MONITORUL JUSTIŢIEI: Analiză avocat Cătălin Oncescu privind Decizia CCR din 25 octombrie şi aplicarea legii penale de dezincriminare

I. Efectele Deciziei din 25 octombrie 2018 pronunţată de Curtea Constituţională a României

Curtea Constituţională a României a constatat şi că soluţia legislativă cuprinsă în art. 4 din Codul penal, care nu asimilează efectele unei „decizii a Curţii Constituţionale prin care se constată neconstituţionalitatea unei norme de incriminare” cu fiind o lege penală de dezincriminare, este neconstituţională.

Cele două texte supuse controlului constituţional sunt următoarele:

- art. 595 alin. (1) din Codul de procedură penală: „(1) Când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare sau a hotărârii prin care s-a aplicat o măsură educativă intervine o lege ce nu mai prevede ca infracţiune fapta pentru care s-a pronunţat condamnarea ori o lege care prevede o pedeapsă sau o măsură educativă mai uşoară decât cea care se execută ori urmează a se executa, instanţa ia măsuri pentru aducerea la îndeplinire, după caz, a dispoziţiilor art.4 şi 6 din Codul penal.”

- art. 4 din Codul penal: „Legea penală nu se aplică faptelor săvârşite sub legea veche, dacă nu mai sunt prevăzute de legea nouă. În acest caz, executarea pedepselor, a măsurilor educative şi a măsurilor de siguranţă, pronunţate în baza legii vechi, precum şi toate consecinţele penale ale hotărârilor judecătoreşti privitoare la aceste fapte încetează prin intrarea în vigoare a legii noi.”

Prin această hotărâre, Curtea Constituţională a României a stabilit cât se poate de clar că orice decizie a Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei norme de incriminare reprezintă „lege penală de dezincriminare”, regula stabilită de art. 4 din Codul penal aplicându-se aşadar şi în cazul deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei norme de incriminare.

Dezincriminarea unei infracţiuni operează atunci când, prin apariţia unei „legi penale noi”, fapta care era prevăzută ca fiind infracţiune de „legea penală veche” nu se mai regăseşte reglementată ca atare în „legea penală nouă”. În cazul deciziilor Curţii Constituţionale prin care s-a constatat neconstituţionalitatea unei norme de incriminare, „legea penală veche” este norma de incriminare dinainte de publicarea deciziei Curţii Constituţionale respective, iar „legea penală nouă” poate fi (i) situaţia în care aceeaşi normă de incriminare capătă o forma şi/sau interpretare stabilite prin decizia respectivă sau (ii) situaţia în care norma de incriminare respectivă este declarată în integralitate neconstituţională (abrogată).

CITEŞTE CONTINUAREA în Monitorul Justiţiei