Misterioasa piatră de altar de la Stonehenge ar fi fost adusă de la peste 640 de kilometri depărtare

Noile cercetări sugerează că piatra de altar de la Stonehenge, considerată anterior ca fiind din Ţara Galilor, ar fi putut fi transportată din Scoţia – de la peste 640 de kilometri distanţă – cu aproximativ 5.000 de ani în urmă, scrie Smithsonian Magazine. Această revelaţie, detaliată într-un studiu recent publicat în revista Nature, ridică întrebări interesante despre capacităţile tehnologice ale societăţilor neolitice.

Piatra de altar, situată în centrul Stonehenge-ului sub un trilit căzut, a fost mult timp o enigmă. Originile sale au fost anterior legate de surse galeze, dar noile analize ale compoziţiei sale chimice indică altceva. Cercetătorii au descoperit că piatra conţine granule minerale cu vârste între unu şi două miliarde de ani, altele având aproximativ 450 de milioane de ani. Această amprentă chimică sugerează că piatra provine din Bazinul Orcadian din Scoţia.

Descoperirea adaugă complexitate înţelegerii noastre despre construcţia Stonehenge. Monumentul, construit în etape începând cu aproximativ 3000 î.Hr., este renumit pentru rafinamentul său arhitectural. Piatra de altar, cântărind aproximativ 6 tone, a fost probabil plasată la Stonehenge între 2620 şi 2480 î.Hr.

„Îl pupa lumea pe stradă” – Nicu Ceaușescu demontează mitul sosiei lui Nicolae Ceaușescu

Nicu Ceaușescu: „Eram umflat artificial, de parcă aveam coroniță de Oscar”

Coautorii studiului, inclusiv geologul Anthony Clarke de la Universitatea Curtin, speculează că călătoria pietrei din Scoţia ar fi putut implica transport maritim. Având în vedere constrângerile tehnologice ale vremii, aceasta ar implica reţele comerciale avansate şi o organizaţie socială semnificativă. Comunităţile neolitice sunt cunoscute pentru utilizarea cursurilor de apă pentru transport, făcând o rută maritimă plauzibilă pentru mişcarea unor pietre atât de masive.

Cu toate acestea, unii experţi, cum ar fi arheologul Mike Pitts, sugerează că o călătorie pe uscat ar fi putut fi de asemenea fezabilă. Pitts argumentează că transportul pietrei pe uscat ar fi fost vizibil şi ar putea spori semnificaţia acesteia pe parcursul călătoriei. Studiul evidenţiază că Stonehenge era probabil cunoscut pe o arie mai largă decât s-a înţeles anterior, indicând reţele extinse de comunicare şi comerţ în Britania neolitică.

Implicaţiile acestei cercetări sugerează un nivel mai înalt de complexitate şi conectivitate între comunităţile antice decât se credea anterior. Metodele precise de transport rămân nesigure, dar studiul oferă perspective valoroase asupra dimensiunii şi semnificaţiei construcţiei Stonehenge.