MONITORUL JUSTIŢIEI | Analiză Avocat Cătălin Oncescu - Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie

 „Cel mai probabil, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost creată în urma mai multor acuzaţii lansate în spaţiul public în sensul că existau anumiţi judecători care soluţionau cauze penale instrumentate de DNA, dar care (la rândul lor) erau cercetaţi în cadrul altor dosare instrumentate de aceeaşi unitate de parchet - DNA. Prin urmare, se punea problema imparţialităţii judecătorilor respectivi în cadrul dosarelor instrumentate de DNA, în contextul în care şi ei erau anchetaţi de DNA în alte dosare”, scrie avocatul Cătălin Oncescu.

Redăm, mai jos, analiza integrală a lui Cătălin Oncescu:

Conform Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie are în structură secţii conduse de procurori-şefi. Prin Legea nr. 207/2018 (Art. I pct. 45), Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară a fost completată în sensul că, după articolul 88, s-a introdus o nouă secţiune (Secţiunea 2 ind. 1), cuprinzând articolele 88 ind. 1 - 88 ind. 9. În acest mod s-a stabilit că, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, se înfiinţează şi funcţionează o nouă secţie: Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Aşadar, în afară de secţiile obişnuite ale Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (Secţia de urmărire penală şi criminalistică, Secţia judiciară, Secţia Parchetelor Militare etc.), se observă că în cadrul acestui parchet mai funcţionează şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism („DIICOT”), precum şi Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie („SIIJ”). Cu referire la Direcţia Naţională Anticorupţie („DNA”), art. 80 din Legea nr. 304/2004 arată că această unitate de parchet se organizează ca structură autonomă în cadrul Ministerului Public, având personalitate juridică.

În ceea ce priveşte Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, dispoziţiile art. 88 ind. 1 alin. (1) stabilesc că aceasta are competenţă exclusivă de a efectua urmărirea penală pentru infracţiunile săvârşite de judecători şi procurori, inclusiv judecătorii şi procurorii militari şi cei care au calitatea de membri ai Consiliului Superior al Magistraturii.

De observat că, prin noile reglemetări, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie îşi păstrează competenţa de urmărire penală şi în situaţia în care, alături de persoanele menţionate anterior, sunt cercetate şi alte persoane. Atribuţiile Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, conform art. 88 ind. 8 alin. (1), sunt următoarele:

a) efectuarea urmăririi penale, în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală, pentru infracţiunile aflate în competenţa sa;

b) sesizarea instanţelor judecătoreşti pentru luarea măsurilor prevăzute de lege şi pentru judecarea cauzelor privind infracţiunile prevăzute la lit. a) de mai sus;

c) constituirea şi actualizarea bazei de date în domeniul infracţiunilor aflate în domeniul de competenţă;

d) exercitarea şi retragerea căilor de atac în cauzele de competenţa SIIJ, inclusiv în cauzele aflate pe rolul instanţelor sau soluţionate definitiv anterior operaţionalizării secţiei.

e) exercitarea altor atribuţii prevăzute de lege.

Interesante sunt şi dispoziţiile art. 88 ind. 1 alin. (3) care arată că, în cazul infracţiunilor săvârşite de judecătorii şi procurorii militari, dispoziţiile art. 56 alin. (4) din Codul de procedură penală nu sunt aplicabile. Amintim că art. 56 alin. (4) precizează că „urmărirea penală în cazul infracţiunilor săvârşite de militari se efectuează, în mod obligatoriu, de procurorul militar”. Prin urmare, în cazul unor infracţiuni săvârşite de judecători sau procurori militari, urmărirea penală se va efectua de către un procuror civil din cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie.

Ca urmare a înfiinţării SIIJ, dosarele aflate în lucru la Direcţia Naţională Anticorupţie şi la alte unităţi de parchet, precum şi dosarele soluţionate până la data de 23 octombrie 2018 care priveau infracţiuni săvârşite de judecători sau procurori au fost preluate de către noua secţie. Cel mai probabil, Secţia pentru investigarea infracţiunilor din justiţie a fost creată în urma mai multor acuzaţii lansate în spaţiul public în sensul că existau anumiţi judecători care soluţionau cauze penale instrumentate de DNA, dar care (la rândul lor) erau cercetaţi în cadrul altor dosare instrumentate de aceeaşi unitate de parchet - DNA. Prin urmare, se punea problema imparţialităţii judecătorilor respectivi în cadrul dosarelor instrumentate de DNA, în contextul în care şi ei erau anchetaţi de DNA în alte dosare.

În această abordare, apare relevantă noţiunea aparenţei de imparţialitate (amplu dezbătută în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului atunci când se discută despre imparaţialitatea unui judecător), în conformitate cu care „justice must not only be done, it must also be seen to be done”.

Din punctul nostru de vedere, înfiinţarea SIIJ, ca structură separată de DNA, este bine-venită. Nu profită doar sistemului judiciar (la nivel principial), ci chiar DNA deoarece nu mai există posibilitatea exprimării acelor acuzaţii împotriva acestei structuri pe parchet. În aceste condiţii, ne întrebăm retoric: De ce nu s-a procedat la înfiinţarea SIIJ mult mai devreme? Mai precis, chiar de la apariţia primelor acuzaţii putea fi propusă înfiinţarea unei secţii separate în cadrul Ministerului Public şi, bineînţeles, transferarea către această nouă secţie a tuturor dosarelor de urmărire penală care priveau judecători şi procurori.

Citeşte continuarea articolului în monitoruljustitiei.ro