Moş Crăciun a venit la Gara de Nord cu mâncare şi haine pentru oameni ai străzii şi nevoiaşi

Anul 2013 a fost, astfel, al doilea când, înainte de sărbători, Asociaţia "Casa Ioana", înfiinţată la Bucureşti în 1995 de britanicul Ian Tilling, a organizat distribuirea de mâncare caldă şi haine în Gara de Nord. Acţiunea a avut, din nou, şi sprijinul Ambasadei Marii Britanii, însuşi ambasadorul Martin Harris servindu-le ciorbă celor aşezaţi la coadă. Dacă anul trecut diplomatul a participat la acţiune alături de fiicele sale, acum a avut-o alături pe Andreea Esca.

Coada de zeci de persoane s-a întins în faţa gării, oamenii intrând câte zece în zona în care erau parcate două dubiţe cu mâncare - ciorbă de pui, carne, cârnaţi şi pâine. Ei au primit şi câte un bilet cu care, după masă, au putut merge în zona cu haine şi pachete cu alimente, pentru a primi şi din acestea. Totul - sub ochii jandarmilor care au asigurat ordinea.

Voluntarii asociaţiei şi angajaţii companiilor care au sponsorizat acţiunea caritabilă, printre care mai mulţi vorbitori de engleză, purtau căciuliţe de Moş Crăciun şi serveau zâmbitori pe toată lumea.

În mijlocul lor, Ian Tilling, "costumat" şi el, a stat de vorbă cu o tânără fără adăpost care s-a descurcat fără probleme în engleză.

"Numărul oamenilor fără adăpost este în creştere. Sunt unii care au chiar trei-patru job-uri part-time şi n-au unde sta pentru că nu le ajung banii", a spus Tilling.

El a explicat că mâncarea şi hainele distribuite înainte de Crăciun la Gara de Nord sunt simbolice, scopul acţiunii fiind să atragă atenţia asupra oamenilor străzii şi asupra activităţii Asociaţiei "Casa Ioana". Asociaţia are, în Bucureşti, adăposturi unde aceştia pot sta până la un an, sunt ajutaţi să-şi găsească de lucru şi să-şi trimită copiii la şcoală.

Iar oamenii s-au adunat cu zecile la coadă, după ce voluntarii asociaţiei au împărţit fluturaşi în mai multe zone din Capitală, şi şi-au aşteptat rândul, nerăbdători să primească şi hrana, şi hainele. Nu toţi au venit de pe străzi. Unii au casele lor, unde trăiesc în sărăcie, iar alţii au spus că au apelat la adăposturi temporare.

"Eu stau aici, în parc, de cinci ani. Dorm în canal. Să vedeţi ce-i acolo, stăm cu nişte şobolani uite aşa. Oamenii ăştia pentru noi au venit, dar s-au băgat în faţă ăştia care au unde sta", a spus, nemulţumită, Ilinca, în vârstă de 30 de ani, care înainte l-a pus în temă şi pe Tilling, în engleză.

Tânăra a povestit că a fost abandonată la şase luni şi a stat în cămin. Acum, are doi copii şi nu-şi găseşte de muncă. "Aici mi-am trăit anii, am 'făcut' parcarea. Acum nu ne mai lasă Poliţia Locală. Ştiţi cum bate la noi?", a mai spus ea, adăugând că nu vrea să audă de adăposturi.

O altă femeie, Irina, care stătea la rând cu două fetiţe, a spus că a plecat "din stradă" în urmă cu 14 ani şi s-a căsătorit, "nu legal", şi locuieşte cu chirie alături de "soţul" ei, angajat la stat - "muncă cinstită". La 37 de ani, are patru copii - cel mai mare de 11 ani şi cel mai mic de 11 zile - şi lucrează ca voluntar la o fundaţie, unde face curăţenie. "Dacă vrei să pleci de-aici, din stradă, pleci", a mai spus ea.

Optimismul Irinei a fost împărtăşit şi de un alt nevoiaş de la coadă, Florin, în vârstă de vreo 40 de ani, care vine de la "ansamblul social". "Ne ajută să ne găsim de muncă, să nu mai venim aici", a explicat el, precizând că a urmat un curs de lucrător comercial.

Un tânăr de 28 de ani, Ionuţ, a venit la coadă de la adăpost, de la Pallady, unde îşi petrece nopţile de iarnă. Altfel, stă pe străzi de patru ani. "Ne bucurăm că dormim acolo, dar ce ne dau e apă chioară, nici porcii n-o mănâncă", s-a plâns el de meniul din adăpost. De muncă nu are, în schimb a adunat o gramadă de amenzi, motiv pentru care primăria nu-i face nici buletin, după cum a mai spus el. "Am vândut şerveţele, leocoplast, ce să fac. (...) Eu sunt ţigan. Tata e român, mama, ţigancă. Tata e la ţară, nu mă primeşte, familia lui nu mă suportă. Mama stă în Bucureşti şi nu mă primeşte", a mai povestit el.

După o oră, coada s-a micşorat, iar voluntarii au început să strângă caserolele de supă şi farfuriile din care au mâncat oamenii. Aceştia s-au împrăştiat, cu mic cu mare, nu înainte de a sta puţin în faţa camerelor TV şi a aparatelor de fotografiat şi printre "Moşi Crăciuni".