MOTIVAREA deciziilor din dosarul Zambaccian: Faptele soţilor Năstase, corupţie la cel mai înalt nivel, combinată cu şantaj şi falsuri

Instanţa supremă a dat publicităţii, vineri, motivarea deciziei prin care a dispus condamnarea soţilor Năstase şi a complicilor acestora la pedepse cu executare şi suspendare în dosarul privind importul de bunuri din China, cunoscut ca dosarul "Zambaccian".

Judecătorii notează, în documentul citat, că faptele de corupţie ale inculpaţilor au inclus şi alte infracţiuni asimilate celor de corupţie, respectiv şantajul şi falsuri la autorităţile vamale.

"În speţă, instanţa de recurs reţine că faptele deduse judecăţii se circumscriu corupţiei la cel mai înalt nivel, implicând persoana unui prim-ministru care şi-a folosit funcţia deţinută în statul român pentru obţinerea unor foloase, patrimoniale şi nu numai, din partea unor funcţionari care au ales această cale (mai mult sau mai puţin liber) pentru a se asigura că vor ocupa în continuare funcţiile deţinute", notează instanţa de judecată, care arată că "activitatea infracţională dedusă judecăţii nu s-a rezumat la corupţia clasică (dare şi luare de mită), ci a inclus şi alte infracţiuni, asimilate celor de corupţie (şantaj) sau în legătură directă cu acestea (spălare de bani, fals în contabilitate) ori prevăzute în legi speciale (folosirea de acte falsificate la autorităţile vamale)".

Această multitudine de acte infracţionale, majoritatea derulate într-o lungă perioadă de timp (de circa 2 ani), se explică prin dorinţa inculpaţilor care le-au săvârşit de a ascunde faptele grave de corupţie comise de inculpatul Adrian Năstase, în calitate de prim-ministru, ajutat de soţia sa, iar mai apoi, după devoalarea acestora, de a îngreuna sau chiar zădărnici probarea lor, mai spun judecătorii.

În egală măsură, se subliniază în motivare, activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi s-a suprapus peste interesul soţilor Năstase de a-şi ascunde adevărata situaţie materială şi de a se asigura că nu vor întâmpina dificultăţi în cazul (improbabil în acea epocă) în care s-ar fi declanşat un control al averii.

"Sunt astfel de reţinut sumele considerabile de bani vehiculate de inculpaţi şi nerecunoscute de ei (circa 700.000 de dolari numai pentru importurile din China) ori recunoscute pentru a-şi susţine nevinovăţia (60.000 de dolari pentru tâmplăria de la Cornu), care au fost achitate cash în diferite modalităţi (mape, plicuri, sac textil sau chiar decupaj realizat într-un top de hârtie tip A4), fără a se cere vreo dovadă pentru primirea lor (lucru de asemenea de la sine înţeles)", se precizează în acelaşi document.

Comisia de liberare condiţionată de la Penitenciarul Jilava analizează dacă Adrian Năstase poate fi eliberat din închisoare, după executarea unei treimi din pedeapsă, urmând să facă o propunere, pe care o va trimite instanţei. Fostul premier are dreptul să ceară liberarea condiţionată după ispăşirea unei treimi din pedeapsă dat fiind că are peste 60 de ani şi că a fost condamnat înainte de intrarea în vigoare a noilor coduri.

Adrian Năstase execută o pedeapsă de patru ani şi şase luni de închisoare, după ce a fost condamnat în dosarele "Zambaccian" şi "Trofeul calităţii.

În 24 iunie, Curtea de Apel Bucureşti a decis, după contopirea condamnărilor primite de fostul premier în dosarele "Zambaccian" şi "Trofeul calităţii", să adauge un spor de şase luni la pedeapsa de patru ani pe care o executa fostul premier din 6 ianuarie.

Instanţa supremă i-a condamnat în 6 ianuarie, în dosarul Zambaccian, pe Adrian Năstase la patru ani de închisoare cu executare, pe soţia acestuia, Dana Năstase, la trei ani cu suspendare, iar pe Irina Jianu, la patru ani cu executare. Adrian Năstase a fost încarcerat în aceeaşi zi.

Fostul premier a fost acuzat în dosarul "Zambaccian" pentru că, în perioada 2002 - 2004, în calitate de premier, ar fi primit, în mod direct şi prin intermediul soţiei sale, Dana Năstase, foloase necuvenite în valoare de aproximativ 630.000 de euro la cursul de schimb 2002/2004. Aceste foloase constau în contravaloarea unor bunuri importate din China şi cheltuielile aferente acestor importuri, precum şi contravalorea unor lucrări efectuate la imobilele lui Năstase din localitatea Cornu şi din Bucureşti.

În 20 iunie 2012, Adrian Năstase a fost condamnat definitiv, tot de instanţa supremă, la doi ani de închisoare cu executare în dosarul "Trofeul calităţii". El a fost încarcerat în 26 iunie 2012 şi pus în libertate la 18 martie 2013, după ce Tribunalul Bucureşti a admis cererea lui de eliberare condiţionată.