Monitorul Justiţiei | Angela Nicolae, fost şef al biroului de relaţii internaţionale de la Parchetul General: Probabil nu ştiau toţi procurorii de protocol. Erau anumiţi procurori specializaţi

Reporter: Ce ar mai fi putut avea împotriva dumneavoastră doamna Kovesi?

Angela Nicolae: A avut o ură foarte mare şi-n privinţa dosarului ALRO. Am asistat la întâlnirea pe care ea cu Angela Ciurea, fosta adjunctă DIICOT, în perioada în care se strânsese cercul în jurul rudelor lui Băsescu. Angela Ciurea ceruse interceptări pe care nu le prezentase pentru aprobare lui Kovesi. Am asistat la această întâlnire. Era foarte nervoasă. Eram la ea cu o scrisoare pe care trebuia să o trimitem în străinătate şi era foarte nervoasă: trecea foarte repede de la o extremă la alta. La un moment dat, s-a enervat aşa de tare încât a spus: „Bine, dar unde este Ciurea? Este plecată în Honolulu? Să vină foarte repede”. Era foarte intrigată pentru că s-a făcut ceva fără să ştie ea: rudele lui Băsescu sau cunoştinţele lui Băsescu sunt interceptaţi. Ea răspundea la ordine încă de atunci şi sigur că interceptarea acestora nu-i convenea. În momentul în care a venit Angela Ciurea în birou, eu am părăsit biroul. Dar în biroul procurorului general sunt două uşi capitonate şi am lăsat-o pe Angela Ciurea să intre, iar între cele două uşi am auzit această discuţie, pentru că ţipa pur şi simplu.

O întreba de ce a cerut aceste interceptări. Tonul era foarte ridicat şi îi mai spunea: „Dacă nu eşti în stare să rezolvi ceva sau dacă nu mă informezi la fiecare pas pe care îl faci în dosar poţi să pleci din Parchet”. După câteva zile m-am întâlnit cu Angela Ciurea, era pe coridorul Parchetului General. Plângea pentru că i se pusese în vedere să părăsească Parchetul General. Angela Ciurea a avut o discuţie cu mine şi mă ruga să mă interesez dacă nu există vreo posibilitate, vreun loc de muncă la Ministerul de Externe sau în altă parte, pentru că rămăsese fără loc de muncă. Deci asta fusese sancţiunea pentru Angela Ciurea. Pentru mine a fost mult mai severă, probabil pentru că eu ştiam mai multe decât Angela Ciurea.

Avea consilieri şi, se ştie, consiliera de suflet era Dana Tiţian. Dar mai erau şi alţi consilieri, inclusiv procurorul care ajunge judecător la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Nu pot să neg faptul că nu erau profesionişti consilierii ei, dar ştiau oricum mai multă carte decât ea. Şi gândiţi-vă că ea era fiică de procuror. Tatăl ei, Lascu a murit, dar la începutul carierei cred că o învăţa foarte multe lucruri pe care nu le ştia. Dar nu se ocupa ea de chestiunile acestea, ci răspundea la ordine, la ordinele lui Băsescu. Vă spun cu toată responsabilitatea, am avut îndoieli foarte mari asupra stării psihice pentru că am surprins-o într-o postură care nu se încadra cu statutul de procuror general. Biroul ei era urmat de către o cameră de aşteptare în care veneau demnitari de stat, miniştri, iar următoarea cameră era cea în care se aflau SPP-iştii. Într-una dintre zile eu am văzut-o alergând desculţă din biroul ei, în cel în care erau SPP-iştii cu care a început să discute făcând tot felul de glume. I-am atras atenţia şi ea mi-a spus: „Doamna Nicolae, n-aţi spus dumneavoastră să nu mai port pantofi sport?” Îşi cumpărase nişte pantofi adecvaţi pe care nu putea să-i suporte, de aceea a alergat desculţă către SPP-istul care era favoritul ei. Vă daţi seama că toate aceste chestii se adună.

Reporter: Aţi mai întâlnit-o pe doamna Kovesi?

Angela Nicolae: N-am întâlnit-o. În schimb, m-am întâlnit cu SPP-istul dumneaei. Ducându-mă la avocatul meu când eram în perioada de control judiciar, l-am întâlnit şi s-a comportat ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic. Deşi, la un moment dat, şi el apare în dosarul meu. Culmea coincidenţei, martora aceasta, prietena fiului meu Daniel, care era cu nume de cod şi era a DNA-ului, la un moment dat se întâlneşte la un restaurant cu fiul meu şi cu încă o pereche, iar la masa respectivă apare la un moment dat şi SPP-istul Mihai, SPP-istul lui Kovesi.

În perioada de control judiciar, eu trebuia să semnez la secţia de poliţie. Mergeam cu regularitate şi respectam toate obligaţiile stabilite de instanţă. La un moment dat, spre Secţia 6, care este foarte aproape de domiciliul meu, simt că mă urmăreşte un Volkswagen gri. M-am uitat, am văzut în maşină doi tineri care nu aveau mai mult de 36-37 de ani. Unul care era la volan şi cu ochii albaştri mi-a spus la un moment dat – era în perioada în care eu scrisesem scrisori în presă şi povesteam abuzurile făcute de DNA - mi-a spus pe un accent uşor moldovenesc sau rusesc: „Dacă mai scrii scrisorile, te intâlneşti cu moartea!”. Apoi au plecat.

În perioada aceea, procuroarea de la DNA de la Secţia judiciară, Monica Danciu, îmi revocă controlul judiciar fără ca eu să fi încălcat vreo interdicţie. Eu nu aveam interdicţia de a lua legătura cu mass media, dar deranja că în aceste scrisori eu prezentam abuzurile pe care le făcea Kovesi. Mai mult decât atât, din 2014, eu îi dau un avertisment lui Kovesi. Vă daţi seama că în vremea aceea, când sistemul era foarte puternic şi era cu motoarele în plin şi atîtea arestări, era un mare act de curaj. Eu i-am spus lui Kovesi că scaunul ei începe să se clatine şi că îi va veni şi ei rândul şi va răspunde pentru toate abuzurile. Bineînţeles că făceam referire şi la prietenia ei cu Livia Stanciu. Ele erau foarte bune prietene.
Culoarul judiciar pe care eram eu nu avea cale de intors. Nu aveam cum să dovedesc nevinovăţia. La instanţa de fond este Mariana Ghena, o prietenă bună a Liviei Stanciu. Stanciu vine de la Galaţi. În momentul în care se mută preşedinte la ICCJ îşi aduce buna prietenă Ghena ca preşedinte la completul de 3 judecători. Am fost judecată numai la ÎCCJ, La completul de 5 judecători a fost Ionuţ Matei. Puteam să incerc orice, dar soarta era aceeaşi.

Când mergeam în instanţă, Ionuţ Matei era cel care avea o manifestare aşa de dezinteresată. Privea tot timpul în tavan, nu mă asculta. Mie mi s-au ascuns 51 de sms-uri. Pe telefonul meu ridicat de DNA erau 51 de sms-uri care dovedeau nevinovăţia mea. În aceste sms-uri, eu spuneam acestei martore, omul DNA, Mihaela Şerbănescu – că începuse să facă presiuni asupra fiului meu şi asupra mea, că trebuie să rezolvăm probleme judiciare acestor cetăţeni, unul fiind libanez. Eu spuneam: Nu mă bag în treburile tale murdare niciodată, o să ajungi în puşcărie. Toate discuţiile cu ea îmi dovedeau nevinovăţia.

M-am întâlnit cu soţia domnului Cătălin Grigoraş, care este unul dintre cei mai mari experţi pe voce, care era plecat în America. I-am dat soţiei lui telefonul. O expertiză trebuia să fie una tehnică, admisă de instanţă. Deci era una extrajudiciară, pentru că ştiam că Ionuţ Matei n-o să-mi admită această probă. Eu am făcut-o în perioada controlului judiciar şi am transmis-o ca înscris la dosar. Au primit-o prin judecătorul de serviciu. Argumentele lui Grigoraş au fost că toate smsurile sunt originale şi nu s-a acţionat manual şi digital asupra lor.

Reporter: Cum vedeţi protocolul secret, spuneaţi că a fost aplicat în cazul dumneavoastră?

Angela Nicolae: Este vorba despre nota din 2014, dar am intrat în posesia ei mai târziu, când a fost desecretizată, în 2018. Făcea parte din cadrul unui dosar – am aflat după ce am fost condamnată, după ce am executat pedeapsa şi după ce am venit acasă. Am făcut legătura când chestiunea a devenit publică. Şi mi-am dat seama. Prin această notă am aflat de 4 lucrători SRI care se ocupau de documentarea şi dezvoltarea informaţiilor care făceau obiectul de activitate a Secţiei de combatere a infracţiunilor conexe infracţiunilor de corupţie, din care făcea parte procurorul care m-a trimis în judecată. Lucrătorii SRI se ocupau de dezvoltarea informaţiilor necesare acesteia. Ce căutau ei? Nu aveau competenţă materială.

Reporter: Cum aţi aflat de această notă? Ce scria în ea?

Angela Nicolae: La punctul 8 din dosar, prin notă se arată că SRI trimitea la cererea DNA informaţii. Celelalte nu mă priveau pe mine. Dar la punctul 8 se face referire: În dosarul penal x, la percheziţiile din domiciliu. Erau aspecte din dosarul meu. Nu era normal ca DNA să întrebe SRI de aceste aspecte. DNA trebuia să se ocupe de aşa ceva.

Reporter: Nota nu se află la dosarul de la Înalta Curte?

Angela Nicolae: Nu, pentru că nu am aflat de ea. Despre protocoale s-a aflat târziu, eu am aflat aul trecut. Am văzut şi o notă dată publicităţii de un fost ofiţer SRI, iar la punctul 8 sunt şi eu cu date precise oferite de SRI. Competenţa materială era depăşită.

Reporter: Ştiaţi de procotolul cu SRI când eraţi în Parchetul General? Se discuta aşa ceva?

Angela Nicolae: Nu, nu ştiam absolut nimic. Nu instrumentam cauze penale, în primul rând. Eu mă ocupam de relaţiile internaţionale.

Reporter: Dar credeţi că procurorii implicaţi în activităţi operative, care instrumentau cauze penale, aveau cunoştinţă?

Angela Nicolae: Nu cunosc, dar sunt convinsă că şefii acestor secţii care se ocupau de dosare penale cunoşteau. În cuprinsul protocolului din 2009, pe care l-am citit cu minuţiozitate, rezultă că ei făceau planuri comune de anchetă şi existau echipe comune de anchetă. Gândiţi-vă că aşa multe dosare, un şef nu putea să participe la toate. Probabil că nu ştiau toţi procurorii. Erau anumiţi procurori care erau aleşii lor şi care erau specializaţi. În dosarele care îi interesa pe ei, aceia participau. Doar anumiţi procurori erau desemnaţi – oamenii lor de încredere sau cum se obişnuia: oamenii care erau şantajaţi. Erau foarte mulţi şantajaţi. Amintiţi-vă de judecătorii de la Oradea sau chiar în cadrul Secţiilor din CSM.

Reporter: Recent, şeful Inspecţiei Judiciare, Lucian Netejoru, a declarat ca DNA a dispus interceptari prin fortarea legii si magistratii au fost interceptaţi `cu vârf şi indesat. Cum vedeţi aceste declaraţii?

Angela Nicolae: Părerea mea este că aceste interceptări nu erau legale şi nu era firesc să se realizeze. Ele erau frecvente.

Reporter: Cum vedeţi protestele magistraţilor şi presiunile pe toate canalele vizavi de modificările legislative, de clasa politică ce a luat aceste decizii?

Angela Nicolae: Aceste presiuni nu au existat în trecut. Nu erau comentarii, mai ales pentru că justiţia nu se făcea în stradă. Şi faptul că multe persoane sunt refractare la deciziile CCR reprezintă un mare semn de întrebare. Şi modificări legislative – îmi amintesc că pe vremea lui Macovei se modificau peste noapte şi nu a comentat nimeni. Pe de altă parte, Macovei când a venit ca ministru al Justiţiei a schimbat peste noapte toţi şefii PNA, inclusiv din PÎCCJ şi nimeni nu a comentat nimic. S-a spus, deseori, că anumite modificări au fost făcute cu dedicaţie. Aş vrea să se termine cu dosarele să vedem ce se va mai spune – dacă au fost cu dedicaţie sau nu.

Reporter: Vă mai temeţi de sistemul judiciar?

Angela Nicolae: Sincer, nu. Probabil că am trecut prin multe, am văzut multe, am pierdut totul. Deja sunt un om executat. Ei şi-au atins obiectivul, ca eu să dispar de pe arena juridică internaţională. Pentru că mă întrebaţi de ce: în afară de acele dosare, erau contactele puternice pe care le aveam. Eu ca să le pierd, singura măsură era cea a arestării. Şi cei din afară te cunosc, te ştiu că eşti competentă profesional, dar când aud că ai fost reţinută... Şi ea când a fost citată şi era în plină procedură pentru procurorul-şef european ce teamă avea de această Secţie de investigare a infracţiunilor săvârşite de magistraţi. Şi în afară când cineva aude de un arest preventiv, se gândeşte că persoana respectivă poate a făcut ceva. Şi atunci îţi pierzi credibilitatea, imaginea e iremediabil reparată.

Citeşte continuarea articolului în monitoruljustitiei.ro.