Monopolul pariurilor hipice în afara hipodromului, justificat doar de pericolul jocurilor de noroc

Reglementarea franceză conferă un monopol cu privire la administrarea pariurilor hipice în afara hipodromului în favoarea Groupement d’intérêt économique Pari Mutuel Urbain (PMU).

În luna iulie 2005, Zeturf Ltd, o societate de drept maltez care prestează servicii de pariuri hipice pe internet, a solicitat autorităților franceze abrogarea acestei reglementări.

Zeturf beneficiază de o licenţă eliberată de autoritatea malteză de reglementare a jocurilor de noroc și propune, printre altele, pariuri pentru cursele hipice franceze prin intermediul site-ului său internet.

Conseil d’État (Franța), sesizat cu litigiul, a cerut Curții de Justiție a Uniunii Europene să spună dacă acest obstacol în calea liberei prestări a serviciilor reprezentat de reglementarea franceză în materia pariurilor hipice este justificat. De asemenea, a solicitat să se stabilească dacă justificarea atingerii aduse prestării acestro servicii trebuie apreciată numai din punctul de vedere al restricțiilor privind oferta de pariuri hipice online sau din punctul de vedere al ansamblului sectorului pariurilor hipice, oricare ar fi forma sub care acestea sunt propuse și accesibile jucătorilor.

Prin hotărârea pronunțată joi, Curtea a amintit că statele membre sunt în principiu libere să fixeze obiectivele politicii lor în materie de jocuri de noroc și, eventual, să definească cu precizie nivelul de protecție urmărit.

Însă, un stat membru care urmărește să asigure un nivel de protecţie extrem de ridicat pentru consumatorii din sectorul jocurilor de noroc poate considera că numai acordarea de drepturi exclusive unui organism unic supus unui control strict din partea autorităţilor publice este de natură să controleze riscurile legate de acest sector și să urmărească obiectivul privind prevenirea incitării la cheltuieli excesive legate de jocuri și lupta împotriva dependenței de joc într-un mod suficient de eficace.

În această privință, Curtea aduce două precizări. În ceea ce privește obiectivele urmărite, Curtea arată că reglementarea franceză urmărește în special lupta împotriva fraudei, precum și a spălării de bani în sectorul pariurilor hipice și, pe de altă parte, protecţia ordinii sociale ţinând cont de efectele jocurilor de noroc asupra indivizilor și a societăţii. Aceste obiective pot justifica, în principiu, unele obstacole în calea liberei prestări a serviciilor în materie de jocuri de noroc.

Cu toate acestea, instituirea unei măsuri atât de restrictive precum un monopol nu se poate justifica decât în vederea asigurării unui nivel de protecţie extrem de ridicat în privinţa acestor obiective. În consecinţă, va fi de competenţa instanţei naționale să verifice dacă autorităţile naţionale urmăreau cu adevărat, la data faptelor, să asigure un astfel de nivel de protecţie extrem de ridicat şi dacă, având în vedere acest nivel de protecţie urmărit, era necesară instituirea unui monopol.

În ceea ce privește controlul activităților PMU, Curtea reține că pare să existe un grad de control statal extrem de strict cu privire la organizarea pariurilor hipice în Franța. Astfel, statul francez exercită un control direct asupra funcţionării operatorului exclusiv, asupra organizării evenimentelor care fac obiectul pariurilor, asupra tipurilor de pariuri autorizate şi a canalelor de distribuţie a acestora, inclusiv asupra proporţiei câştigurilor în raport cu mizele, precum şi asupra derulării şi a supravegherii acestor activităţi reglementate.

Cu toate acestea, Curtea amintește că o legislaţie naţională nu poate garanta realizarea obiectivelor invocate – lupta împotriva activităților criminale și frauduloase și protecția ordinii sociale - decât în cazul în care răspunde cu adevărat preocupării privind atingerea acestora în mod coerent şi sistematic. "Revine, în consecinţă, instanţei naționale sarcina să verifice, în special în lumina evoluţiei pieţei jocurilor de noroc din Franţa, dacă controalele statale ale activităţilor PMU sunt efectiv puse în aplicare pentru urmărirea coerentă şi sistematică a obiectivelor vizate prin instituirea sistemului de exclusivitate în favoarea PMU", mai arată CJUE.

În ceea ce privește problema dacă piața pariurilor hipice online poate fi considerată ca fiind distinctă de ansamblul acestui sector, Curtea amintește că internetul constituie un simplu canal de ofertă de jocuri de noroc. Piaţa pariurilor hipice ar trebui, aşadar, în principiu, să fie luată în considerare în ansamblul său, iar instanța națională ar trebui să examineze o eventuală restricţie privind activitatea de colectare de pariuri independent de suportul pe care acestea se efectuează.

În această privință, Curtea a avut deja ocazia să sublinieze anumite particularităţi legate de oferta de jocuri de noroc prin internet.

Curtea a observat că jocurile de noroc accesibile prin internet implică riscuri de natură diferită şi de o importanţă sporită în raport cu pieţele tradiţionale ale unor asemenea jocuri în ceea ce priveşte eventualele fraude săvârşite de operatori împotriva consumatorilor. Pe de altă parte, facilitatea deosebită şi permanenţa accesului la jocurile propuse pe internet, precum şi volumul şi frecvenţa potenţial ridicate ale unei astfel de oferte cu caracter internaţional, într-un mediu care, în plus, se caracterizează prin izolarea jucătorului, prin anonimat şi prin absenţa unui control social, constituie tot atâţia factori de natură să favorizeze dependenţa de joc şi cheltuielile excesive legate de acesta, precum şi, prin urmare, să determine creşterea consecinţelor sociale şi morale negative care au legătură cu acesta.

"În consecință, Curtea se pronunță în sensul că pentru aprecierea atingerii aduse liberei prestări a serviciilor de către un sistem care consacră un regim de exclusivitate pentru organizarea pariurilor hipice, instanțele naționale trebuie să ţină cont de ansamblul canalelor de comercializare a acestor pariuri, cu excepţia cazului în care recurgerea la internet are drept consecinţă agravarea riscurilor legate de jocurile de noroc vizate dincolo de cele existente în ceea ce priveşte jocurile comercializate pe canale tradiţionale. Prin urmare, în prezenţa unei reglementări naţionale precum cea aflată în vigoare la data faptelor, care se aplică în același mod ofertei de pariuri hipice online și celei efectuate pe canale tradiționale și cu privire la care legiuitorul național nu a considerat că era necesar să opereze o distincție între diferitele canale de comercializare, este necesar ca atingerea adusă liberei prestări a serviciilor să se aprecieze din punctul de vedere al restricţiilor privind ansamblul pariurilor hipice", mai arată CJUE.