moldova. De asemenea, practica purtării mărţişorului se întâlneşte şi pe teritoriul Ucrainei, la românii din regiunile Cernăuţi şi Odessa, la bulgarii, găgăuzii şi albanezii care locuiesc în regiunile Odessa şi Zaporijjea.

„Astăzi, mărţişorul face parte din patrimoniul UNESCO, după ce la data de 6 decembrie 2017, Comitetul Interguvernamental al UNESCO pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial a votat înscrierea în Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii a <Practicilor culturale asociate zilei de 1 Martie (Mărţişorul)> – dosar multinaţional coordonat de România şi elaborat împreună cu Republica Moldova, Republica Macedonia şi Republica Bulgaria”, a mai transmis Ministerul Culturii.