Mobilizare cu lacrimi în ochi în Constanţa: sute de kg de alimente pentru familii sărace. „Copii fără copilărie şi fără viitor”

Tinerii fac parte din Asociaţia Tineretul ONU România – filiala Constanţa şi sunt sprijiniţi în demersul lor de profesorii de la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice a Universităţii „Ovidius”.

Studenţii îşi promovează masiv demersul, care a devenit deja o tradiţie, şi astfel reuşesc să strângă sute de kilograme de hrană şi haine pe care le împart pe categorii, vârste şi nevoi, le ambalează şi le încarcă în maşinile voluntarilor care îi ajută cu transportul până la familii.

Roxana Camelia Ciuraru, preşedintele Asociaţiei Tineretul ONU – filiala Constanţa, a declarat pentru MEDIAFAX că evenimentul capătă o amploare sporită cu fiecare an care trece şi că tot mai multe persoane sunt dispuse să se implice într-o iniţiativă care a început timid, cu paşi mici.

Anul acesta, Roxana şi colegii săi vor reuşi să ajungă la 21 de familii,

„Dincolo de a nota vreo schimbare, aş sublinia continuitatea efortului, intensificarea lui şi amploarea mai mare pe care campania a căpătat-o. Pe de altă parte este vorba şi de experienţa noastră, a organizatorilor, care, după trei ani, am învăţat să promovăm mai bine campania, să interacţionăm cu posibilii donatori, să identificăm mai bine nevoile copiilor şi familiilor lor. Am început cu câteva haine, încălţăminte, jucării. Acum primim şi donaţii de alimente, produse de igienă, rechizite, în cantităţi tot mai mari. Grupul ţintă a crescut, iar anul acesta vom ajunge la 21 de copii şi familiile lor. Cazurile sociale s-au diversificat şi par mai dramatice în fiecare an. Anul acesta, de pildă, vom ajunge la o familie care a rămas fără casă, la început de iarnă, în urma unui incendiu”, a declarat Roxana Ciuraru, studentă la Facultatea de Istorie şi Ştiinţe Politice.

Iniţiativa tinerilor a apărut în 2017, atunci când fosta conducere a asociaţiei, reprezentată de studentele Florina Chirilă şi Alina Vasile, au început să desfăşoare o campanie umanitară.

Lipsurile, fie că sunt materiale sau afective, răpesc şansa copiilor pe care îi vizităm la un viitor decent

În campaniile lor, studenţii colaborează cu departamentele de asistenţă socială din primării sau cu localnici pentru a depista cele mai sărace familii din satele în care merg. Tinerii sunt profund afectaţi de cazurile sociale cu care intră în contact şi spun că cel mai frustrant este atunci când văd cum, sub privirile lor neputincioase, copiilor din mediul rural li se răpeşte şansa la viitor tocmai din cauza lipsurilor de orice fel, fie că sunt materiale, emoţionale sau de educaţie.

Studenţii au povestit pentru MEDIAFAX cum de multe ori şi-au abţinut la rândul lor lacrimile şi nu îşi puteau da seama dacă părinţii şi copiii cărora le duceau hrană şi haine plângeau de bucurie sau pentru că deveneau conştienţi de propria tragedie.

„Aceste familii nu au un adăpost care să se poată numi casă, nu au lemne de foc, nu au încălţăminte sau jucării, dar tragedia este că cei mici ai lor nu mai au nici viitor. Ochii lor sunt vag expresivi, iar printre lacrimi, deopotrivă ale părinţilor şi ale copiilor, nu este clar dacă intuieşti bucuria sau o şi mai acută conştientizare a propriei drame. În fiecare an, am văzut suflete triste, copii care nu ştiau ce este bucuria de a primi. Familiile monoparentale, lipsa posibilităţilor de a merge la şcoală, problemele de sănătate, situaţia locuinţelor şi a veniturilor, sunt realităţi care conturează mult prea repede, prea din timp, existenţa copiilor pe care îi vizităm. Sunt fără copilărie şi fără viitor”, a declarat Roxana, coordonatoarea proiectului umanitar.

Tinerii pleacă răvăşiţi emoţional de la fiecare familie nevoiaşă cu care intră în contact şi se întreabă cum e posibil ca sate relativ apropiate de Constanţa, „un oraş cu accente de opulenţă”, să fie înghiţite de sărăcie. Să fie incompetenţa autorităţilor de vină? Politicile publice aberante? Sau, pur şi simplu, destinul?

Proiectul lor se numeşte „UN Youth Constanţa Christmas” şi studenţii spun că pentru ei înseamnă mai mult decât o simplă campanie socială. Tinerii spun că sunt fericiţi în momentul în care dăruiesc donaţiile pe care le-au strâns de la oameni şi simt că asta este una dintre menirile lor şi că ar trebui să fie şi a întregii societăţi civile:

„Credem cu tărie că aceasta este menirea societăţii civile, a ONG-urilor şi a voluntariatului. Să suplinească, să completeze ceea ce sistemul nu poate, nu ştie, nu reuşeşte să facă. Este o formulă care dă roade în alte ţări, iar aplicarea ei în România a întârziat nepermis de mult”, au mai declarat tinerii pentru MEDIAFAX.

Anul acesta ajutoarele studenţilor vor ajunge în Tariverde, Râmnicu de Jos şi Râmnicu de Sus, sate cu câteva zeci de familii, situate la aproximativ 40 de kilometri de Constanţa.