Motivarea deciziei Curţii de Apel Bucureşti de eliberare a lui Sorin Ovidiu Vîntu din arest în cazul Petromservice

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) arată că, potrivit articolul 148, alineatul 1, litera b, din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă există date că acesta încearcă să zădărnicească, în mod direct sau indirect, aflarea adevărului, prin influenţarea unei părţi, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, fiind de la sine înţeles că, pentru a justifica măsura respectivă, astfel de acţiuni trebuie să se manifeste în cauza în care aceasta este dispusă.

În speţă, împrejurările faptice invocate de procurori în susţinerea incidenţei acestui caz de arestare preventivă (însuşite, ca atare, de judecătorul de la Tribunal) nu se încadrează în niciuna dintre ipotezele textului normativ anterior citat, explică sursa citată.

"Astfel, în referatul procurorilor, se susţine că inculpaţii anterior menţionaţi ar putea să îngreuneze administrarea probelor cu privire la alte fapte cercetate, privind achiziţii desfăşurate în modalităţi similare. Raportat la această susţinere, Curtea constată, pe de o parte, că, din actele prezentate, nu rezultă că, faţă de inculpaţi, ar fi fost începută urmărirea penală şi pentru alte fapte decât cele anterior analizate, iar, pe de altă parte, că pericolul de zădărnicire a aflării adevărului, ca motiv de arestare preventivă, trebuie să se refere exclusiv la faptele cu privire la care se solicită această măsură, iar nicidecum la alte fapte (oricum, necunoscute instanţei)", mai spune CAB.

De asemenea, arată sursa citată, în referatul procurorilor se susţine că lăsarea în libertate a inculpaţilor le-ar permite acestora schimbarea directorilor şi acţionarilor nominali ai societăţilor offshore pe care le controlează, închiderea conturilor bancare ale societăţilor respective ori transferarea sumelor de bani din acele conturi (astfel cum inculpaţii au procedat deja în cazul a 14 dintre asemenea societăţi), ceea ce ar îngreuna obţinerea informaţiilor cu privire la beneficiarii reali şi recuperarea prejudiciului.

"Raportat la această susţinere, se poate lesne observa că, în fapt, nu se invocă nicio modalitate de zădărnicire a aflării adevărului, dintre cele menţionate în textul art.148 alin.1 lit.b din Codul de procedură penală, procurorii nefăcând vreo referire concretă la posibilitatea influenţării de către inculpaţi a unei părţi, martor sau expert (calitate procesuală pe care, cel puţin până în prezent, niciunul dintre directorii sau acţionarii nominali invocaţi nu o are) ori la distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă, astfel cum acestea sunt definite în art.94-95 din Codul de procedură penală. Cazul de arestare preventivă prevăzut de art.148 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală (invocat cu privire la inculpaţii V.S.O., Ţ.O., Ş.G. şi A.Z.)
Potrivit art.148 alin.1 lit.c din Codul de procedură penală, măsura arestării preventive a inculpatului poate fi luată dacă există date că acesta pregăteşte săvârşirea unei noi infracţiuni", susţin judecătorii CAB.

În speţă, arată judecătorii, susţinerea în acest sens a procurorilor (preluată, ca atare, de judecătorul de la Tribunal) se întemeiază, pe de o parte, pe o simplă presupunere, în lipsa unor date concrete care să o obiectiveze, iar, pe de altă parte (numai în cazul inculpaţilor V.S.O. şi Ş.G.), pe o împrejurare care nu se încadrează în ipoteza textului normativ anterior citat.

"Astfel, sub primul aspect, în referatul procurorilor, se susţine că lăsarea în libertate a celor patru inculpaţi le-ar permite acestora să-şi continue activitatea infracţională de devalizare a patrimoniului părţii vătămate, chiar după demararea procedurii de insolvenţă, având în vedere păstrarea de către inculpaţii Ş.G. şi A.Z. a poziţiilor deţinute în cadrul societăţii şi de către inculpaţii V.S.O. şi Ţ.O. a poziţiei de influenţă asupra deciziilor acestora, în contextul în care, potrivit planului de reorganizare, creanţele bugetare (statul fiind principalul creditor al societăţii) sunt planificate a fi achitate în semestrele V şi VI de efectuare a plăţilor, existând riscul ca, până la acel moment, activele importante să fie deja valorificate, iar sumele obţinute să fie direcţionate de inculpaţi în mod fraudulos", continuă judecătorii.

Raportat la această susţinere, Curtea de Apel Bucureşti constată absenţa oricăror motive rezonabile de a previziona o astfel de atitudine viitoare a inculpaţilor, în condiţiile în care, după cum se afirmă chiar în referatul procurorilor, începând cu data de 24 noiembrie 2010, societatea parte vătămată se află în procedură de reorganizare judiciară, ca urmare a confirmării de către judecătorul sindic a planului de reorganizare, administrator judiciar fiind desemnat RVA I. S.SPRL. În cauză, nu există date concrete (de altfel, nici de acuzare invocate), în sensul că inculpaţii ar fi determinat, în mod fraudulos, conţinutul planului de reorganizare confirmat, prin impunerea unei anumite modalităţi de eşalonare a plăţilor, iar supravegherea activităţii societăţii, în baza acelui plan, inclusiv în ceea ce priveşte valorificarea unor active, este realizată de către judecătorul sindic, fără a se evidenţia încercări de influenţare din partea inculpaţilor asupra acestuia.

"Sub cel de-al doilea aspect, în referatul procurorilor, se susţine că ar exista indicii în sensul că, pe parcursul procedurii de insolvenţă, inculpaţii au determinat calificarea unei creanţe de 30.000.000 de lei, în urma cedării unui brevet de invenţie privind exploatarea calcarelor brucitice, drept creanţă fără de care nu se poate desfăşura activitatea societăţii, deşi aceasta nu realizează activităţi de exploatare minieră, ceea ce a avut drept consecinţă plata cu prioritate a acelei sume, care a ajuns ulterior în patrimoniile unor persoane şi societăţi controlate de inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu, în cursul lunii septembrie 2011", notează CAB, în motivarea deciziei de eliberare a celor zece.

"Raportat la această susţinere, Curtea constată, pe baza actelor ce i-au fost prezentate, că, în pofida invocării de către procurori a existenţei unor indicii referitoare la săvârşirea faptei anterior menţionate, aceştia nu au început, până în prezent, urmărirea penală cu privire la acea faptă, în volumul 1 al dosarului înaintat Curţii aflându-se numai un proces verbal de sesizare din oficiu, datând din 5 noiembrie 2011, în ceea ce îi priveşte, între alţii, pe inculpaţii V.S.O. şi Ş.G., neurmat însă de efectuarea altor acte procesuale. Totodată, Curtea constată că, şi în ipoteza în care s-ar dovedi ulterior comiterea faptei penale invocate, aceasta era deja săvârşită la momentul formulării, în prezenta cauză, a propunerii de arestare preventivă, neputându-se reţine, prin urmare, raportat la acel moment, că inculpaţii anterior menţionaţi ar fi pregătit săvârşirea ei", conchide CAB.

Nu e formulată acuzaţia că Vîntu ar fi avut vreo participaţie la adoptarea deciziilor AGEA, CA

Curtea de Apel Bucureşti a constatat că nu este formulată acuzaţia că Sorin Ovidiu Vîntu ar fi avut vreo participaţie la adoptarea hotărârilor în cadrul Adunărilor Generale Extraordinare ale Acţionarilor (AGEA) şi Consiliului de Administraţie fără de care acele contracte nu ar fi putut fi încheiate.

Curtea de Apel Bucureşti (CAB) reţine - în motivarea deciziei sale din 14 noiembrie privind eliberarea din arest preventiv a lui Sorin Ovidiu Vîntu şi ceilalţi nouă inculpaţi în cazul devalizării SC Petromservice SA - că "inculpaţilor acuzaţi de coautorat la infracţiunea de delapidare cu consecinţe deosebit de grave, în formă continuată, li se impută, în fapt, cauzarea unui prejudiciu părţii vătămate SC P. SA, ca urmare a participării acestora, directă sau prin exercitarea influenţei, la adoptarea, prin vot, a unor hotărâri în cadrul Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor şi respectiv al Consiliului de Administraţie, iar în cazul inculpaţilor Gheorghe Şupeală şi Zizi Anagnastopol, şi ca urmare a semnării, în calitate de director general şi respectiv director financiar, a unor pre-contracte şi contracte privind cumpărarea de acţiuni (pretins supraevaluate), în baza hotărârilor respective".

"Însă procurorii au omis sau, în orice caz, au evitat, în pofida încadrării juridice stabilite, să precizeze, în concret, în care dintre modalităţile alternative (însuşire, folosire sau traficare de bani, valori sau alte bunuri aflate în administrare), prevăzute de textul incriminator invocat cu privire la elementul material al laturii obiective a infracţiunii, au încadrat acţiunile inculpaţilor, astfel că, raportat la situaţia de fapt prezentată, acţiunile reţinute în sarcina acestora par a se încadra, mai degrabă, în infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, în varianta îndeplinirii defectuoase a unui act, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, prevăzută de art.246 rap. la art.258 din Codul penal (caracterul calificat sau nu al acesteia, conform art.2481 din Codul penal, fiind condiţionat de determinarea întinderii prejudiciului, aspect asupra căruia se va reveni), cu un regim sancţionator mai puţin sever decât infracţiunea de delapidare, chiar în forma calificată", explică cei trei judecători ai CAB în motivarea deciziei lor.

Sub acest aspect, Curtea menţionează că, în această fază procesuală, judecătorul nu poate suplini omisiunea procurorilor de a indica, în actul de inculpare, însăşi acţiunea ce constituie elementul material al infracţiunii reţinute în sarcina inculpaţilor şi nici cenzura încadrarea juridică stabilită de aceştia, dar, în acelaşi timp, nu poate valida acea încadrare, prin emiterea mandatelor de arestare preventivă, care trebuie să cuprindă, în mod obligatoriu, această menţiune, dar şi pedeapsa corespunzătoare, conform art.151 alin.3 lit.f din Codul de procedură penală, în condiţiile în care încadrarea juridică invocată nu corespunde situaţiei de fapt prezentate.

"Raportat la aceeaşi situaţie de fapt, Curtea constată ca fiind insuficient conturată acţiunea imputată inculpatului L.L., de a fi determinat adoptarea celor două hotărâri ale Adunării Generale Extraordinare a Acţionarilor, din datele de 18 septembrie 2007 şi 24 septembrie 2008, în condiţiile în care acesta deţine, în nume propriu, numai 4.000 de acţiuni, reprezentând 0,134% din capitalul social al părţii vătămate (fapt reţinut ca atare chiar în referatul procurorilor), iar persoanele al căror vot se pretinde că l-ar fi influenţat sau chiar controlat, ca urmare a calităţii sale de preşedinte al A.S. din SNP P.SA (reprezentată în acele adunări de B.F.) şi respectiv de beneficiar real al companiei offshore E. LTD (reprezentată în aceleaşi adunări de avocatul B.P.), nu au fost încă audiate, în aceeaşi situaţie aflându-se, de altfel, şi ceilalţi acţionari participanţi la cele două adunări", susţine CAB.

Referitor la inculpaţii Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan, în sarcina cărora se reţine, potrivit actelor de inculpare, că ar fi contribuit numai la încheierea contractelor prin care SC P. SA a achiziţionat acţiuni (pretins supraevaluate) la banca şi la cele şase societăţi comerciale din Republica Moldova, avându-se în vedere raporturile informale ale acestora cu inculpatul Liviu Luca, dar şi cu persoane din conducerea executivă a societăţii (inculpaţii Ş.G. şi A.Z., care, în calităţile de director general şi respectiv director financiar, au semnat acele contracte), conform mesajelor de poştă electronică identificate cu prilejul percheziţiei informatice (care datează însă dintr-o perioadă mult anterioară faptelor anchetate, chiar în referatul cu propunerea de arestare preventivă indicându-se ca dată a acelor mesaje 20 octombrie 2006) şi declaraţiei martorei M.O.M.(care îl descrie pe inculpatul Vîntu ca fiind «consilierul pe probleme de afaceri» al inculpatului Liviu Luca şi relatează despre întâlniri ale inculpaţilor anterior menţionaţi, pe teme legate de situaţia financiară şi investiţiile societăţii) - Curtea de Apel Bucureşti constată că nu este formulată acuzaţia de a fi avut vreo participaţie, determinată, la adoptarea hotărârilor (în cadrul Adunărilor Generale Extraordinare ale Acţionarilor şi al Consiliului de Administraţie) fără de care, potrivit chiar referatului procurorilor, acele contracte nu ar fi putut fi încheiate.

Totodată, în cazul inculpaţilor Mihai Viorel Râmboacă, Răzvan Florin Râmboacă şi Daniela Lăcrămioara Braşoveanu, Curtea de Apel Bucureşti constată că, până în prezent, nu a fost dovedită cu certitudine vreo legătură a acestora cu inculpaţii acuzaţi a fi autorii infracţiunii la săvârşirea căreia se pretinde că ei ar fi participat în calitate de complici, singura relaţie probată, chiar pe baza declaraţiilor lor, fiind aceea cu inculpatul Ţ.O., la cererea căruia au întocmit, încheind în acest sens contracte cu societăţi din Cipru, rapoartele de evaluare a acţiunilor (despre care se susţine că ar conţine informaţii false sau denaturate), tot la cererea acestuia expediind acele rapoarte către SC Petromservice SA, astfel încât conştientizarea de către inculpaţii respectivi a modului şi scopului de folosire a acelor rapoarte este, cel puţin la acest moment, în dubiu.

"În sfârşit, în ceea ce priveşte prejudiciul pretins cauzat prin faptele inculpaţilor, diferenţiat în raport cu participaţia reţinută în cazul fiecăruia la adoptarea hotărârilor şi încheierea contractelor de cumpărare a acţiunilor, în valoare maximă afirmată de 83.163.165 euro, Curtea constată lipsa unei expertize sau măcar a unei constatări tehnico-ştiinţifice, care să îl confirme, astfel că, în absenţa administrării acestor mijloace de probă, valoarea anterior menţionată nu poate fi reţinută ca fiind precis determinată, ea fiind stabilită de procurori pe baza unor simple procese verbale (ataşate în volumul 4 al dosarului de urmărire penală), întocmite tot de aceştia, prin utilizarea informaţiilor obţinute pe calea comisiei rogatorii dispuse în Republica Moldova, dar şi prin accesarea unor pagini de internet ale unor instituţii publice din ţara respectivă (conform menţiunilor din acele procese verbale)".

Potrivit procurorilor Parchetului instanţei supreme, care i-au reţinut pe cei zece, sume din patrimoniul Petromservice au fost transferate, prin operaţiuni succesive derulate prin 22 de companii offshore controlate, în conturile personale sau ale unor societăţi înregistrate în străinătate şi în România, în special SC Realitatea Media SA (14.200.000 de euro), SC Imobiliar Network 2002 SA (6.725.000 euro) şi SC GM Invest SA (1.300.000 euro).

Suma de 14,2 milioane de euro a ajuns în contul Realitatea Media prin trei operaţiuni, în 2007, 2008 şi 2009, când de la Petromservice au fost virate sume de bani prin conturile mai multor companii offshore, notează procurorii.

Procurorii Secţiei de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au instituit sechestru asigurator asupra a aproximativ 81 imobile - aproximativ 46 de terenuri intravilane şi extravilane, cinci apartamente, clădiri cu destinaţie de hotel, restaurante, alte spaţii comerciale, un bloc de opt etaje, autoturisme, ambarcaţiuni, conturi bancare - pentru recuperarea prejudiciului.

Probele obţinute în urma comisiei rogatorii internaţionale solicitate în dosarul fraudării Petromservice arată că cele 22 de companii offshore prin intermediul cărora s-au realizat achiziţiile de acţiuni şi fraudarea patrimoniului companiei sunt controlate de Sorin Ovidiu Vîntu şi Octavian Ţurcan.

Dintre cele 22 de companii offshore, 13 îl au ca beneficiar real pe omul de afaceri moldovean Octavian Ţurcan, trei pe Sorin Ovidiu Vîntu, cei doi fiind beneficiari reali şi la o altă companie offshore. Alte două companii, una înfiinţată în 2003 şi alta în 2006, îl au ca beneficiar real pe Liviu Luca.

Vîntu, Luca şi ceilalţi opt au stat arestaţi din 8 până în 14 noiembrie.