Moartea „necreştinească” a omului care a liberalizat canabisul în Olanda

Dries van Agt, prim-ministru creştin-democrat al Ţărilor de Jos din 1977 până în 1982, a murit prin eutanasie „mână în mână” cu soţia sa, Eugenie van Agt-Krekelberg. Ambii aveau 93 de ani şi au lăsat în urmă trei copii.

 

Vestea morţii sale a fost anunţată de The Rights Forum, organizaţia pentru drepturile omului pe care a fondat-o. Cuplul a murit luni şi urma să fie înmormântat într-o ceremonie privată în oraşul Nijmegen, din est.

 

„A murit mână în mână cu iubita lui soţie, sprijinul şi ancora cu care a fost mai bine de 70 de ani şi pe care a continuat să o numească mereu ‘fata mea’”, a scris organizaţia într-un comunicat.

 

Amândoi aveau o sănătate precară de ceva vreme. În 2019, Van Agt a suferit o hemoragie cerebrală, în timp ce ţinea un discurs la un eveniment memorial pentru palestinieni şi de atunci nu şi-a revenit niciodată pe deplin.

 

Creştin-democrat tradiţional, Van Agt a devenit din ce în ce mai progresist după ce a părăsit politica, plecând din partidul său în 2017 din cauza diferenţelor ideologice. Prim-ministrul olandez Mark Rutte l-a numit pe Van Agt „stră-străbunicul său în funcţie”.

 

„Prin limbajul său înflorit şi unic, convingerile sale clare şi prezentarea sa izbitoare, Dries van Agt a dat culoare şi substanţă politicii olandeze într-un moment de polarizare şi reînnoire a partidului”, a scris Rutte într-un comunicat.

A fost lăudat şi de familia regală olandeză. „Şi-a asumat responsabilitatea administrativă într-o perioadă tulbure şi a reuşit să-i inspire pe mulţi cu personalitatea sa izbitoare şi stilul colorat”, au declarat într-o declaraţie comună regele Willem-Alexander, Regina Máxima şi Prinţesa Beatrix. Van Agt era cunoscut pentru referinţele sale arhaice şi limbajul grandios, precum şi pentru pasiunea pentru ciclism.

 

Cu partidul liberal de dreapta a guvernat Olanda din 1977 până în 1981. Van Agt este amintit pentru că a fost creatorul politicii de toleranţă la canabis pe care Ţările de Jos o urmează şi astăzi.

 

După alegeri, a devenit din nou prim-ministru timp de un an în coaliţie cu Partidul Laburist şi cu Democraţii. După o primă vizită în Israel în 1999, el şi-a exprimat tot mai mult sprijinul pentru poporul palestinian.

 

În 2009, a fondat The Rights Forum, care pledează pentru o „politică olandeză şi europeană justă şi durabilă în ceea ce priveşte problema Palestinei/Israelului”.