MJ despre deciziile de invalidare a unor membri ai CSM: Competenţa CC s-a lărgit

Într-un comunicat de presă de luni, Ministerul Justiţiei (MJ) arată că, prin Legea 177/2010, dispoziţiile art. 27 alin. (1) din Legea 47/1992 au fost completate în sensul stabilirii unei noi competenţe a Curţii Constituţionale, respectiv pronunţarea asupra constituţionalităţii hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, a hotărârilor plenului Senatului şi a hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului".

Exercitând controlul anterior asupra acestui text, Curtea Constituţională a respins obiecţia de neconstituţionalitate prin care autorii sesizării apreciau că s-ar extinde nejustificat atribuţiile Curţii Constituţionale, fapt ce ar excede prevederilor Legii fundamentale (decizia 1106/2010), se arată în comunicatul MJ.

Asociaţia Magistraţilor din România consideră că, judecând persoane fizice sub aspectul legalităţii candidaturii, deciziile Curţii Constituţionale privind candidaturile pentru CSM sunt în afara competenţelor acesteia şi nu produc efecte juridice obligatorii, având caracterul unor hotărâri civile.

Vineri, Asociaţia Magistraţilor din România atrăgea atenţia că, prin deciziile Curţii Constituţionale 53 şi 54 din 25 ianuarie 2011, ale căror motivări au fost publicate în 3 februarie 2011, CC trece pragul competenţelor sale, aducând o atingere gravă înseşi supremaţiei Constituţiei pe care trebuie să o garanteze şi subminând grav principiul separaţiei puterilor în stat.

De cealaltă parte, MJ susţine că "Curtea Constituţională a apreciat, în motivarea deciziei pronunţate, că dispoziţiile art. 146 din Constituţie enumeră atribuţiile Curţii Constituţionale, dar că enumerarea expresă prevăzută de lit. a) - k) nu este limitativă, de vreme ce acelaşi articol, la lit. l), prevede că instanţa de contencios constituţional îndeplineşte «şi alte atribuţii prevăzute de legea organică a Curţii»". Curtea a apreciat că, "noua reglementare consacră o atribuţie nouă a Curţii, respectiv controlul de constituţionalitate al hotărârilor plenului Camerei Deputaţilor, al hotărârilor plenului Senatului şi al hotărârilor plenului celor două Camere reunite ale Parlamentului, atribuţie care se circumscrie, în mod evident, cadrului constituţional consacrat de art. 146".

"Singura autoritate învestită cu atribuţii de control al constituţionalităţii legilor a statuat, aşadar, că este constituţională atribuţia conferită Curţii Constituţionale de organul legiuitor al Statului, Parlamentul României. În aceste condiţii, poziţia prin care sunt apreciate ca fiind contrare Legii Fundamentale dispoziţii dintr-o lege verificată de Curte şi constatate constituţionale, este în afara cadrului constituţional", notează MJ.

De altfel, şi în cuprinsul deciziilor sale recente Curtea îşi verifică în mod expres competenţa şi statuează că are atribuţia de a verifica hotărârea Plenului Senatului criticată.

Pe de altă parte, susţinerea faptului că deciziile pronunţate de Curtea Constituţională ar obliga Senatul să reia procedurile de validare a membrilor CSM cu încălcarea prevederilor legii (art. 18 alin.4 din Legea 317/2004), validând individual membrii Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri nu este întemeiată. Constituţia, la art. 133 alin. 2) statuează: „Consiliul Superior al Magistraturii este alcătuit din 19 membri, din care: a) 14 sunt aleşi în adunările generale ale magistraţilor şi validaţi de Senat”. Aşadar, cei care sunt validaţi de Senat, sunt „membrii”, textul constituţional nefăcând referire la vreo „listă”. Sintagma utilizată de art. 18 alin. 4 din Legea nr. 317/2004:„Senatul … validează lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii” nu poate fi interpretată ca o posibilitate obligatorie şi exclusivă, deoarece lista poate fi „validată”, total sau parţial, dar şi invalidată. Senatul, în aplicarea principiului echilibrului şi controlului puterilor în stat exercită dreptul de control asupra modalităţii de desemnare a CSM, pe baza verificărilor efectuate. O formulare similară conţine şi art. 73 alin. 1 din Constituţie, care utilizează sintagma „adoptă legi”, ceea ce nu exclude posibilitatea pentru forul legislativ de a adopta parţial sau de a respinge o iniţiativă sau o propunere legislativă. În plus, nu există nici o raţiune pentru care Senatul ar trebui să invalideze toţi membrii aleşi în adunările generale, în condiţiile în care numai pentru unii s-ar constata că procedura de desemnare a fost viciată, sancţionându-i, astfel,pentru o nelegalitate care nu îi priveşte.

Astfel, arată MJ, ar fi greu de respectat obiectivitatea şi imparţialitatea în luarea deciziilor, în condiţiile în care ar fi permise noi candidaturi ale membrilor care tocmai îşi încheie mandatul, fiind greu de imaginat cum ar putea un membru al CSM, candidat pentru un nou mandat, să îşi „judece” cu obiectivate şi imparţialitate propria procedură de alegere în cadrul acestui organism şi extrem de dificil de conceput soluţia pe care ar putea-o pronunţa organul cu rol suprem în asigurarea independenţei justiţiei, dacă toţi membrii săi ar candida din nou în alegeri, pentru obţinerea unui nou mandat.

În acest context, ministrul Justiţiei solicită "adoptarea din partea tuturor factorilor implicaţi sau care au legătură cu înfăptuirea justiţiei a unei poziţii echilibrate, nepartizane, firească într-un stat de drept cu o democraţie constituţională, şi le solicită să sprijine, prin atitudinea lor, interesele sistemului judiciar".

Asociaţia Magistraţilor în România afirma, într-un comunicat din 4 februarie, că CC nu a examinat niciun moment constituţionalitatea celor două hotărâri ale Senatului, ci doar legalitatea unor candidaturi individuale, pronunţându-se în locul instanţei aparţinând puterii judecătoreşti şi extinzându-şi competenţa în afara legii.

"Considerăm totodată că, substituindu-se instanţei de drept comun, Curtea Constituţională a abandonat şi principii elementare de drept, consacrate de Constituţie şi de reglementările internaţionale, ca dreptul la apărare şi contradictorialitatea procesului, iar acest fapt este cu atât mai grav cu cât CCR se antepronunţă, în cuprinsul deciziilor sale, cu privire la fondul unor litigii aflate în acest moment pe rolul instanţelor de drept comun", arată AMR.

În acelaşi timp, AMR constată că deciziile pronunţate de Curtea Constituţională obligă Senatul să reia procedurile de validare a membrilor CSM şi să încalce, la rândul său, prevederile legii (art. 18 alin.4 din Legea 317/2004), validând individual membrii Consiliului Superior al Magistraturii, şi nu lista cuprinzând magistraţii aleşi ca membri aşa cum cere în mod expres norma legală.

În consecinţă, Asociaţia Magistraţilor din România consideră că, judecând persoane fizice sub aspectul legalităţii candidaturii, deciziile pronunţate de CCR sunt în afara competenţelor acesteia şi nu produc efecte juridice obligatorii, având caracterul unor hotărâri civile, care, urmând regulile constituţionale, trebuie pronunţate de puterea judecătorească.

Curtea Constituţională subliniază - în decizia sa, luată cu majoritate de voturi în 25 ianuarie şi publicată joi - faptul că având în vedere imperativul constituţional referitor la organizarea şi funcţionarea Consiliului Superior al Magistraturii, până la reluarea şi finalizarea alegerilor pentru cele trei demnităţi (judecătorii Lidia Bărbulescu şi Dan Lupaşcu şi procurorul Dan Chiujdea-n.r.) ce au atras viciul de neconstituţionalitate, Senatul are îndatorirea constituţională să procedeze la validarea celorlalţi membri aleşi cu respectarea legii.

Atât propunerea de validare cât şi validarea membrilor Consiliului Superior al Magistraturii trebuie să se întemeieze pe verificarea prealabilă a respectării procedurilor de alegere, a îndeplinirii cerinţelor legale pentru ocuparea respectivei demnităţi, precum şi a interdicţiilor şi incompatibilităţilor ce pot rezulta fie din statutul personal, fie din alte prevederi legale.

Potrivit deciziei CC, toate aceste aspecte reliefează faptul că prin Hotărârea Plenului Senatului 53 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraţilor aleşi ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, dintre care, contrar prevederilor legale, trei se află la al doilea mandat, au fost încălcate prevederile art.1 alin.(5) din Constituţie, potrivit cărora "În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie". Principiul supremaţiei Constituţiei şi principiul legalităţii sunt de esenţa cerinţelor statului de drept, în sensul prevederilor constituţionale ale art.16 alin.(2), conform cărora "Nimeni nu este mai presus de lege".

Pe de altă parte, hotărârea Senatului privind alegerea reprezentanţilor societăţii civile în CSM este neconstituţională, deoarece a fost dată fără verificarea prealabilă a îndeplinirii condiţiilor legale, în special a celor legate de interdicţii şi incompatibilităţi în ceea ce-l priveşte pe Victor Alistar.

Curtea Constituţională a admis, în 25 ianuarie sesizarea referitoare la Hotărârea Plenului Senatului nr.31 din 15 decembrie 2010 privind alegerea celor doi reprezentanţi ai societăţii civile în Consiliul Superior al Magistraturii (Corina Adriana Dumitrescu şi Victor Alistar) şi a constatat că respectiva hotărâre este neconstituţională.

Victor Alistar, unul dintre membrii CSM care ar urma să-şi piardă poziţia în urma deciziei Curţii Constituţionale, susţine că CC a încălcat Constituţia pentru că a cenzurat un act administrativ, respectiv Hotărârea 31 a Senatului, în condiţiile în care acest lucru poate fi făcut doar de instanţe.

Victor Alistar consideră că decizia Curţii Constituţionale reprezintă, prin ea însăşi, o încălcare expresă a Constituţiei, pentru că în fapt CC a făcut cenzura unui act administrativ, respectiv a Hotărârii nr. 31/2010 a Senatului, "încălcând astfel în mod flagrant prevederile art. 126 alin (6) din Constituţie, care prevede că cenzura actelor administrative se face de către instanţele judecătoreşti".

"Deşi unii membrii ai Curţii îşi bazează raţionamentul pe principiul «nimeni nu este mai presus de lege», Curtea face dovada că nu îl înţelege pe deplin sau, dacă îl înţelege, nu şi-l asumă", notează Alistar într-un comunicat de presă remis agenţiei MEDIAFAX.

În ce priveşte motivarea deciziei CC nr. 54/2011, Alistar arată că aceasta nu conţine în considerente niciun motiv de neconstituţionalitate, ci reia aspecte de legalitate care sunt deja deduse judecăţii în cauza nr. 9228/2/2009 aflată în faza fondului la Curtea de Apel Bucureşti, instanţa fiind învestită cu analiza, prematurităţii sau a tardivităţii ori admisibilităţii contestaţiilor depuse contra actelor administrative.

"Pentru a evidenţia abuzivul situaţiei, menţionez că pe masa Curţii s-a aflat şi un certificat de grefă care confirma obiectul cererilor din cadrul dosarului, dar nici asta nu a contat", mai scrie Alistar.

El precizează că la Curtea de Apel Bucureşti se judecă cererea de anulare a actului de procedură al ANI, alături de cererea ANI şi ANFP de anulare a actelor sale de suspendare din funcţia publică în perioada 2004-2009.

"Pentru a nu se uita de unde a pornit conflictul reamintesc că tocmai pentru a evita să intru in situaţie de incompatibilitate m-am suspendat din funcţia publică, prin acte administrative care sunt şi în acest moment valabile, şi a căror anulare ANI doar a cerut-o. Toate acestea după ce am cerut demiterea conducerii ANI în februarie 2009, pentru o serie de nereguli verificate şi confirmate ulterior de Curtea de Conturi. Deşi conflictul meu juridic cu ANI se află în instanţă la acest moment, Curtea Constituţională a ales să dea câştig de cauză ANI fără să îmi solicite şi mie punctul de vedere, şi asta pentru că judecând o contestaţie inadmisibilă, nu avea procedură", a explicat Alistar.

În opinia lui Alistar, CC şi-a extins competenţele în materia puterii judecătoreşti şi şi-a subordonat camerele Parlamentului în materia competenţelor exclusive ale Parlamentului, comportându-se ca autoritate superioară de control şi cenzură.

"Astfel, Curtea s-a comportat ca o instanţă de drept comun în materia contenciosului administrativ, cenzurând pe criterii de nelegalitate acte administrative, iar pe fond s-a substituit competenţelor exclusive ale Senatului de a verifica şi aprecia cu privire la îndeplinirea condiţiilor de către candidaţii pentru funcţia de membri ai CSM din partea societăţii civile. Pe lângă performanţa de a încălca printr-o singură decizie autoritatea puterii judecătoreşti şi cea a puterii legislative, Curtea a încălcat şi drepturile omului, prin încălcarea dreptului meu la apărare, dreptului meu de acces la justiţie, a dreptului de a accede într-o funcţie publică, toate garantate prin Constituţie", a mai spus Alistar.

El mai susţine că şi dacă va câştiga procesul cu ANI, mandatul său de membru ar rămâne revocat, în condiţiile în care deciziile CC sunt definitive, nu pot fi recurate sau revizuite şi sunt general obligatorii. Alistar precizează că, astfel, reţinerea şi soluţionarea unei contestaţii inadmisibile pe rolul Curţii a fost incorectă şi pentru că produce efecte ireparabile.