Ministrul Educaţiei propune Universităţii de Medicină să preia Institutul Cantacuzino

Cîmpeanu i-a trimis, săptămâna trecută, o scrisoare rectorului UMF Ioanel Sinescu, în care-şi exprimă "disponibilitatea de a identifica împreună soluţii în vederea deblocării situaţiei existente" la Institutul Cantacuzino.

"Având în vedere competenţa, expertiza precum şi interesul manifestat în ultima perioadă de către reprezentanţii Universităţii de Medicină şi Farmacie «Carol Davila» din Bucureşti, faţă de situaţia Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie «Cantacuzino», vă rugăm să aveţi amabilitatea de a analiza posibilitatea ca universitatea pe care o conduceţi
să preia coordonarea acestui institut", se spune în documentul remis conducerii UMF, potrivit unui comunicat al Ministerului Educaţiei şi Cercetării (MECS).

Ministrul mai spune că UMF Bucureşti "beneficiază de cei mai buni specialişti în domeniul de activitate al institutului, cadre didactice universitare cu recunoaştere internaţională, dar şi de persoane cu experienţă şi rezultate remarcabile în ceea ce priveşte managementul unităţilor şi instituţiilor din domeniul medical".

Contactat de MEDIAFAX, Ioanel Sinescu a spus că va prezenta senatului universităţii propunerea MECS privind preluarea Institutului Cantacuzino.

Potrivit MECS, de la înfiinţare şi până în prezent, Institutul Cantacuzino a avut mai multe forme de organizare.

Institutul de Seruri şi Vaccinuri "Dr. Ion Cantacuzino" a fost înfiinţat printr-o lege publicată în Monitorul Oficial (MO) în 1921 şi promulgată de regele Ferdinand la 13 iulie 1922 cu Decretul nr. 3068.

După adoptarea Legii nr. 15/1990 privitoare la reorganizarea întreprinderilor de stat în regii autonome si societăţi comerciale, a fost înfiinţată Regia autonomă "Institutul Cantacuzino", prin Decizia Guvernului nr. 1247 din 4 decembrie 1990.

Institutul Cantacuzino a fost reorganizat în institut public în regim extrabugetar, prin Hotărârea de Guvern nr. 133 din 30 martie 1994.

Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie "Cantacuzino" (INCDMI Cantacuzino) a trecut în coordonarea Ministerului Sănătăţii prin HG nr. 1563/2008.

Anul trecut, institutul a trecut în coordonarea Ministerului Educaţiei, prin HG nr. 844/2014.

Obiectul de activitate al Institutului Cantacuzino cuprinde: cercetare ştiinţifică şi dezvoltare tehnologică în materie de infecţii bacteriene, virale şi parazitare şi în domeniile biologiei celulare şi moleculare, imunologiei, biotehnologiei şi geneticii microbiene, asistenţă tehnico-metodologică, activităţi de sănătate publică, precum şi acordarea de servicii specializate, activităţi de formare, specializare, perfecţionare profesională şi pregătire postuniversitară de specialitate, dar şi activităţi de producţie de preparate biologice profilactice şi terapeutice, reactivi biologici de diagnostic, reactivi imunochimici, medii bacteriologice şi pentru culturi celulare, dispozitive medicale, hrană granulată standardizată pentru animale de laborator etc. şi comercializarea acestora în ţară şi străinătate.

Prin intermediul programelor publice de cercetare-dezvoltare şi inovare coordonate de Autoritatea Naţională pentru Cercetare Ştiinţifică şi Inovare, MECS a susţinut finanţarea activităţilor de cercetare-dezvoltare desfăşurate de Institutul Cantacuzino, în perioada 2009 - 2014, cu peste 35 de milioane de lei.

Academicianul Constantin Ionescu-Târgovişte, preşedintele Asociaţiei Medicale Române, a declarat duminică, după după Congresul al IX-lea al asociaţiei, că va fi înfiinţat un fond pentru salvarea Institutului Cantacuzino, unitate medicală strategică de care România are nevoie mai ales în contextul apariţiei unor boli noi, precum Ebola.

Institutul Cantacuzino, care se număra printre cei mai apreciaţi producători de imunologice din lume, şi-a început declinul în februarie 2010, după ce Agenţia Naţională a Medicamentului (ANM) i-a retras autorizaţia de punere pe piaţă a produselor injectabile, inclusiv a vaccinurilor, întrucât îi expirase standardul de bune practici de fabricaţie. În aceste condiţii, unele programe naţionale de imunizare au fost blocate timp de mai multe luni, iar autorităţile au fost obligate să importe vaccin.

Anul 2012 a fost primul în care în campania de imunizare gratuită împotriva gripei nu au mai fost folosite vaccinuri de la Institutul Cantacuzino, după ce, în ianuarie 2012, multe loturi cu doze fabricate la acest institut au fost retrase, din cauza unei concentraţii scăzute a tulpinei B, linia de producţie a fiolelor fiind ulterior închisă.

În 2013 producţia a fost reluată fiind realizate primele 600.000 de doze, dar, la sfârşitul anului, ANM a anunţat Institutul Cantacuzino că vaccinul antigripal nu poate fi pus pe piaţă, întrucât au fost descoperite probleme. Totodată, ANM a trimis probe, pentru reverificare, la Agenţia Medicamentului din Franţa, care a comunicat, în 31 ianuarie, că vaccinul nu este conform normelor. Rezultatele au indicat faptul că vaccinul antigripal produs la Institutul Cantacuzino are peste 3.000 de unităţi per mililitru de endotoxine, faţă de sub 100 pentru un produs conform.

În acest context, producţia de vaccin a fost oprită, iar imunizarea populaţiei se face numai cu vaccin din import.