MOTIVAREA deciziei de condamnare a lui Vîntu: A folosit inginerii financiare de "reciclare" a banilor obţinuţi din delapidarea FNI

Tribunalul Bucureşti l-a condamnat, în 9 februarie, pe Sorin Ovidiu Vîntu la şase ani şi patru luni de închisoare, în dosarul devalizării Fondului Naţional de Investiţii (FNI).

Judecătorul de la Tribunalul Bucureşti care l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu a arătat, în motivarea deciziei, că, după ce a intrat în posesia sumelor de bani scoase nelegal din patrimoniul FNI, prin intermediul lui Nicolae Popa sau al societăţilor în care era administrator sau asociat majoritar, omul de afaceri a folosit "mai multe mecanisme prin care a reciclat aceste sume, cu scopul de a le ascunde adevărate provenienţă infracţională".

Potrivit instanţei, deşi ştia că banii erau proveniţi din delapidarea săvârşită de Nicolae Popa, infracţiune pentru care acesta a şi fost condamnat, Sorin Ovidiu Vîntu a ascuns şi disimulat această sumă prin multiple operaţiuni de dispoziţie şi de circulaţie a proprietăţii unor bunuri ori ale drepturilor asupra acestora, fiind astfel întrunite elementele de conţinut ale infracţiunii de spălare a banilor.

Citeşte şi: Sorin Ovidiu Vîntu, condamnat la şase ani şi patru luni în dosarul FNI

Judecătorul a stabilit că Sorin Ovidiu Vîntu, prin inginerii financiare aparent legale, pornind însă de la o bază ilegală, întrucât banii proveneau din delapidare, a ascuns, a disimulat natura juridică a provenienţei, a circulaţiei sau a proprietăţii bunurilor ori a drepturilor asupra acestora, prin creditări ale societăţiilor proprii, care la rândul lor creditau alte societăţi ce cumpărau unităţi de fond răscumpărate la valori majorate artificial, cu care erau achiziţionate imobile, chiar în ziua transferării în contul lui Vîntu a sumelor de provenienţă infracţională, imobile ce erau vândute succesiv unor societăţi comerciale aparţinând tot acestuia, dar şi prin crearea de depozite şi transferuri repetate între inculpat şi conturile SC Gelsor SA.

"Deşi procurorul a reţinut că fapta inculpatului având ca obiect material sume de bani provenite din infracţiunea de înşelăciune realizează elementele de conţinut constitutiv ale infracţiunii (...), instanţa constată şi (...) că sub aspectul elementului material al laturii obiective a infracţiunii de spălare a banilor, inculpatul a efectuat activităţi, manopere de ascundere, de disimulare a adevăratei naturi a bunurilor incorporale (...), neputându-se reţine că acesta doar a dobândit, deţinut sau folosit bunul de la făptuitorul infracţiunii principale sau de la un intermediar ştiind că bunul dobândit provine din infracţiunea principală, argumente în raport de care se va proceda la schimbarea încadrării juridice în sensul menţionat", a notat judecătorul în motivare.

Instanţa a mai reţinut că un alt mod de a ascunde sumele de bani obţinute ilegal a fost prin cumpărarea a 15 imobile, pe care apoi le-a vândut, la intervale cuprinse între o lună şi patru luni, SC Gelsor I.N. SA, cu menţiunea că vânzarea se face în vederea compensării datoriei înregistrate de societatea Gelsor în favoarea sa. Preţul de vânzare era întotdeauna, în cazul fiecărui imobil, cu mult sub preţul cu care Vîntu cumpărase anterior acele imobile. Mai mult, SC Gelsor I.N. SA avea obligaţia de a achita fiecare imobil cumpărat de la Sorin Ovidiu Vîntu în cinci rate anuale, începând din anul 2001, iar pentru perioada 2000-2001 a închiriat toate imobilele dobândite astfel SC Gelsor SA, societate creditată tot de Vîntu.

În opinia judecătorului, aceste împrejurări "conduc la concluzia existenţei unui singur factor (ori nucleu) decizional în cazul întregului circuit civil cu aparenţă de licit, scopul acestui circuit constituindu-l ascunderea originii nelegale a sumelor de provenienţă (sume cu care inculpatul a creditat SC G. SA)".

Instanţa mai arată că, tot pentru a ascunde banii obţinuţi ilegal, în încheierea circuitului financiar fraudulos şi în vederea înlăturării lui Vîntu din această inginerie financiară aparent legală, imobilele erau vândute unor persoane fizice sau juridice de bună-credinţă, "acesta fiind momentul închiderii circuitului fraudulos şi epuizării infracţiunii de spălare a banilor (aceste ultime vânzări realizându-se în intervalul 2001-2008)".

Judecătorul a precizat în motivare că "absenţa reţinerii calităţii de autor ori participant la comiterea infracţiunii de înşelăciune în ceea ce-l priveşte pe inculpat nu poate conduce la concluzia lipsei calităţii acestuia de subiect activ al infracţiunii de spălare a banilor provenind din infracţiunea de înşelăciune (...) şi nici la concluzia nevinovăţiei inculpatului la comiterea acestei fapte".

În ce priveşte infracţiunea de instigare la delapidare, judecătorul notează în motivare că, potrivit deciziei definitive de condamnare, prăbuşirea FNI nu s-a datorat riscurilor inerente la care sunt supuse fondurile deschise de investiţii, ci activităţii infracţionale desfăşurate de inculpaţii faţă de care s-a dispus condamnarea definitivă într-un alt dosar, printre aceştia fiind şi Nicolae Popa, care a primit o pedeapsă pentru înşelăciune şi delapidare.

Astfel, arată judecătorul de la Tribunalul Bucureşti, prin hotărâre definitivă a instanţei s-a reţinut că pagubele produse FNI de către Nicolae Popa s-au datorat, pe de o parte, subscrierii de unităţi de fond neachitate şi ulterior răscumpărate, precum şi răscumpărărilor de unităţi de fond (inclusiv a celor neachitate) la valori majorate artificial. Mai mult, din conţinutul actelor de urmărire penală a reieşit că sumele de bani răscumpărare de pe carnetul de investitor în urma săvârşirii infracţiunii de delapidare de către Nicolae Popa au fost folosite de Sorin Ovidiu Vîntu pentru achiziţionarea de imobile, retrageri de numerar sau pentru activităţile curente ale societăţilor aflate în coordonarea acestuia.

Instanţa a mai reţinut şi că, potrivit acuzării, pentru o perioadă de timp, prin acţiunile sale comise după prăbuşirea FNI, respectiv până în aprilie 2003, Sorin Ovidiu Vîntu a tăinuit sumele de bani delapidate de Nicolae Popa, pentru ca apoi să-l favorizeze pe acesta, deşi ştia că Popa a fost condamnat.

De asemenea, din faptele prezentate de procurori şi reţinute de instanţă, rezultă că, din convorbirile telefonice purtate la sfârşitul anului 2009 şi începutul anului 2010 între Sorin Ovidiu Vîntu şi Nicolae Popa reiese că adevăratul beneficiar al sumelor de bani delapidate a fost omul de afaceri. Procurorii au menţionat în actul de sesizare a instanţei şi faptul că aceste convorbiri atestă promisiunile făcute de Vîntu lui Popa "pe parcursul săvârşirii faptelor de delapidare de către acesta din urmă că îl va ajuta să se sustragă eventualelor cercetări şi că va ascunde sumele de bani obţinute din fraudarea FNI".

Instanţa a menţionat însă că situaţia prezentată de anchetatori constituie componenta faptei reţinute şi calificate ca fiind spălare a banilor provenind din înşelăciune, neavând legătură cu instigarea la infracţiunea de delapidare.

"Instanţa reţine că pentru existenţa instigării ca formă a participaţiei penale se cer a fi îndeplinite mai multe condiţii, printre acestea regăsindu-se şi cea referitoare la efectuarea unor activităţi de determinare din partea instigatorului faţă de instigat. Această determinare presupune o operaţie de transplantare, de inoculare în conştiinţa instigatorului a hotărârii de a săvârşi o faptă prevăzută de legea penala. Mijloacele instigatorului prin care se obţine determinarea instigatului pot fi dintre cele mai diverse, de la rugăminţi, îndrumări, promisiuni, oferiri de cadouri , până la constrângerea instigatului", a precizat judecătorul.

Instanţa a luat în considerare, în stabilirea pedepsei, şi faptul că de la data comiterii faptelor până la judecarea cauzei au fost schimbări legislative în ce priveşte incriminarea faptelor de delapidare şi spălare a banilor, astfel că trebuie avută în vedere legea mai favorabilă în această cauză.

Astfel, judecătorul a dispus condamnarea lui Sorin Ovidiu Vîntu la două pedepse de câte patru ani de închisoare pentru spălare de bani şi achitarea lui pentru instigare la delapidare. În urma contopirii celor două pedepse, instanţa a dispus ca omul de afaceri să execute şase ani şi patru luni de detenţie.

De asemenea, judecătorul de la Tribunalul Bucureşti a dispune confiscarea de la Vîntu a echivalentului în lei a sumei de 7.289.406 de dolari, sumă supusă procesului de spălare a banilor, şi a menţinut sechestrul asigurător pus de către procurori.

Decizia a fost contestată de omul de afaceri la Curtea de Apel Bucureşti, care va da o decizie definitivă în acest caz.

În prezent, Sorin Ovidiu Vîntu se află în libertate, după ce, în 19 noiembrie 2014, Tribunalul Ilfov a decis liberarea sa condiţionată, în dosarul în care a fost condamnat la doi ani de închisoare pentru că l-a favorizat pe Nicolae Popa, condamnat în 2006 în legătură cu prăbuşirea Fondului Naţional de Investiţii.

În dosarul privind devalizarea FNI, Sorin Ovidiu Vîntu a fost trimis în judecată în 24 septembrie 2012, fiind acuzat de spălare de bani şi instigare la delapidare.

Cercetările din dosar penal au avut ca punct de plecare ancheta organele judiciare în dosarele penale referitoare la devalizarea Fondului Naţional de Investiţii, Băncii Agricole, Băncii de Investiţii şi Dezvoltare şi Baăncii Române de Scont.

"În urma analizei asupra actelor de urmărire penală efectuate, parte dintre ele finalizate prin pronunţarea unor hotărâri judecătoreşti definitive, s-au stabilit punctele de convergenţă, care se situează pe următoarele paliere: activităţile ilicite au fost derulate prin intermediul societăţilor comerciale membre ale Grupului "Gelsor" (Gelsor SA, SOV Invest SA, Imobiliar Network SA, Vîntu Sorin Ovidiu Company SRL, Gelsor IT SA etc.), deţinute şi administrate, prin persoane interpuse, de Vîntu Sorin Ovidiu; principalul beneficiar al sumelor de bani constituite în prejudicii aduse bugetului de stat şi/sau companiilor având capital de stat a fost Vîntu Sorin Ovidiu; succesiunea faptelor de natură infracţională cercetate în dosarele penale are o consistenţă internă puternică, redată atât prin congruenţa metodelor şi persoanelor avute în vedere, cât şi prin dependenţa faptelor de contextul creat prin diverse mijloace de Vîntu Sorin Ovidiu", precizau procurorii, la trimiterea în judecată a omului de afaceri.

Potrivit probelor de la dosar, Vîntu, din aprilie 2003 şi până în 2012, ştiind că suma de 23.572.104 de lei, echivalentul a 6.765.234 de dolari la data prăbuşirii Fondului Naţional de Investiţii, provine din săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune comise în frauda investitorilor FNI, a dobândit, deţinut şi folosit bunuri imobile, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare a banilor.

Sorin Ovidiu Vîntu a mai fost condamnat la un an de închisoare pentru şantajarea lui Sebastian Ghiță.

Vîntu a stat în penitenciar din 21 iunie 2012 până în 1 mai 2013, pentru pedeapsa de un an de închisoare, şi din 25 ianuarie până în 19 noiembrie 2014, pentru cea de-a doua condamnare, pentru favorizarea lui Nicolae Popa.

La jumătatea lunii iulie 2014, Vîntu a primit o nouă condamnare: şase ani şi două luni de închisoare, în dosarul Petromservice. Decizia nu este însă definitivă.